Cetatea Rupea

31 ianuarie 2025

Cetatea Rupea cocoțată pe Dealul Cohalmului, ne veghează de peste 2000 de ani, din neolitic și continuă pe vremea dacilor când se numea Rumidava sau Ramidava.

După invazia trupelor Imperiului Roman, Cetatea Rupea este cucerită și redenumită castrul Rupes, care semnifică piatră sau stâncă în limba latină, de unde provine denumirea actuală a cetății.

Sub forma unui melc fortificat, Cetatea Rupea poate fi observată cu multă ușurință de la mare distanță, atunci când circulați cu mașina pe drumul european E60, între Sighișoara și Brașov.

Cu toate că am vizitat-o de trei ori, nu am scris nimic despre Cetatea Rupea pe care am vizitat-o din nou în luna ianuarie, când ne întoarceam spre casă de la schi din Poiana Brașov.

După doi ani de lucrări de renovare, ea își așteptă vizitatorii începând cu anul 2013, restaurată și amenajată cu panouri informative în mai multe limbi despre ceea ce vizitați.

De-a lungul timpului, Cetatea Rupea, a trecut prin multe evenimente, fiind utilizată ca loc de refugiere pentru sașii răsculați împotriva regelui Carol Robert al Ungariei când purta denumirea săsească de Castrul Kuholm (de la roca de bazalt pe care este construită cetatea).

În secolul al XIV-lea Cetatea Rupea devine un puternic centru comercial și meșteșugăresc, cu 12 bresle, ca fortificație și refugiu pentru populația care locuia în proximitate.

Cetatea Rupea a fost jefuită de turci între 1432-1437.

Un incendiu devastator asupra cetății face ca această să fie părăsită.

La sfârșitul secolului al XVII, în anul 1688, sașii revin în cetate și aceasta intră sub protecția Habsburgilor, fiind poziționată strategic pentru apărarea rutelor comerciale dintre Valea Târnavelor și Valea Oltului.

În anul 1716 zidurile Cetății Rupea au servit ca adăpost pentru supraviețuirea în timpul epidemiei de ciumă.

Ultima adăpostire în cetate cauzată de un posibil atac turcesc a fost consemnată în anul 1789.

Treptat populația a părăsit cetatea timp de peste două secole, aceasta mutându-se la poalele dealului, lângă biserica parohială evanghelică din orașul Rupea.

Cetatea Rupea atestată documentar pentru prima dată în anul 1324, se întinde pe o suprafață de 11 hectare și a fost considerată unul dintre cele mai puternice ansambluri defensive din Transilvania, poziționându-se strategic la răscrucea drumurilor care legau Transilvania, Moldova și Țara Românească.

Ansamblul Cetății Rupea este format din trei incinte construite în perioade diferite, astfel cea mai veche este Cetatea de Sus care datează din secolele XIII-XIV, Cetatea de Mijloc din secolele XV-XVI și Cetatea de Jos edificată în secolul al VII.

Circulația între cetăți se face prin porțile interioare situate pe zidurile care înconjoară fiecare cetate componentă a ansamblului fortificat Rupea.

După ce am parcat mașina și ne-am cumpărat biletele de vizitare, am intrat prin poarta de sub Turnul Porții, din prima jumătate a secolului al XVII-lea, componentă a zidului de fortificație a  Cetății de Jos, pășind pe pietriș zgrunțuros, într-o curte interioară mare.

Aici pe zidul de intrare se află încă două turnuri: Turnul Slăninii și Turnul Slujitorilor, Gura de lup, Magazia Militară, Casa Paznicului, Poarta pietonală dinspre oraș și Fântâna.

Gura de lup este un șanț adânc situat înainte de intrarea în cetate, peste care se așeza cu ajutorul scripeților, un pod mobil.

După ce le-am vizitat pe fiecare, am citit istoricul acestora, am făcut fotografii și am admirat expoziția: Teracota mon amour!.

 Mie mi-a plăcut mult această expoziție interesantă de cahle vechi de teracotă fabricate la Mediaș, organizată în Turnul Slăninii.

Pe o bucată de teracotă scria Mediaș 1906 și emblema orașului.

Toate cahlele sunt presate și pictate manual, adevărate obiecte de artă meșteșugărească.

Acesta este construit pe trei nivele în secolul al XIII-lea, prevăzut cu multe creneluri de tragere pentru arme de foc.

În acest Turn al slăninii, își păstrau slănina și carnea locuitorii din apropierea cetății Rupea, motiv pentru care a căpătat această denumire.

Poarta pietonală dinspre oraș a fost un fel de poartă secretă sau secundară spre oraș, pe feroneria căreia se păstrează o inscripție din anul 1623 care datează întreaga lucrare.

Fântâna terminată în anul 1613, are 41 de metri adâncime și este nesecată și în prezent.

Am urcat și în Turnul Slujitorilor este construit pe trei nivele, din anul 1644, prevăzut cu crenele pe laturile exterioare.

Apoi ne-am îndreptat spre a doua incintă a Cetății , trecând pe sub Poarta Cetății de Mijloc.

Aici am vizitat: Casa judelui regal, Casa judelui scăunal, Turnul Pentagonal, Turnul Cercetașilor, Construcții din secolul al XVII, Capela, Rondela, Turnul Căpos, Turnul Scribilor, Încăpere din secolul al XVII.

Turnul Pentagonal construit în secolul al XVI-lea, este cel mai important și cel mai bine conservat turn al Cetății.

Turnul Cercetașilor era cel mai puternic turn din cetate, ridicat pe trei nivele și reconstruit complet în secolul al XVII-lea, își păstrează crenelurile înrămate cu cadre de stejar prevăzute cu dispozitive pentru închidere.

Turnul Scribilor adăpostea vechea poartă de intrare în Cetatea de Mijloc, care conservă la etaj singurul ancadrament gotic din lemn din sec XV-XVI, din tot ansamblul fortificației.

Trecem apoi în Cetatea de Sus pe sub Turnul Pulberăriei și vizităm Camera scaunului, Căsuța din vârf și ne strecurăm pe culoare strâmte printre mai multe încăperi din secolele XVI-XVII.    

În Cetatea de Sus, zidurile acesteia au fost îmbinate cu roci de bazalt. Aici se aflau circa100 de locuințe și clădiri administrative: Camera Scaunului, Camera Judelui.

Puteți vedea expuse în camerele locuințelor mai multe obiecte descoperite de arheologi, cum ar fi: cahle de sobă, obiecte de uz casnic din ceramică și metal, etc.

Căsuța din vârf sau Camera de sus, construită în anul 1664, este situată în cel mai înalt loc al cetății, acum mobilată cu masă și scaune, de pe care se observă pe geam, orașul Rupea.

Camera Scaunului, este o clădire impunătoare construită pe două nivele, un fel de primărie medievală, ne oferă o panoramă deosebit de cuprinzătoare asupra orașului Rupea și împrejurimilor acestuia.

În anul 1865 s-a prăbușit parțial, în prezent conservându-se doar două laturi ale construcției originale din secolul al XV- lea.

După mai bine de o oră în care ne-am teleportat în vremurile de demult și în care imaginația ne-a fost pusă intensiv la treabă, am părăsit zidurile Cetății Rupea, cu o stare de relaxare și încântare.

Călătorii plăcute!