Circuitul celor 2 versanți ai Cheilor Turzii

15 noiembrie 2025, martie 2019, septembrie 2020, noiembrie2024, martie 2025

Dificultatea traseului de creastă, Circuitul Crestelor Cheilor Turzii, este prezentată ca fiind medie, escaladarea versanților se face pieptiș, mai ales versantul stâng, urcarea durează cam 40-50 minute pe fiecare versant, pentru a realiza circuitul crestelor Cheilor Turzii.

Traseul prin defileu, pe malul râului Hașdate, l-am parcurs de mai multe ori, ultima dată când am scris despre acesta a fost în octombrie 2018.

La fel cum spuneam în articolul cu Vf. Ciucarul Mare, un obiectiv turistic spectaculos observat din două unghiuri diferite nu face decât să completeze percepția asupra lui, mai bine spus, să o întregească.

Traseul

Am ajuns în parcarea de la intrarea în Cheile Turzii la ora 11, când aceasta era cam goală. Am intrat pe traseul de vizitare al Cheilor Turziii amenajat de-a lungul râului Hașdate, am trecut primul pod și am mers până la chioșcul din lemn la care se vând bilete.

Aici, lângă chioșc, este un indicator care ne arată direcția traseului Circuitul Crestelor Cheilor Turzii, marcajul acestuia este cu punct roșu, are o lungime de 6 km și durata estimată și notată pe indicator este cuprinsă în intervalul de 4-5 ore.

Noi am făcut 4:30 ore cu pauze de odihnă și fotografiat, în ritm ușor și am parcurs o distanță de aproape 9 km.

Atentie! Nu este apă pe traseu, noi am cumpărat de jos, de lângă parcare.

Versantul drept (de la aval spre amonte)

Chiar dacă suntem pe partea stângă a Cheilor Turzii în direcția de intrare pe traseul amenajat pentru vizitarea acestora, versantul Cheilor de unde am început urcarea este considerat cel drept, raportat la direcția dinspre aval spre amonte.

Începem urcarea și timp de 45 de minute gâfâim pe poteci unele mai late alele mai înguste, pe sub copaci, la umbră, călcând pe straturi groase de frunze uscate.

Pe lângă potecă floricele albastre și albe ne încântau privirea iar păsările ne-au asigurat o sonorizare de sărbătoare, cu ciripitul lor minunat.

Pe indicator scria că poteca pe care ne aflăm se numește: Urcușul Domol, versant drept 3,2 km, durata1h1/2, spre Stâncăria Borza 0,3km, 12 min.

Am ajuns apoi la un alt indicator care ne informa că suntem pe Stâncăria Borza și mai avem 0,3 km până La Dos, adică 5 min.

În locul numit La Dos, au început să se ivească pereții stâncoși ai Cheilor Turzii. Eram acolo sus, pe versanții care priviți de jos atingeau cerul. Imaginea este impresionantă. Parcă nu-ți vine să crezi că te afli deasupra Cheilor.

Este o stare specială de beatitudine pe care o încerci acolo sus, cu capul în nori și cu hăurile adânci și piscurile semețe sub picioarele tale.

Ne-am oprit, am fotografiat, am admirat peisajul, am căutat de la înălțime să descoperim poteca turistică amenajată în interiorul Cheilor Turzii. De sus vedeam oamenii asemeni unor puncte colorate care se mișcau încet pe lângă marginea pereților calcaroși. Râul Hășdate era ca un fir strălucitor șerpuind printre pereții verticali, gri. Am reușit să cuprindem cu brațele ambii versanți, în fotografii.

Nu mai eram oamenii mici din interiorul Cheilor, dominați de grandoarea acestora. Acum noi eram mai mari decât muntele!

Flora și Fauna

În partea de sus a traseului au început să apară Dedițeii, flori de culoare mov și Rușcuțele, flori de culoare galbenă, flori minunate pe care le-am recunoscut din prezentarea de pe panourile informative montate în Cheile Turzii.

Animale nu am întâlnit, doar niște turme de oi și șopârle. Am observat multe urme făcute de mistreți în multe locuri, în partea dreaptă a cheilor, cea cu pădurea.

Am observat o Acvilă de munte, care plana deasupra piscurilor, această pasăre fiind descrisă pe panourile informative ca fiind una dintre cele mai puternice păsări de pradă din lume, care trăiește și în Cheile Turzii.

După ce am terminat de parcurs traseul de creastă, am coborât prin pădure, am ajuns pe o pășune cu vedere largă, pe o potecă nemarcată, dar umblată și bătătorită, care ne conduce în vale unde am traversat un pod de lemn și am ajuns în partea opusă intrării în Chei sau acolo unde se termină defileul. Erau mulți oameni care începeau drumețiile din această parte.

P.s. Vin cu o completare ulterioară la traseul de tip circuitul ambilor versanți ai Cheilor Turzii.

Cu toate că am parcurs de mai multe ori circuitul ambilor versanți Cheilor Turzii, acum în 2025, ne-am zis să facem ceva diferit și la ieșirea din pădure să ne îndreptăm pașii spre dreapta, spre indicatorul cu marcajul cerc roșu și să urmăm traseul oficial marcat.

Până la acest marcaj trebuie să vă încadrați cum puteți, pe porțiuni mai plate, care vă conduc la stâlpul cu marcaj punct roșu pe care scrie Stânca Mică.

Continuăm să ne deplasăm spre râu pe o potecă bătătorită care ne va conduce la o trecătoare peste pârâul Hășdate pășind peste stânci uriașe și bolovani.

De acolo o luăm la stânga, traversăm un drum de pământ și observăm indicatorul pe care scrie Ruinele Morilor de Sus, aparținând de Comuna Petrești de Jos.

Tot de pe acest indicator aflăm că dacă urmăm direcția de urcare a muntelui, vom parcurge versantul stâng al Cheilor Turzii cu o lungime totală de 3 kilometri, într-un interval orar cuprins între 1,1/2-2 ore.

O concluzie, după urmărirea marcajului de la ieșirea din pădure până la încadrarea pe urcarea celuilalt versant, a fost că e mai bine să nu urmărim poteca oficială și să mergem lejer pe pășunea aflată înainte unde avem un traseu plat și lat pentru ca apoi să traversăm podul amenajat.

Versantul stâng (din aval spre amonte)

Noi am intrat un pic pe traseul din Chei, după care am observat punctul roșu, care ne-a scos rapid pe poteca care urcă muntele pe coasta Pleșului. Partea aceasta abruptă cu stâncărie este cea mai grea din tot traseul. Bine că nu am venit vara, pentru că nu este nici un pic de umbră, urcarea se face pieptiș, panta este plină de stânci ascuțite ieșite la suprafață din munte.

Stâncile de forme și mărimi felurite, din aceasta parte a Cheilor Turzii face dificilă deplasarea, de multe ori trebuie să alegi unde să pășești ca să poți urca în siguranță. Acest tip de traseu cu stâncărie, l-am întâlnit și în partea de sus a muntelui, presărat cu Dedițeii mov și Rușcuțele galbene, flori frumoase, pe care am avut mare grijă să nu le călcăm.

După 50 min. am ajuns la platou, partea cea mai frumoasă, în care am admirat pereții Cheilor Turzii din partea dreaptă a versantului, am observat grotele și peșterile din pereții acestora, formele stâncoase ascuțite impresionante: Turnul Ascuțit, Hornul Vulturilor, Turnul lui Bors, hăurile amețitoare și incredibil era că ne aflăm aproape de Crucea din vârful munților.

Vedeam piscurile munților de la orizont, acoperiți de zăpadă. Frumusețea peisajului nu poate fi descrisă în cuvinte. Bucuria care îți umple sufletul este imensă.

Coborârea

Coborârea prin pădurea Vapii este abruptă, aș spune că e mai dificil să cobori decât să urci. Am alunecat, am căzut... asta e, dacă ne-am urcat trebuie să și coborâm.

Erau grupuri de turiști care urcau prin partea acesta urmând să coboare pe partea pe care am urcat noi, este mult mai ușor pe acolo, nu sunt bolovani, este doar potecă de pământ. Cred că este o variantă mai bună și de luat în considerare.

La Cheile Turzii puteți face sporturi precum: alpinism, să vă dați cu tiroliana, dar și cu parapanta datorită curenților mari de acolo.

De asemenea, dacă foamea pune stăpânire pe simțurile voastre după ce ați parcurs traseul turistic, puteți mânca la terasele aflate lângă parcare, care vă oferă mâncare gustoasă și variată. Noi mâncăm acolo după ce finalizăm drumeția, mici și papanași gustoși.

Circuitul Crestelor Cheilor Turzii, ne-a fost recomandat de prieteni și eu la rândul meu îl recomand pentru că veți vedea defileul dintr-o altă perspectivă, vă veți simți cuceritorii înălțimilor, veți simți cum se bucură sufletul vostru de frumusețea peisajelor.

Actualizare articol, 15 noiembrie 2025

Noi mergem des prin Cheile Turzii, nu pot să scriu fiecare dată pentru ar fi prea multe, dar vin cu completări dacă apare ceva interesant pe parcursul circuitului celor 2 versanți ai Cheilor Turzii: fenomenul Gloria, marea alpină și umplerea rapidă a defileului cu nori.

Astfel, ieri, când am parcurs iar circuitul celor 2 versanți ai Cheilor Turzii, am experimentat cu emoții, pentru prima dată fenomenul Gloria, care s-a declanșat datorită norilor, care sub privirea noastră au umplut defileul Cheilor Turzii.

În timp ce urmăream cum dispare peisajul din defileul Cheilor Turzii, care se obtura foarte rapid umplându-se cu o plapumă albă de nori pufoși, am observat pe suprafața norilor haloul luminos mărginit de culorile curcubeului, care s-a creat sub acțiunea razelor soarelui care se afla în spatele nostru și ne proiecta umbra noastră în interiorul haloului.

De asemenea, după ce am urcat pe celălalt versant, al Cheilor Turzii, am admirat marea alpină care s-a format la orizont, fenomen care m-a cucerit prin frumusețea lui, când l-am văzut pentru prima dată, când am fost la Vârful Toaca.

Tocmai ne-a întrebat un prieten care nu urcă pe munți, dacă nu ne-a plictisit și săturat să mergem de mai multe ori în același loc, dar când i-am arătat ce am văzut noi în Cheile Turzii, a fost foarte impresionat.

Pe munte de fiecare dată e altfel și întotdeauna, minunat!

Călătorii plăcute!

Date tehnice:

Traseu tip circuit Cheile Turzii, cu urcarea de la Refugiul Salvamont pe versantul drept - versantul stâng - coborâre abruptă prin pădure - Refugiul Salvamont.

Dificultate – ușor

Marcaj - punct roșu

Lungime traseu - aproximativ 9 km.

Diferența de nivel – 675 metri

Durata - aproximativ 4-5 ore

Include traseu de creastă, neexpus, nu este apă pe traseu

Accesibilitate - tot anul.