Cheile Turenilor, prin defileu pe firul apei

21 octombrie 2023

Ne-am întors în Cheile Turenilor, într-o zi frumoasă de toamnă, ca să le parcurgem și prin defileu, așa cum ne-am promis acum doi ani și jumătate... ce repede zboară timpul!... când am parcurs doar partea superioară a cheilor într-un circuit pe ambii versanți.

Atunci eram și cu Andrei, băiatul nostru, iar după ce am citit panoul care ne atenționa la intrarea în defileu că parcurgerea traseului prin Cheile Turenilor pe firul apei este periculoasă și că este obligatoriu să avem un echipament compus din cască, ham și două alonje pentru parcurgerea acestuia, am renunțat.

Cu toate că traseul pe firul apei în Cheile Turenilor nu este lung, acesta are o lungime de doar 1,85 kilometri, este destul de solicitant mai ales pentru brațe și palme cu care ne țineam de cablurile de oțel.

După această experiență am făcut febră musculară la brațe, gât și umeri.

De la început vreau să vă spun că circuitul pe firul apei prin Cheile Turenilor este unul solicitant, intens și necesită să aveți experiență și o condiție fizică bună, pentru că în mare parte traversarea cheilor o veți face suspendați deasupra apei, călcând pe scoabe, stânci, ținându-vă de cabluri.

De asemenea se recomandă parcurgerea defileului pe firul apei doar atunci când este vreme bună și nu a mai plouat de câteva zile, deoarece există pericol de viituri.

Cheile Turenilor este o rezervație naturală de tip mixt și arie protejată de interes național, situată la aproximativ 10 km de municipiul Turda, administrată de comuna Tureni, județul Cluj.

Cheile Turenilor se întind între comuna Tureni și satul Copăceni.

Locul de unde am pornit în drumeție a fost din comuna Tureni, de lângă Centrul de informare turistică, unde am parcat mașina pe marginea drumului.

Am înaintat câțiva zeci de metri și ne-am încadrat pe traseul marcat cu punct albastru, care o cotește la dreapta și astfel am ajuns în defileul Cheilor Turenilor ca să-l parcurgem pe firul apei prin Valea Racilor.

Dacă continuați să mergeți înainte pe potecă urmând marcajul punct albastru, veți urca pe versantul stâng al cheilor Turenilor.

Versantul stâng al cheilor prin defileu a fost echipat de către Serviciul Salvamont Salvaspeo cu scoabe metalice și cabluri de oțel în anul 2018.

Noi am intrat pe traseul amenajat prin defileu fără să avem cască, alonje și ham, cu gândul că dacă apreciem că este prea periculos, abandonăm înaintarea prin defileu.

Am întâlnit foarte multă lume care străbătea defileul Cheilor Turenilor la fel ca noi, neechipați, din ambele direcții, pe firul apei.

Prima trecere pe scoabe și cabluri este cea mai dificilă din tot traseul. La o primă evaluare optică a situației, după ce l-am urmărit pe soțul meu cum trece, am spus că eu nu pot, că nu am atâta forță.

Dan, după ce a trecut, mi-a spus să trec peste pietrele din apa pârâului Racilor care era mică, iar eu am găsit o trecere peste bolovani și am reușit să traversez pârâul fără să cad în apă. Yupiii!!!

Am continuat apoi deplasarea pe stâncile de pe malul apei admirând pereții calcaroși care ajung la o înălțime de până la 150 metri, cu numeroase grote, peșteri, lapiezuri și tot felul de forme interesante.

În Cheile Turenilor au fost identificate 29 de peșteri cu lungimi cuprinse între 3 și 58 de metri, dar care în prezent sunt colmatate și inactive.

Apa pârâului nu se lasă mai prejos, oferindu-ne un adevărat spectacol optic și auditiv, impresionându-ne și ea la rându-i cu numeroasele mini-cascade, căderi de apă peste săritori mai mari și mai mici, pe care ne-am oprit să le admirăm și să le fotografiem.

În unele locuri am traversat pe scoabele amenajate la înălțime mai mare față de pârâu, alteori traseul amenajat ne cobora jos, până la nivelul apei.

Nu puteam anticipa ce urmează după cotitură pentru că nu aveam vizibilitate. Dar am avut încredere că putem face față provocărilor traseului, cu atenție și fără grabă.

Nu pot să vă spun câte porțiuni amenajate cu cabluri aveți de trecut, pentru că am fost într-o concentrare permanentă ca nu cumva să mă accidentez.

Cu toate acestea, la un moment dat, tot mi s-a agățat vârful bocancului de vârful ascuțit al muchiilor care alcătuiau suprafața stâncilor pe o porțiune stâncoasă aflată la înălțime. E foarte ușor să te accidentezi și să cazi.

În mai puțin de două ore am ajuns la capătul traseului prin Cheile Turenilor pe firul apei.

Cum am ieșit din chei de pe firul apei, priveliștea s-a luminat, nu mai era umbră, iar în scurt timp am ajuns la un punct de belvedere care ne-a oferit o panoramă impresionantă asupra Cheilor Turenilor.

Observăm și fotografiem o stâncă care are o cavitate sub forma unei ferestre.

Cromatica toamnei a pus în evidență sălbăticia peisajului dându-i o notă romantică. Tabloul autumnal este fermecător dintotdeauna.

Am urcat pe versantul stâng, pe Dealu Cheii până am intrat pe poteca tematică Epoca de Piatră, amenajată cu șapte panouri informative.

Noi eram în dreptul panoului numărul 6 “Stâncăriile calcaroase“, care ne familiarizează și informează despre geneza peisajului cu versanții cu brâne, polițe, zimți, coloane. 

Aici panorama este impresionantă. Vedem alpiniști care se cațără pe stâncile înalte și ascuțite.

Am schimbat perspectiva și cu toate că am mai fost în Cheile Turenilor, peisajul m-a fermecat și de această dată, parcurgând platoul de deasupra acestora.

În total, am parcurs aproximativ patru kilometri în circa două ore și jumătate.

Călătorii plăcute!