aprilie 2023
Pentru că era în drumul nostru spre casă, la întoarcerea din drumeția de la Cabana Suru, unde am fost pentru a admira brândușele, ne-am abătut spre localitatea Cârța pentru a vizita Abația Cisterciană de la Cârța.
Am fost impresionată de vechimea acestui obiectiv turistic unic în România, mănăstirea cisterciană fiind construită în anul 1202.
Ruinele de la Abația Cisterciană Cârța sunt bine conservate și puse în valoare, aceasta fiind renovată cu fonduri europene în anul 2013, oferind vizitatorilor un traseu turistic cu indicatoare, sunt montate panouri informative în limbile română, germană și engleză.
Abația Cisterciană de la Cârța, filie a Abației Igriș, a fost construită de călugării cistercieni din Burgundia, care sunt călugări catolici de origine franceză. Cistercienii sunt o ramură a ordinului călugăresc al Benedictinilor, conduși de un abate, supuși Papei de la Roma.
În sec. XI - XIV cistercienii au cucerit toată Europa catolică cu peste 1400 de abații care se întindeau din Portugalia în vest până la Cârța, aici fiind cea mai estică mănăstire.
Aceasta nu este o biserică evanghelică fortificată săsească așa cum avem multe în Transilvania, ci este unica mănăstire cisterciană din România.
Biserica a fost distrusă și devastată în mai multe rânduri de tătari și turci.
Mănăstirea cisterciană din Cârța este prima biserică care combină stilul romanic cu goticul timpuriu, exteriorul bisericii fiind construit cu ferestre și rozete, sprijinit pe contraforți supli din gresie.
În ruinele zidului observăm o îmbinare unică de stil romanic cu gotic la ferestrele ingeminate, adică sunt două ferestre gotice cu arc frânt, încadrate în arcada romanică cu semicerc.
În ruinele bisericii veți vedea morminte de soldați germani căzuți în Primul Război Mondial la Porumbacu (septembrie 1916), care au fost mutate în anul 1928 în biserică, pentru a fi protejate.
În anul 1928 în abație a fost construită statuia războinicului Roland, simbol al libertății și justiției.
Când am fost noi în vizită, interiorul bisericii era în renovare, nu se putea vizita, dar am citit că s-au păstrat: orga barocă mecanică din 1777, altarul baroc cu Sfântul Petru și Sfântul Pavel care străjuiesc icoana crucificării și cheia de boltă gotică cu chipul Fecioarei Maria ocrotitoarea cistercienilor.
De asemenea s-au restaurat și păstrat absidia și corul fostei bazilici în care se mai țin și astăzi slujbe.
Fațada cu portalul din piatră construit în stil gotic cu arcuri de cerc, după distrugerea mongolă din anul 1241, se mai păstrează până în prezent.
Deasupra porții de intrare în curtea bisericii, remarcăm o fereastră sub formă de rozetă, simbol tipic pentru construcțiile cisterciene. Acel cerc prin care se vede albastrul cerului, înnobilează estetic poarta.
Aici am observat un citat interesant: ,, Porta aperta cor magis!’’ (Poarta este deschisă, inima și mai mult!).
Turnul clopotniță a fost construit de un meșter sibian în secolul al XV – lea și a servit ca punct de observație în timpul războiului.
Este foarte frumos zidul înalt cu multe ferestre, care s-a păstrat până în prezent, în care identificăm poarta biforă sau ferestrele ingeminate arhitectură care folosește o îmbinare unică de inspirație gotică și romană.
În acest zid înalt se observă și ruinele sălii capitulare, a bibliotecii și a dormitorului comun.
În abație este și casa parohială, care este cea mai veche casă locuită din Transilvania. Aceasta se află pe locul vechii cantine a mănăstirii și este alimentată printr-un mic canal cu apă proaspătă de izvor.
Mi-a plăcut foarte mult vizita la Abația Cisterciană Cârța, parcă m-am întors în timp, rătăcind printre ruine.
Am mai văzut ceva inedit, o moară de apă cu ciocănele, la care era montat un sistem compus din trei ciocănele din lemn care bat toaca continuu, sistemul fiind acționat de cursul apei.
Pe un panou informativ am citit că cistercienii au primit dreptul exclusiv de la regalitatea maghiară, să sape canale și să își construiască moară, iar persoanele care doreau să își macine grânele, le plăteau o taxă.
Cistercienii erau călugări muncitori, care trebuiau să respecte cu strictețe Ordinul Sfântului Benedict: ,,Ora et Labora’’ (roagă-te și muncește).
Printre altele, ei trebuiau să se roage la fiecare trei ore, trăiau auster, fără să își încălzească camerele, să se îmbrace în veșminte exclusiv făcute de ei, să mănânce doar roadele muncii lor, adică hrană de proveniență vegetală și ca o excepție, ocazional pește și să nu vorbească decât strictul necesar.
Ei primeau terenuri inutilizabile, mlăștinoase pe care construiau mănăstiri și le transformau în terenuri agricole și piscicole.
Deoarece trebuiau să se întrețină din munca proprie, cistercienii erau foarte harnici, pricepuți în morărit și fierărit, construcții hidrografice și piscicole, construcții de biserici și cimitire, în viticultură, circulând vorba că ei consumau vin în loc de apă.
Între secolele XII - XIV ei erau ,,campioni’’ în creșterea și consumul de pește și vin.
Curtea abației este foarte curată, ordonată, decorată cu flori colorate.
Călătorii plăcute!
Acesta superba biserica, care il aduce trecutul mai aproape de aprilie 2023 in cele mai frumoase imagini, merita experienta vietii stabilite prin vizita ei si meditatia interioara pe care v-o ofera obligatoriu.