Colibele păstorilor din Cătunul Dumești

9 decembrie 2023

Cu toate că drumeția s-a desfășurat iarna, în circuitul nostru care trecea pe la Cascada Vânătările Ponorului sau Dâlbina și pe la colibele din cătunul Dumești, am avut parte de o vreme călduță datorată razelor soarelui care ne-au însoțit scăldând cu strălucirea lor colinele fotogenice.

Dacă traseul de la Mănăstirea Sub Piatră situată în Comuna Sălciua până la Cascada Vânătările Ponorului l-am mai parcurs în vară cu trei ani în urmă, acum am mai adăugat în plus la drumeție și Colibele din cătunul Dumești.

Colibele mici răspândite pe ponoare creează un peisaj pitoresc prin simplitatea construcției lor, care se integrează perfect în acesta, îmbinând elementele din natură: piatra, lemnul și paiele.

Construcțiile acestea minuscule constituie un adăpost sezonier pentru păstori și oamenii care lucrează terenurile respective cu diverse culturi sau adună fânul pentru animale.

Unele colibe sunt fascinante, având pe acoperișurile din paie pe care a crescut mușchiul din loc în loc, culoarea de un verde crud.

Circuitul l-am început din dreptul Mânăstirii Sub Piatră, unde am lăsat mașina și am început să coborâm pe drumul asfaltat, până la puntea lungă peste pârâul Valea Morilor, pe care am traversat-o.

Dacă doriți să vedeți mai îndeaproape portalul de 40 metri de la peștera Huda lui Papară, o cotiți pe poteca din stânga.

Peștera este închisă vizitatorilor cu  o poartă metalică, ea putând fi văzută doar din exterior.

După această scurtă abatere de la circuit, revenim la pod unde observăm indicatorul spre Vânătările Ponorului cu marcajul cruce albastră și cu timpul de parcurgere aproximat de 1-1:15 ore.

Ne-am încadrat pe un drum lat de țară și am pornit urcarea prin pădure, pe alocuri mai grea, pe alte porțiuni mai lină și în 40 de minute am ajuns la Troiță.

Aici peisajul este foarte frumos, la poalele Platoului Bedeleu se vede satul Sub Piatră și mănăstirea, iar la orizont munții care își înalță semeți piscurile spre cer: Scărița - Belioara, Muntele Mare, etc.

Până aproape de Troiță puteți ajunge și cu mașina, pe drumul asfaltat din Comuna Sălciua.

Am urmat apoi direcția unui indicator de lângă Troiță spre cascada Vânătările Ponorului, urmărind marcajul cu bandă albastră și în aproximativ 15 minute am ajuns la aceasta.

Casacada Vânătările Ponorului sau Dâlbina care semnifică în limbajul popular valvârtej, vâltoare, este o cascadă care curge zgomotos de la o înălțime de 25 metri.

Noi am găsit cascada cu debit mare de apă, căzând zgomotos pe stâncile vineții, pentru că am venit după o perioadă cu precipitații.

Cascada Vânătările Ponorului sau Dâlbina este formată din apa pârâului Valea Poienii și se află pe teritoriul satului Dumești, din comuna Sălciua, județul Alba.

De la cascadă ne-am întors pe același drum până la Troiță, după care am început să coborâm pe șoseaua asfaltată ca să ajungem la colibele din Cătunul Dumești.

Am luat-o la stânga și în curând s-a terminat asfaltul, iar noi am continuat să mergem pe un drum de pământ până la o inimă din lemn amplasată într-un punct de belvedere.

De aici se vedea foarte bine Coșul Boului de la Scărița-Belioara, radarul armatei ca un clopot uriaș de la Muntele Mare și munții dimprejur pudrați cu zăpadă.

După câteva fotografii, am traversat drumul și am coborât pe ponorul de vis-a-vis, spre o colibă ca să o admirăm.

Dan a folosit o hartă descărcată pe telefon care ne-a purtat pașii spre mai multe colibe din cătunul Dumești.

La un moment dat am ajuns în cătunul Dumești de unde se auzea o drujbă și am vorbit cu un localnic care ne-a spus că în tot satul mai sunt doar 7 oameni iar el era acolo doar ca să-i taie lemne de foc mamei sale.

Acesta ne-a îndrumat pe unde să mergem ca să mai vedem câteva colibe și să ajungem înapoi la șoseaua care duce spre Troiță.

Am admirat și studiat îndeaproape multe dintre colibe, dintre care una era chiar foarte mică. Am întrat în ea și parcă eram într-o căsuță de pitici din povești.

Coliba micuță a păstorilor din Cătunul Dumești

Alte colibe erau mai mari, iar câteva aveau acoperișul din paie parțial căzut, probabil în urma rafalelor puternice de vânt, care le-a suflat ca lupul din povestea Cei trei purceluși.

Un timp am mers pe asfalt, dar nu am urcat până la Troiță, ci ne-am încadrat pe un drumeag care coboară printre parcele îngrădite și ne scoate la drumul de țară pe care am început drumeția.

Am hoinărit în voie ore bune printr-un peisaj de poveste minunându-ne de aceste construcții arhaice care creează un peisaj plin de farmec și mister, bucurându-ne de tot ceea ce observam la tot pasul.

Călătorii plăcute!