Biserica „Sfântul Nicolae” din Densuș

Duminica în drum spre casă după o drumeție, ne-am abătut din drum ca să vizităm biserica construită din piatră din localitatea Densuș. Aceasta este și cea mai veche biserică de piatră din sud-estul Europei în care s-au ținut slujbe neîntrerupt timp de 700 de ani, fiind singura biserică din sat.

Construcția atipică a bisericii din piatră m-a cucerit de la prima vedere. Mie îmi plac foarte mult construcțiile din antichitate, mă fascinează complexitatea și trăinicia lor.

Originile neelucidate fac ca această biserică misterioasă să fie și mai atractivă. Biserica din Densuș este construită într-un stil arhitectural romanic, dar regăsim și elemente arhitectonice dacice, gotice și ortodoxe.

La realizarea bisericii s-au folosit plăci de piatră fasonate, pietre funerare inscipționate, bucăți din statui, coloane etc. provenite din ruinele cetații Ulpia Traiana Sarmizegetusa (108-110), construcția și materiale folosite sunt atipice, eu nu le-am mai întâlnit până în prezent la nicio biserică.

George Călinescu spunea despre lacașul de cult de la Densuș că este "O biserică bizară, făcută din marmuri si coloane, culese de la Sarmizegetusa. Un mic stâlp din cei patru care susțin îngusta turlă e o stela romană purtând numele lui Longinus. E o marmură cu o inscripție elegantă, luminoasă, frumoasă precum o statuie. Ascunsă in umbră, abia luminată de câteva șuvițe de soare venind pe niște ferestruici, aceasta face impresia unei opere divine furată de genii nocturne".

Să fie la bază un templu roman al zeului Marte, un templu dedicat lui Zamolxis sau un mausoleu dedicat generalului Longinus Maximus, guvernator al Daciei romane? - în aceasta constă misterul!

Construcția este deosebită din orice unghi ai privi-o.

Deasupra altarului sunt amplasate statuile a doi lei în mărime naturală care stau spate în spate, decor neobișnuit în bisericile din România.

Decorarea interiorului cu picturi murale unice, în compoziții originale în care sunt pictate haine populare românești din zona Hațegului, la care și-a adus contribuția pictorul Ștefan sunt realizate în anul 1443. Acestea pot fi văzute după atâta timp, au rezistat, chiar și după ce au fost acoperite între anii 1566-1720 în perioada Cultului Reformat Calvin, cu un strat gros de var care se mai observă din loc în loc pe pereții bisericii. Sfinții pictați au ochii scoși, răzuiți, profanare care este pusă pe seama invaziilor tătare și turce. Apoi a trecut la cultul greco-catolic. Din anul 1872, cu scurte întreruperi, biserica este ortodoxă și are hramul Sfântul Nicolae, icoană care este pictată desupra intrării în biserică.

Când am ajuns noi, slujba era în plină desfășurare. Noi am intrat în biserică, ne-am închinat la icoane, altarul mi-a atras atenția în mod deosebit.

Naosul, este foarte strâmt și datorită celor patru stâlpi din piatră din interior, care au fost construiți fiecare din două altare romane suprapuse.

Am fotografiat rapid câteva porțiuni din interiorul bisericii, era totuși slujbă și nu am putut să mă desfășor așa cum mă îndemna curiozitatea... pe lângă toate acestea noi eram îmbrăcați în pantaloni scurți și încălțați în ghete, fiind coborâți de pe munte, ținută complet incompatibilă cu biserica, iar oamenii se uitau la noi ca la extratereștii. Am ieșit rapid și am stat la ușa bisericii. Am avut norocul ca atunci să se citească și să ascultăm Evanghelia și sufletește m-am simțit împlinită, linișită și bucuroasă pentru așa o binecuvântare.

Preotul era asemeni sfinților pictați în icoane, cu părul și barba lungă și albă, nu m-am putut abține să nu-l fotografiez, era prea frumos.

În curte am observat o toacă veche, din fier ruginit. Bucăți din coloane fasonate cu forme dantelate sunt așezate în curtea bisericii.

Pe lângă aleea din curtea bisericii, din loc în loc, sunt pietre vechi, inscripționate în latină.

Pavajul din piatră, zidurile groase cu piatră de râu și cărămizi din jurul bisericii mi-au plăcut foarte mult.

Recomandarea

Această biserică este ceva unic în România, special, fascinant, musai de văzut.