09.04.2022
Aș putea afirma despre acest circuit prin Cheile Bicăjelului din Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș că are de toate: adrenalină, pe care o simțim când traversăm podul suspendat la mare înălțime, dar și în cabina panoramică suspendată deasupra hăului, efort susținut pentru urcările abrupte, relaxare prin porțiunile care traversează poienile și pășunile de pe traseu, peisajele fabuloase văzute din punctele de belvedere dar și senzații reci, la propriu, la traversarea prin apa înghețată a pârâului Bicăjel.
Mi-am sărbătorit ziua de naștere pe munte, unde alături de Dan am trăit toate emoțiile care au decurs din parcurgerea unuia dintre cele mai complexe și spectaculoase circuite pe care am fost până acum, cu multe etape contrastante care se succed destul de rapid pe o porțiune relativ scurtă, de doar 11 kilometri.
Dar cum să îți serbezi ziua de naștere fără prieteni, care de această dată au apărut neașteptat, ca la o petrecere surpriză, după o curbă, mai precis m-am întâlnit cu domnul Vitti Rus, pe care l-am cunoscut doar virtual până acum. A fost o surpriză plăcută să întâlnesc pe acest circuit un prieten virtual iubitor de drumeții cu care schimbam opinii doar prin intermediul mesajelor.
Încă din toamnă Dan tot încerca să mă convingă să mergem în Cheile Bicăjelului, dar am tot amânat pentru că știam că la un moment dat trebuie traversat pârâul Bicăjel, neexistând un pod peste el, iar eu îmi doream să mergem vara... cum să trec eu prin apă când afară e frig și pe creste este încă zăpadă?!
Și, vrând-nevrând, cumva m-am lăsat păcălită că o să găsească Dan o variantă ca să nu trebuiască să trec prin apa înghețată. Așa am ajuns ca de ziua mea, la început de aprilie să îmi depășesc limitele auto-impuse, prin traversarea descălțată a pârâului Bicăjel cu apa gheață. A fost dureros de rece, dar nu am pățit nimic rău, deci pe viitor nu voi mai avea rețineri în sezonul rece să abordez trasee care implică traversarea apelor reci ale pâraielor de munte.
Traseul prin Cheile Bicăjelului începe din Cheile Bicazului, din locul numit Podul Ungurilor. Ca punct de reper, cum se trece prin tunel pe direcția dinspre Lacul Roșu spre Chei, imediat după serpentinele care coboară în zig-zag, la baza lor pe partea dreaptă, este un loc mai mare unde se poate parca mașina.
De aici noi am pornit pe jos, am trecut de primul rând de tarabe și la câțiva zeci de metri în față se trece peste un pod. Apoi, părăsim șoseaua și cotim spre dreapta, peste un cap de pod (pe care este vizibil marcajul cu bandă galbenă) care are montată și o balustradă metalică.
Precizez că și aici sunt câteva locuri de parcare, dar noi am preferat să lăsăm mașina mai sus, unde este mai mult spațiu și vizibilitatea este mai bună.
Avansăm prin Cheile Bicăjelului pe marcajul bandă galbenă, pe lângă pârâu și în scurt timp ajungem la primul pod suspendat, la aproximativ 2-3 metri înălțime deasupra apei.
Din ce am citit pe net, știam că ce e greu pentru Dan, care are rău de înălțime, abia urmează la următorul pod, situat la o înălțime considerabilă, de câțiva zeci de metri. Primul hop l-a trecut destul de ușor, ținându-se cu mâinile de cablurile laterale ale podului care se balansează destul de tare pe măsură ce înaintezi pe el.
Odată ajunși pe cealaltă parte a podului, în fundal observăm Santinela de la Gâtul Iadului, o stânca de 261 metri înălțime, cunoscută în rândul cățăratorilor experimentați.
Traseul prin Cheile Bicăjelului continuă pe o potecă îngustă în ușoară urcare, însoțiți de zgomotul apei care formează câteva cascade succesive mici și ajungem la un prim punct de belvedere, deasupra cheilor.
Revenim pe traseu și la aproximativ trei sferturi de oră de la plecarea de la mașină, în pădure un indicator ne îndrumă spre partea dreaptă, pe marcajul cruce galbenă, spre PODUL SUSPENDAT. Am scris cu litere mari, pentru că întradevăr este spectaculos, un pod metalic situat la o înălțime foarte mare față de sol, fixat între două stânci, imagine care îți taie suflarea la prima vedere.
Noi am pornit în drumeție devreme, în jurul orei 9 dimineața, așa că eram singuri pe traseu. Dan, având probleme cu frica de înălțime a traversat primul podul și în mod surprinzător mi-a spus că pe podul mic s-a simțit mai în nesiguranță decât pe acesta, datorită faptului că acela se balansa destul de tare.
De altfel, la întoarcere a ținut neapărat să ne abatem de la traseu pentru a-l mai traversa încă o dată și pentru a mai face câteva poze de pe el și din alte unghiuri.
Eu sunt fascinată de înățimi, hăurile mă hipnotizează absorbindu-mă în contemplare, peisajul prăpăstios mă încarcă cu bucurie.
După o ședință foto mai lungă, inclusiv cu drona, au sosit și alte persoane pe traseu, așa că am pornit din nou la drum, pe marcajul cruce galbenă, urmând indicatorul spre punctul de Belvedere de la Turnul Negru.
Această parte este cea mai grea din tot traseul care a inclus Cheile Bicăjelului, fiind o porțiune cu urcare abruptă, destul de lungă și solicitantă, prin pădure. În unele locuri sunt montate cabluri și frânghii care sunt utile mai ales dacă traseul este ud. Bețele de trekking sunt de mare ajutor de asemenea pe această urcare. Zona nu este expusă.
După aproximativ 30 de minute ajungem la Punctul de belvedere estic numit și Turnul Negru, care ne oferă imagini spectaculoase asupra stâncilor Cheilor Bicazului și a șoselei care o traversează – mașinile sunt mici, iar oamenii abia se observă de la această înălțime.
De aici ne îndreptăm spre Punctul de belvedere sudic, cu priveliști panoramice impresionante asupra munților din jur.
Traseul continuă prin pădure și părăsim marcajul cruce galbenă și urmăm indicatorul spre Cabina Panoramică de pe Piatra Poienii, pe marcajul punct galben cu cercuri duble (15 minute).
Cabina panoramică este montată chiar la marginea prăpastiei și am avut noroc că era cineva înăuntru și astfel am putut să o vedem și pe interior. Prin cele două geamuri mari ale cabinei panoramice am admirat panoramele spectaculoase asupra Cheilor Bicazului, Suhardului Mic și Pietrei Altarului.
Din ce am înțeles de la persoana care a stat peste noapte la refugiu (pentru că aceasta este în fond destinația acestei cabine), codul de intrare se poate obține telefonic de la Salvamont.
În România sunt doar două astfel de refugii modulare/cabine panoramice, una amplasată pe Vârful Ghilcoș (Vârful Ucigaș) și una aici, pe Piatra Poienii, pe traseul din Cheile Bicăjelului. Ambele sunt amplasate în Munții Hășmaș, la altitudini de peste 1000 de metri, deasupra unor stânci pe suporturi sub care se observă prăpăstii adânci de mai mult de 200 de metri. Cred că este o senzație tare să dormi suspendat deasupra hăurilor.
Tot aici, la câțiva metri distanță este montat un telescop cu care putem observa mai în amănunt împrejurimile.
După o scurtă pauză ne întoarcem pe același traseu pe care am urcat la cabină, urmând marcajul punct galben dublu.
Odată ajunși la intersecția cu marcajul cruce galbenă, o cotim spre dreapta înspre Șaua Țifrea, până la care timpul estimat este de 10 minute.
Traversăm poiana care se deschide în fața privirii la ieșirea din pădure, iar la capătul ei ne încadrăm spre partea stângă (indicatorul spre Lacul Roșu) pe marcajul triunghi galben.
Conform hărților din telefon, traversăm Poiana Florilor, Poiana Vărăriilor și ajungem pe strada Bicăjel, unde reîntâlnim marcajul bandă galbenă, pe un stâlp din beton pe lângă care ocolim pe partea stângă și care ne va conduce în continuare până la sfârșitul traseului.
În scurt timp ajungem la pârâul Bicăjel, la partea “neplăcută” a circuitului, de care v-am povestit la început. Am cautat o variantă de traversare a acestuia ca să evităm trecerea prin apă, dar nu am găsit nimic.
Bineînțeles că nu am avut încotro și am traversat pârâul Bicăjel cu apa rece ca gheața, care totuși nu ne-a trecut peste genunchi.
Acesta este singurul minus pe care pot să îl acord acestui traseu – lipsa unui pod, în rest numai de bine, atât pentru marcajele dese, indicatoare, amenajări, cât și pentru curățenia de pe traseu (cel puțin acum, la început de sezon).
De aici, traseul care include Cheile Bicăjelului urcă și coboară prin pășuni, traversăm terenuri private îngrădite și cu porți pe care le deschidem și închidem, suntem lătrați de câini mari, ciobănești pe care îi îmbunăm cu eugenii, trecem pe lângă o turmă de oi și o cireadă de vite.
După ultima poartă metalică, la aproximativ 50 de metri părăsim drumul forestier și coborâm în partea stângă spre pădure, atenție aici pentru că eu nu am observat marcajul că trebuie să o cotim la stânga.
Urmează o coborâre prin pădure, până ajungem la intersecția în care de dimineață am luat-o spre dreapta, spre podul mare suspendat.
Așa cum am spus și la început, Dan a vrut să mai meargă odată pe podul suspendat peste Cheile Bicăjelului pentru a mai face câteva poze, așa că am deviat de la traseul de întoarcere pentru câteva minute.
Cu sufletele încărcate de atâta frumusețe și bucurie, ne-am reîntors la mașină și am pornit spre casă cu gândul la traseul parcurs.
Cu toate că am mai fost în această zonă și cu alte ocazii, când am vizitat Cheile Bicazului, Vârful Ghilcoș, Vârful Suhardul Mic și circuitul Lacului Roșu, acest traseu circuit care include Cheile Bicăjelului le depășește ca frumusețe, fiind unul dintre cele mai spectaculoase și diversificate trasee pe care le-am parcurs până în acest moment.
Date tehnice
Traseu tip circuit
Distanța totală – 11 km
Durată – 5 ore
Diferență de nivel – aproximativ 720 m
Dificultate – medie
Accesul – Cheile Bicazului – Podul Ungurilor.
Marcaje și puncte de interes:
Podul Ungurilor – intersecția spre Podul Suspendat
Intersecția spre Podul Suspendat – Podul Suspendat – Belvedere Turnul Negru – Belvedere Sud
Belvedere Sud – Cabina Panoramică/telescop - retur
Belvedere Sud – Șaua Țifrea
Șaua Țifrea – strada Bicăjel
Strada Bicăjel – Podul Ungurilor
Călătorii plăcute!
...de la descrierea traseului la poze, de la poze la indicatii asupra acestuia....numai de bine....
Vă mulțumesc pentru aprecieri și mă bucur dacă am fost de folos. O zi frumoasă!
Care e situatia ursilor in zona respectiva?
Sunt urși, dar în principiu este un traseu foarte circulat în weekend și nu ar trebui să fie probleme.
Buna, grad de dificultate a traseului(vara-toamna)? adica pentru seniori 60 ani, am la activ vf.Toaca (08.2023)
Buna ziua! Traseul spre Toaca din Durau este mai greu.
Bună ziua!Super descriere, sunteți o bună povestitoare.
Multumesc frumos!
Mulțumesc frumos pentru descriere. M-a ajutat în construirea circuitului nostru care a fost identic cu al vostru până în Șaua Țifrea. De aici însă, noi am închis circuitul mergând spre dreapta pe marcajul TG, coborând în Cheile Bicazului, în șoșea, chiar cu două curbe înainte de tunel. Am traversat tunelul, am mai făcut 3-4 curbe și am ajuns la locul în care am parcat mașina.
A fost un final mai scurt și am evitat acea parte neplăcută cu trecerea prin apă.
Salutare! Mă bucur că v-am putut fi de folos cu descrierea traseului parcurs de noi. Călătorii plăcute!
Un traseu accesibil in prima parte dar apoi este destul de dificil. Daca nu ai echipament de munte,si daca mai e si umezeala sau gheata nu este recomandat. Foarte frumos articolul cu multe poze si amanunte. Felicitari!
Multumesc pentru aprecieri! Si, bineînțeles, echipamentul de munte este obligatoriu.