Cinque Torri, Dolomiți

august 2022

Îi vezi în fotografii, tânjești, visezi, ajungi acolo și te întrebi dacă e adevărat ceea ce se întâmplă, dacă este o iluzie sau este realitate, dacă este posibilă atâta frumusețe strânsă într-un singur loc, în Cinque Torri, iar tu să fii binecuvânt să faci parte pentru câteva ore din această magie.

Scriu acum, amintirile sunt încă vii, parcă sunt acolo, amprenta pe care acest ținut magic și maiestuos și-o marchează asupra ta ca ființă minusculă și fragilă, este destul de dificil de explicat în cuvinte. Un mix de euforie, curiozitate, avânt care te împinge imediat pe trasee să vezi și mai mult, să descoperi un univers aparte și unic, cel al Dolomiților. 

Aceasta a fost cea de-a doua excursie pe care am făcut-o în Dolomiți, după cea de la Lacul Braies, excursie pe care o așteptam de mult și nu mai aveam răbdare, să ajung să mă plimb pe poteci, să văd hăuri și piscuri, să fiu parte din acea măreție de piatră dantelată care mă înconjoară.

Din Campingul Rocchetta din Cortina d’Ampezzo în care eram campați, am ajuns în aproximativ o jumătate de oră la parcarea de lângă restaurantul Bai de Dones, de unde am luat telegondola ca să ajungem la Cinque Torri, aceștia fiind localizați în partea de sud-vest față de Cortina d’Ampezzo.

Rifugio Scoiattoli, situat la altitudinea de 2255 metri, la care se poate ajunge și pe jos, este locul unde am coborât din telegondolă. Acesta este punctul de unde pornesc mai multe trasee pentru vizitarea zonei.

Noi am parcurs traseul Giro Delle Torri, adică circuitul megaliților Cinque Torri pe care erau cățărați mulți alpiniști; da, am fost acolo printre turnurile uriașe, am admirat, respirat, fotografiat, m-am încărcat cu frumusețea locului, mi-am umplut sufletul de fericire și chipul de bucurie.  

Cinque Torri este denumirea unui grup de cinci turnuri gigantice din Dolomiți, formați dintr-o rocă numită dolomite, de culoarea gri deschis.

Fiecare dintre cele cinci turnuri au câte o denumire proprie și sunt folosite pentru escală, pe traseee cu diferite grade de dificultate. Am văzut copii foarte mici cățărându-se pe stânci sub supravegherea adulților.

 Grande Torre este cel mai mare turn, de aceea se numește Turnul Mare, având o altitudine maximă de 2361 metri față de nivelul mării. Acesta are la rândul lui trei vărfuri care sunt o provocare pentru alpiniștii care vin să le cucerească.

Poteca de vizitare trece chiar pe la baza acestuia, printr-o fantă îngustă, mărginită de pereții înalți.

Celelalte turnuri au următoarele denumiri:

Torre Seconda (Turnul al Doilea) sau Torre Romana,

Terza Torre (Turnul al Treilea) sau  Torre Latino,

Quarta Torre (Turnul al Patrulea) acesta fiind format la rândul lui din alte două turnuri de înălțimi diferite,

Quinta Torre(Turnul al Cincilea) sau Torre Inglese.

Toate cele cinci turnuri formează una dintre imaginile emblematice ale Dolomiților, peisaj care te cheamă să îi verifici personal veridicitatea, la fața locului. Totul este incredibil de frumos!

Un alt traseu parcurs de noi aici a fost M5, Muzeul în aer liber construit în memoria soldaților italieni care au luptat în primul război modial împotriva trupelor austro-ungare, în perioada 1915-1917, reconstruindu-se tranșeele, cazematele, adăposturile de artilerie, garnizoanele, punctele de observație și locurile de tragere, adăposturile din lemn și alte construcții militare.

Pe un panou este fotografia și declarația regelui Vittorio Emanuele III făcută în timpul vizitei de la Cinque Torri, din 13 Decembrie 1915 cu privire la rezervele de mâncare, muniție și lemne.

Vizitarea acestui muzeu în aer liber este gratuită, sunt amplasate panouri informative cu pasaje din arhiva istoriei, în trei limbi: italiană, germană și engleză.

Reconstruirea frontului de apărare și de rezistență într-un loc expus și în condiții extreme de temperatură, reprezintă un mod de a ne face să nu uităm istoria, dar mai ales pentru a conștientiza ororile războaielor.

Un alt traseu superb pe care am fost aici, cu pornire de la Refugiul  Scoiattoli spre Refugiul Averau 2416 metri și care mai apoi ajunge la Refugiul Nuvolau 2575 metri, ne oferă panorame incredibile de jur împrejur.

Din Vârful Nuvolau 2575 metri ies la iveală alte piscuri zimțate, alte forme masive din Dolomiți care îți fură privirea și îți umplu sufletul de bucurie.

De sus, formațiunea stâncoasă Cinque Torri pare ca un joc de lego minuscul.

De la Refugiul  Scoiattoli 2255 metri și până la Refugiul Nuvolau 2575 metri am făcut aproximativ o oră, în condițiile în care soarele ardea fără milă înainte de furtuna prognozată, de care am scăpat la mustață, ploaia începând în timp ce coboram cu telegondola spre parcare.

Dacă ajungeți în Dolomiți, Cinque Torri este un obiectiv emblematic pe care nu ar trebui să îl ratați, iar noi, chiar dacă l-am văzut o dată, sperăm să ne reîntoarcem cândva acolo.

Călătorii plăcute!

Date tehnice:

CircuitCinque Torri - Refugiul Averau - Refugiul Nuvolau 2575 metri

Distanța totală – 8,5 km

Durată – 4 ore (cu pauze incluse)

Diferență de nivel – aproximativ 545 m

Dificultate – ușor.