3 august 2020
Mă întreabă Dan într-o zi: ai scris despre cel mai scurt traseu spre Vârful Toaca? El a observat pe net că întreabă lumea cum se ajunge mai ușor acolo.
Și acum după patru ani, ce repede a trecut timpul, iată-mă scriindu-mi impresiile despre urcarea solicitantă spre Vârful Toaca, emoții pe care mi le amintesc foarte bine și în prezent.
De ce? Pentru că în august cu un an înainte, în august 2019, am urcat pentru prima dată la Vârful Toaca pe un traseu pe care l-am considerat atunci foarte greu, până la Cabana Fântânele, în urma căruia am făcut o febră musculară timp de o săptămână.
Eram atunci la începutul urcărilor pe munte, care ulterior au continuat săptămânal, cu drumeții mult mai dificile decât cea spre Vârful Toaca, frumusețea grandorii muntelui cucerindu-ne definitiv și făcându-ne dependenți de acesta.
În memorie mi-a rămas întipărit faptul că drumeția spre Vârful Toaca este una dificilă în prima parte, care este și cea mai grea, desfășurându-se prin pădure până la Cabana Fântânele.
Aceasta fiind prima drumeție mai dificilă făcută de noi, cu o lungime de 19 kilometri și o diferență de nivel de 1200 metri, ne-a solicitat mult fizic și ne-a pus la încercare determinarea de a ajunge până la capătul acesteia, traseu care culminează cu urcarea celor 521 de trepte spre Vârful Toaca.
Revin la a doua urcare din anul următor, 2020, când, fascinată de fotografiile cu marea alpină care se forma dedesubtul Cabanei Dochia, soțul meu Dan, mi-a propus să mergem acolo, ca să ne bucurăm de peisaj, doar că vom urca pe un drum mult mai ușor.
Astfel am mers pe traseul dinspre Bicazu Ardelean, până la Poiana Stănile și la Schitul Stănile unde am parcat mașina în curtea interioară, închisă cu gard, a acestuia, gratuit.
Bineînțeles că am făcut o donație lăsând și un acatist la biserică.
De acolo am pornit cu rucsacii în spate spre Cabana Dochia, la care am ajuns după aproximativ două ore, într-o urcare ușoară, unde ne-am cazat pentru două nopți.
Urcarea de la Schitul Stănile se face treptat, pe un drum lat de pământ, dar cu denivelări, peisajele superbe însoțindu-ne permanent.
Pe acest drum se poate urca cu o mașină cu gardă mare, dar veți culmina cu parcarea pe marginea drumului, într-un spațiu îngust, în dreptul urcării prin pădure de unde se poate urca doar pe jos.
Astfel, admirând uriașele stânci calcaroase pe lângă care trece drumul și făcând fotografii cu acestea și cu verdele brazilor semeți care le împodobesc, nici nu am simțit oboseala urcării până la intrarea în pădure, chiar dacă ați parcurs o distanță de 3,5 kilometri.
În prima parte treceți prin Poiana Stănilelor Mici, după care urcarea vă va conduce la Peșteră și apoi la Belvedere unde privirea vă este acaparată de frumusețea Ceahlăului.
La un moment dat veți trece pe lângă un izvor cu apă potabilă, numit Jgheabul lui Vodă, de unde vă puteți aproviziona cu apă rece.
Drumul de pământ nu este marcat, dar nu vă veți rătăci, urmându-l până la intersecția unde este amplasat indicatorul cu marcaj bandă albastră, care vă îndrumă să intrați pe poteca din pădure, în prima etapă.
Pe acest indicator este precizat că după o oră și un sfert veți ajunge la Cabana Dochia.
De la Schitul Stănile aflat la 1250 metri altitudine și până la intrarea în pădure pe marcaj bandă albastră am făcut aproximativ o oră, timp în care am admirat peisajul impresionant cu pereții stâncoși abrupți.
Urcarea pe bandă albastră este în prima parte prin pădure, după care poteca vă scoate pe un traseu pitoresc, veți trece pe lângă pajiști pline cu flori colorate, pe lângă blocuri stâncoase masive ca un zid, dar și multe alte stânci răsfirate ici colo.
Este foarte frumoasă această variantă ușoară de urcare spre Cabana Dochia, pe parcursul căreia aveți o vedere largă permanentă asupra naturii, incredibil de fascinantă.
Înainte de a ajunge la Cabana Dochia, veți trece pe lângă Mănăstirea Ceahlău, care are hramurile ,,Schimbarea la Față’’ și ,,Sfântul Voievod Ștefan Cel Mare’’.
Biserica este situată la altitudinea de 1800 metri în Munții Ceahlău.
Aici de ziua hramului ‚,Schimbarea la Față’’ care se serbează în data de 6 august, pelerinii se adună în număr foarte mare la slujbă.
De la Mănăstirea Ceahlău mai sunt circa 500 de metri până la Cabana Dochia, dar noi am vizitat-o în ziua următoare. Am continuat urcarea pe poteca care trece printre flori multicolore, brazi, jnepeni, afiniș, merișoare, stânci uriașe, ciripit de păsări, cu piscul Lespezi înălțându-se la 1805 metri spre bolta albastră și cu munții împăduriți în zare, căutând cu privirea la orizont Vârful Toaca.
După o oră și un sfert, am ajuns la Cabana Dochia, cu sufletele încărcate de minunăția naturii care ne-a copleșit cu frumusețea și grandoarea ei.
Cabana Dochia se situează la altitudinea de 1750 metri, în Masivul Ceahlău, construită pe un platoul flancat de vârfurile Lespezi 1805 metri și Bâtca Gheodon 1845 metri, cu vedere spre întinsul lac de acumulare, pe o distanță de aproximativ 35 kilometri, numit Izvorul Muntelui sau Lacul Bicaz.
Peisajul cu munții împăduriți și cu lacul la baza lor, este spectaculos.
De la Cabana Dochia și până la Vârful Toaca mai aveți de parcurs timp de un sfert de oră o potecă ușoară, marcată cu bandă roșie, care trece prin jnepeniș și bineînțeles să urcați apoi cele 521 de trepte metalice spre Paradisul Ceahlăului.
După două zile în care am urcat de două ori pe vârful Toaca, am fost la Mănăstirea Ceahlău, am admirat apusurile și răsăriturile cu marea alpină așternându-și valurile albe la picioarele noastre, ne-am declarat mulțumiți de drumeție și ne-am îndreptat spre următorul obiectiv al concediului nostru, Pietrele Doamnei din Munții Rarău.
O experiență inedită a fost să vedem cum se aprovizionează și cum aduce materiale de construcții elicopterul la Cabana Dochia și duce la spălat așternuturile și gunoiul strâns la cabană.
Noi când am coborât de la Cabana Dochia ca să mergem spre mașina parcată la Schitul Stănile, în data de 5 august, erau deja sosiți mulți pelerini, care stăteau pe jos, în apropierea Mănăstirii Ceahlău, așteptând slujba de a doua zi, când era hramul mănăstirii.
Am văzut multe persoane în etate care au urcat până acolo pe jos doar cu o botă în mână... așadar, poate urca pe acest traseu aproape orice persoană.
În cazul în care vă doriți să ajungeți mai ușor la Vârful Toaca, vă recomand să alegeți acest traseu, care cu siguranță vă va plăcea.
Călătorii plăcute!
Distanța totală până la Cabana Dochia – 6 km
Durată – 2 ore cu multe pauze incluse urcarea
Diferență de nivel – aproximativ 530 metri
Marcaj – bandă albastră/ bandă roșie
Dificultate – ușor