4 mai 2024
Unde să mergem într-o drumeție de o zi, inedită și neapărat cu peisaje spectaculoase? Această întrebare ne-o adresăm de mult timp, în fiecare săptămână și am reușit să găsim trasee nebătute încă de noi, prin Munții Apuseni.
Mai mergem bineînțeles și pe aceleași trasee când nu avem idee de ceva nou, sau nu ne permite timpul, așa cum a fost acum propunerea lui Dan să ne îndreptăm pașii spre Scărița Belioara.
Eu am refuzat propunerea, pentru că am fost de multe ori la Scărița Belioara, care este foarte frumoasă și spectaculoasă, doar că acum voiam să merg pe un traseu nou.
În câteva ore de cercetare, Dan a găsit un traseu nou nouț pentru noi, despre care nu am găsit aproape nimic scris pe net, cam lung, 20 de kilometri, cu traversarea a două chei, formațiuni care nouă ne plac mult: Cheile Runcului și Cheile Pociovaliștei și cu atracția principală😊 Scărița Belioara spectaculoasă, încadrată la mijlocului acestuia.
Cu toate că nu am mai fost de ceva vreme pe un traseu atât de lung și cu o diferență de nivel de peste 900 metri, am acceptat imediat propunerea lui pentru că aveam să descopăr peisaje noi.
Accesul cu mașina se face pe ruta Turda- Cîmpeni- Ocoliș -Runc.
Plecarea în traseul tip circuit se face din satul Runc, situat în județul Alba. Noi am parcat mașina pe marginea drumului, în dreptul indicatorului pe traseele care pornesc de acolo: marcajul cu cruce albastră spre Cheile Runcului și marcajul cu triunghi albastru spre Cheile Pociovaliștei.
Dan a studiat și a optat pentru varianta cu urcarea prin Cheile Runcului spre Scărița Belioara și coborârea prin Cheile Pociovaliștei.
Astfel, am urmat marcajul cu cruce albastră, pe un drum asfaltat în direcția Cheile Runcului, la care am ajuns destul de repede.
Cheile Runcului au o lungime de 1800 metri, sunt înguste, străbătute de Valea Ocolișului, un pârâu de munte gălăgios, care dezvoltă pe cursul lui numeroase căderi de apă interesante.
Pereții calcaroși ai cheilor Runcului sunt crestele Vânturesei, componentă estică a Masivului Muntele Mare, care străpung spectaculos albastrul cerului la atitudinea de 982 metri, creând un peisaj pitoresc fascinant.
Izvorul cu apă vie ne-a atras atenția dar nu și dorința de a-i testa puterea acestuia, de a contribui la creșterea vizibilă în înălțime, conform legendelor locale.
Pe drumul nostru am trecut pe lângă case vechi din lemn părăsite, dar și pe lângă Tabăra de creație Țara Moților.
În aproximativ o oră am ajuns din satul Runc în satul Lunca Largă, unde, la un moment dat, se face un drum la stânga peste un pod, cu un indicator care păstrează marcajul cu cruce albastră, spre Scărița Belioara - Muntele Băișorii.
Intrăm pe un drum lat de pământ care ne conduce printr-un peisaj pitoresc de o frumusețe cum numai în Apuseni întâlnești.
Multe nuanțe de verde, flori de câmp, fluturi, versanți împăduriți de jur împrejur, stânci calcaroase, susurul pârâului Belioara, m-au transpus într-un univers minunat, o altă lume liniștită de o frumusețe care îți merge direct la suflet pe care-l bucură cu simplitatea, miresmele și acordurile liniștitoare.
Am exclamat de foarte multe ori: Ce Frumos!!! De fapt a fost singura expresie pe care o repetam plină de entuziasm, parcă mintea mea s-a oprit din procesare, dominată fiind de emoția privilegiului de a fi parte din acea creație perfectă, divină.
Poteca se îngustează după un timp, iar mai apoi urcăm prin pădure prin apa mică a pârâului Belioara.
La un moment dat marcajele cu cruce albastră au dispărut din cauza exploatărilor din zonă, care au lăsat urme ca după o tornadă, o grămadă de bușteni, răsfirați pretutindeni, chiar și în pârâu.
Această porțiune a fost un pic mai greu de parcurs din cauza obstacolelor, dar nu ne-a ridicat probleme.
După ce am trecut de acest pasaj cu urme de taf-uri, au reînceput să apară marcajele.
Traseul urcă destul de abrupt înainte de a ajunge la Scărița Belioara.
Pe o distanță de aproximativ un kilometru am urcat mult în altitudine. O ultimă pantă abruptă am urcat-o cu multe pauze de odihnă printre multitudinea de plante încă neînflorite, dar pe care le-am recunoscut pentru că le-am mai întâlnit pline de flori albe și în drumeția pe traseul spre Pietrosul Călimanilor - le-am identificat ca fiind Știrigoaie, în limbaj popular, sau Veratrum album, cu denumirea științifică.
Când am ajuns în capătul urcușului, la indicatorul care ne îndrumă pe partea stângă pe traseul comun Cheile Pociovaliștei - Runcu marcat cu triunghi albastru și circuitul Scărița Belioara pe marcajul punct roșu, am găsit o mulțime de gențiene clopot, care ne așteptau să le admirăm și fotografiem.
Peisajul de sus este spectaculos, cu o panoramă verde de jur împrejur, cu multe piscuri la orizont, abrupturi stâncoase, creste calcaroase stâncoase, versanți împăduriți, hăuri amețitoare, totul de o frumusețe greu de povestit în cuvinte, sper că imaginile atașate o fac mai bine.
Am ajuns la Scărița Belioara după o urcare ușoară pe o mare parte a traseului și o dificultate medie în ultima parte, totalizând o diferență de nivel de peste 900 metri în cei 11 kilometri parcurși.
Aici traseul circuitului nostru se suprapune în partea de creastă și coborâre cu circuitul marcat cu punct roșu din Rezervația botanică Șesul Craiului - Scărița Belioara.
Am intrat pe poteca tematică ,,Natura în Culori”, cu o lungime de 1,2 kilometri, pe care sunt amplasate 6 panouri informative despre flora, fauna, denumirea stâncăriilor calcaroase, etc.
Cea mai înaltă formațiune stâncoasă este Vârful Scărița 1382 metri, întreg ansamblu Scărița Belioara este o minune peisagistică, după părerea lui Dan, ea fiind cea mai frumoasă și spectaculoasă din Apuseni.
Deși am fost de mai multe ori, nu ne săturăm să admirăm această minune a naturii care ne umple sufletul de bucuria frumosului peisaj, alocându-i de data aceasta doar 30 de minute pentru contemplare pentru că mai aveam încă aproximativ 8 kilometri, din circuitul nostru.
Coborârea abruptă prin pădure, pe marcajul triunghi albastru, pe care am parcurs-o în 25 minute, ne-a menținut atenția concentrată pentru că sunt suficiente obstacole de trecut, stânci care te împiedică, iar pietricelele de pe cărare facilitează alunecarea în pantă.
După ce ați ajuns jos, trebuie să o luați imediat la stânga prin pădure, indicatorul cu marcajul triunghi albastru este un pic mai sus, dar din păcate este căzut pe jos, desprins de stâlpul de susținere.
Noi am luat-o pe un drum paralel, mai bătut și mai lat, la stânga, după care ne-am întors pentru că pe harta din aplicația Munții Noștri, Dan a observat că nu eram pe traseul bun spre Cheile Pociovaliștei.
Traseul către Cheile Pociovaliștei este mai sălbatic și mult mai puțin circulat de turiști, dar cu toate acestea marcajul cu triunghi albastru apare destul de des.
Noi am coborât în grabă mare pentru că era târziu deja și nu voiam să ne prindă noaptea în pădure la ora la care coboară animalele sălbatice la Pârâul Pociovaliștei.
Coborârea este lungă și destul de greoaie prin apa pârâului Pociovaliștei acoperit de bușteni, cu strat gros de frunze care nu-ți confereau ocazia de a aprecia pe ce calci. Astfel de multe ori ne-am împotmolit în noroi, pașii noștri adâncindu-se mai mult decât ne așteptam.
După ce am ieșit din pădure, în scurt timp am intrat în Cheile Pociovaliștei, un peisaj spectaculos de stâncărie și pădure care te impresionează.
Prin chei am trecut pe un drum lat de pământ, însoțiți de pârâul Pociovaliștea.
Dacă doriți să vizitați Cheile Pociovaliștei mai ușor, posibil chiar și cu mașina, ceea ce eu nu recomand pentru că nu le puteți admira în întregime și în ansamblu, pierzând astfel mare parte din frumusețea peisagistică, puteți să o luați la stânga din satul Runc, de la indicatorul despre care am scris la început.
Distanța pe sens este de 1,5 kilometri și poate fi parcursă ușor pe jos în mai puțin de o oră.
Lungimea Cheilor Pociovaliștei este de 1200 metri, în partea de început și în cea de final acestea având cele mai mari și impresionante altitudini.
În Cheile Pociovaliștei peisajul pitoresc specific Apusenilor vă va încânta privirea cu combinația dintre pereții masivi împăduriți, cu stâncăria golașă, cu abrupturi, hornuri și creste spectaculoase.
Sunt foarte ușor de vizitat atât Cheile Runcului cât și Cheile Pociovaliștei, nu trebuie să neapărat să urmați circuitul istovitor descris de mine aici, pentru a vă bucura de frumusețea lor.
Orice variantă ați alege, dacă ieșiți în natură, ați făcut un pas uriaș pentru voi, pentru sănătatea voastră fizică și sufletească.
Pentru noi a fost un circuit inedit, cu două chei spectaculoase, cu pitoreasca Scărița Belioara intercalată la mijlocul traseului, cu multe flori și fluturi, peisaje înverzite acompaniate de susurul pârâurilor montane... un vis!
Date tehnice
Distanța totală – 20 km
Durată – 8 ore cu pauze incluse
Diferență de nivel – 930 m
Marcaj – cruce albastră pe urcare și triunghi albastru pe coborâre
Dificultate – ușor/mediu
Accesul – Runc, județul Alba.
Călătorii plăcute!