2 iulie 2022, 2002, 1998
Acum mai bine de 20 de ani am fost pentru prima dată prin Cheile Râmețului cu un grup de prieteni. Copii fiind atunci și nepregătiți pentru trecerea prin apă a cheilor, am parcurs doar prima parte a traseului, până la portal.
Acum, după atâția ani, soțul meu Dan, care atunci la prima cunoștință cu Cheile Râmețului îmi era doar prieten, a încercat constant să mă convingă să parcurgem traseul prin aceste chei, eu refuzând până zilele trecute, când nehotărâtă i-am spus cu jumătate de gură că mergem dimineața.
Ce m-a reținut în tot acest timp să parcurg Cheile Râmețului au fost fotografiile și filmele cu drumeții care traversau pârâul Geoagiu cu apa până la piept, toți precizând că apa este rece ca gheața.
Când am pornit am spus că nu voi intra în apă, ci voi traversa Cheile Râmețului pe pereții acestora pe scoabe cu ajutorul lanțurilor.
Ne-am mai gândit că apa Geoagiului poate este mai mică acum, pentru că nu a mai plouat de mult și de asemenea că este mai caldă, pentru că afară au fost temperaturi foarte mari.
După ce am lăsat mașina în parcarea largă din apropierea intrarii în traseu, am mers pe jos o mică distanță pe un drum de țară, după care am intrat pe o potecă prin pădure care înaintează pe lângă pârâul Geoagiu.
Traseul prin Cheile Râmețului pe firul apei este marcat cu cruce albastră și este considerat conform panourilor montate pe traseu, ca fiind un traseu dificil și periculos, fiind posibile accidentări datorate alunecărilor și căderilor de pietre. Totodată, potrivit acestora, trebuie respectate următoarele reguli obligatorii:
„Fiecare tronson amenajat trebuie parcurs de câte o persoană, pe rând!
Nu utilizați amenajările decât dacă este neapărat necesar. Pe perioada de vară treceți prin apă, dacă nivelul acesteia vă permite.”
Până aici toate bune și frumoase, dar cărarea a coborăt spre albia pârâului de unde am înaintat cu grijă printre și pe bolovani, după care a trebuit să mă cațăr pe pereții Cheilor Râmețui pe scoabe.
Merge și asta, e bine, mă descurc, Dan înaintează pe lângă mine prin apă, fotografiază, filmează și-mi zice că este caldă.
La un moment dat se termină scoabele și ce aveam de făcut era să intru prin pârâu și să traversez pe cealată parte a acestuia.
Ei, acum mi-am zis, hai că merge că e mică apa, doar până la glezne, nu este așa mare sacrificiul dacă mă ud puțin.
În timp ce traversam am simțit că apa nu este rece deloc, ba chiar era plăcută.
Am ajuns iar la uscat, iar la scoabe, iar prin apă și tot așa până când am fost obligată de traseu să trec printr-o porțiune cu apa adâncă până la piept sau să urmez scoabele montate la mare înâlțime pe pereții stâncoși.
Am optat pentru apă. Era testul de care îmi era frică și m-am ferit de atâția ani.
Știți ce a fost culmea, mi-a plăcut foarte mult pentru că apa era caldă iar eu făceam baie îmbrăcată și încălțată cu bocanci, o treabă inedită care mi-a dat un sentiment de bucurie prin liberatea de a încălca toate restricțiile cu care am pășit în viață și pentru care am fost pedepsită copil fiind: Nu intra în apă că te uzi și răcești! Nu te cățăra că aluneci, cazi și te lovești! Nu...
Ce bine e să vezi că toate fricile inoculate sunt doar imaginație. Am parcurs Cheile Râmețului în ambele sensuri în trei ore și jumătate, timp în care nu mi-a fost frig deși hainele îmi erau ude, pentru că era cald afară, apa era plăcută și mă mișcam.
La întoarcere am preferat să nu mă mai urc pe scoabe, exceptând locurile unde era mai adâncă apa, în rest eram atăt de fericită și relaxată că parcurg cheile sălbatice, înalte, spectaculoase, prin apă, fără nicio grijă. Bocancii au fost foarte buni pentru că oferă stabilitate și protejează picioarele pe pietrele și bolovanii din apă.
În capătul Cheilor Râmețului se află într-o poiană pitorescul sat Cheia unde drumeții se pot relaxa admirându-l și consumând o băutură rece: limonadă, cola, bere.
Noi nu ne-am bucurat de băutura răcoritoare pentru că nu aveam niciun ban la noi, așa că dacă ajungeți acolo acum voi știți să fiți pregătiți.
Satul Cheia este o așezare care are două case vechi, cu multe vase și unelte vechi, un cort mare pentru glamping în care vă puteți caza, leagăn, hamace, bănci, loc de grătar, găini care se plimbă libere, câini, cai.
În acest sat locuiește permanent o familie de tineri care l-au readus la viață, acesta fiind părăsit din anii 50.
Când am fost noi au fost multe grupuri mari de tineri, familii cu copii mici, persoane mai în etate, deci în concluzie Cheile Râmețului sunt pentru toată lumea.
Cheile Râmețului se află în partea central-estică a Munților Trascăului, pe cursul pârâului Geoagiu, fiind formate din masivele calcaroase Uzmezeu la nord și Fundoi la sud.
Prima structură care cu siguranță vă impresionează este un portal din stâncă pe sub care puteți trece prin apa mică, ca Dan, sau să o ocoliți pe uscat cum am făcut eu, urmând marcajul cruce albastră.
După numeroase poze cu aceast portal, Cheile Râmețului au continuat să ne uimească cu pereții înalți abrupți și crestele ascuțite, cu uriașele blocuri calcaroase aflate în Valea Geoagiului, cu forma sinuoasă și tubulară pe alocuri asemănătoare cu cea a Cheilor Băniței.
Cheile Râmețului pot fi parcurse și sub formă de circuit, din traseul pe firul apei se desprinde un traseu care vă conduce pe partea superioară a Cheilor Râmețului prin Brâna Caprelor (marcaj triunghi albastru).
Pentru că se anunțau ploi la amiază, am preferat să ne întoarcem pe același traseu, fără să parcurgem Brâna Caprelor, care am înțeles că este un traseu periculos, nerecomandat dacă este vreme rea, cu porțiuni expuse, grohotiș, cu o potecă la o înălțime de 100 metri deasupra hăurilor.
Cheile Râmețului sunt spectaculoase, surprinzătoare, variate prin formele carstice, peșteri, cascade, ochiuri de apă verzi, piscuri, acestea fiind cele mai frumoase chei din câte am văzut până acum și la care abia aștept să mă reîntorc.
În drum spre casă am intrat și la Mănăstirea Râmeț, numită și Catedrala Munților Apuseni, unde se spune că ar fi cea mai veche biserică din Transilvania, din anul 1100.
Călătorii plăcute!
Date tehnice
Distanța totală – 6,5 km
Durată – 3:30 ore
Marcaje - cruce albastră
Accesul – din Teiuș spre Mănăstirea Râmeț, județul Alba.
Puteți viziona mai jos un scurt film din drumeția noastră la Cheile Râmețului:
[…] Cu ceea ce am scris mai sus sper că v-am trezit interesul să vizitați Mănăstirea Râmeț și, de asemenea, vă recomand să faceți o drumeție prin Cheile Râmețului. […]