1 octombrie 2016
Această ieșire a fost programată, împreună cu un grup de prieteni, cu câteva săptămâni înainte, dar s-a întâmplat ca acest sfârșit de săptămână să fie perfect pentru ceea ce ne doream să facem: vizitarea Peșterii Ialomiței, Lacului Bolboci, Babelor, Sfinxului și Crucea Eroilor de pe Muntele Caraiman.
Din copilărie, în drumurile cu părinții spre litoral, aceștia îmi arătau pe geamul mașinii Crucea Eroilor de pe Caraiman. La fel am făcut și continui să fac și eu, cu Andrei băiatul meu, de câte ori trecem prin Bușteni.
Am fost cazați în Azuga la Vila Maria***, de unde, după ce am luat micul dejun, ne-am urcat în mașini, și am pornit spre Peștera Ialomiței și Lacul Bolboci.
Traseul a fost pe drumul național Azuga – Bușteni – Transbucegi - Padina-Peștera, urmând indicatoarele, spre Peștera Ialomiței, pe partea dreapta la ieșirea de pe Transbucegi.
Șoseaua Transbucegi este în stare foarte bună, mai grea pentru șoferi și fascinantă pentru pasageri care admiră peisajele. Acesta urcă sinuos în munte pe marginea prăpăstiilor, înaintând în viraje “ac de par”.
Peisajul automnal este excepțional! Lacul Bolboci pe lângă care trece drumul spre Peștera Ialomiței încadrat de munții abrupți ale căror pante coboară în hăuri amețitoare, îmbrăcate în pasteluri de toamnă, este hipnotizant! Noroc că nu conduceam eu mașina!
Barajul de pe lacul artificial Bolboci este impresionant și el la rândul lui.
După aproximativ două ore am ajuns la parcarea pietruită de la Padina, de la care am pornit pe jos spre Peștera Ialomiței.
Pe la ora unu și jumătate am ieșit din peșteră și ne-am continuat drumul pe jos spre telecabina Peștera, ca să urcam pe Platoul Munților Bucegi. Așadar am urcat cu telecabina Peștera-Babele, durata urcușului este de 8 minute. Programul de funcționare al telecabinei este pana la ora 15:30. Atenție, pentru că nu va mai puteți întoarce cu aceasta telecabină la Peștera dacă vă prinde seara pe platoul Bucegilor, în schimb puteți lua telecabina Babele-Bușteni care funcționează până la ora 19:30 sau până mai sunt oameni care așteaptă la telecabină.
Copiii au coborât cu telecabina Babele-Bușteni și au trebuit să aștepte destul de mult pentru că era aglomerație mare la îmbarcare. Noi, ceilalți din grup, am coborât pe jos.
Cu telecabina, se ajunge la Cabana Babele, situată la o altitudine de 2206 metri, așa cum ne informează o plăcuță amplasată pe aceasta. Aici găsiți cazare, restaurant, bufet și toalete. Cabana Babele este situată pe platoul Munților Bucegi, sub Vârful Babele, iar formațiunile geologice "Babele" - monumente ale naturii - se află chiar în fața cabanei.
La o distanță de 10 minute de Cabana Babele, la o altitudine de 2216 metri se află megalitul “Sfinxul” din Bucegi, cu o înălțime de 8 metri și o lățime de 12 metri. El a fost denumit astfel abia începând din anul 1936.
Unii membrii ai grupului au simțit vibrațiile energetice ale Sfinxului după ce au stat mai mult timp cu mâinile pe el. Se spune ca platoul Bucegilor este un nod energetic foarte mare.
Afară începuse să se încălzească, soarele ardea, la umbră era frig, iar între Babe și Crucea Eroilor vântul rece sufla foarte tare. Inițial, nu înțelegeam de ce toți oamenii care coborau pe poteca dinspre Cruce sunt încheiați până la gât, cu veste pe ei, glugi, căciuli pe cap... dar la întoarcere și noi eram la fel de înfofoliți.
Traseul e marcat cu cruce roșie, nu e greu, iar peisajul este excepțional de frumos. Munții acoperiți cu iarbă alpină, mușchi, tufărișuri sau doar de stâncă goală pe alți versanți, care coboară în prăpăstii adânci, te însoțesc timp de o oră și jumătate.
Rocile de pe potecă sunt colorate, de la alb, roz, maro, verde până la negru. Încălțămintea adecvată muntelui este obligatorie, pentru că rocile pe care pășești sunt instabile și posibilitatea de a cădea este foarte mare. Pe lângă încălțăminte, atenția pe munte este esențială. Eu, deși aveam ghete, am căzut de trei ori, pentru că nu am fost atentă unde pășesc, furată fiind de frumusețea peisajului. În concluzie, când urci și cobori trebuie să fii ”cu ochii în patru”, iar pentru contemplare și pentru poze trebuie să te oprești din mers.
Golul alpin este acoperit de pajiști cu jepi verzi, cu iarbă uscată, mușchi, împodobit din loc în loc cu floricele galbene, mănunchiuri de floricele mov... le spun floricele pentru că sunt mărunte, nu au tulpini lungi asemeni celor care cresc în condiții mai blânde. Da, sunt multe culori acolo la înălțimi de peste 2200m.
Foarte multă lume urcă și coboară pe poteca îngustă, astfel că de multe ori trebuia să ne oprim ca să facem loc să treacă persoanele care urcau mai repede sau coborau în grabă.
Poteca urcă șerpuind spre Releul de televiziune Coștila Mică care este îngrădit. De la Babe până la acest punct nu se observă Crucea Eroilor.
Vârful Coștila Mare pe care se ajunge, este vârful clasat al cincilea între vârfurile muntoase din Munții Bucegi, cu altitudinea de 2.490 metri.
Redau în cele ce urmează câteva date din sursa Wikipedia despre Crucea Eroilor de pe Caraiman.
De aici se coboară spre Crucea Caraiman, destul de abrupt, pe o distanță de cca. 10 metri, ținându-te de niște lanțuri fixate în stâncă, după care poteca înaintează lin până la monument.
Denumirea monumentului este Crucea Eroilor Neamului, dar popular este denumit Crucea de pe Caraiman.
Crucea Eroilor Neamului este situată în șaua masivului Caraiman, chiar pe marginea abruptului către Valea Seacă, la altitudinea de 2291 metri, fiind unică în lume atât prin altitudinea amplasării, cât și prin dimensiuni: crucea propriu-zisă are o înălțime de 28 metri și două brațe de câte 7 metri fiecare.
Monumentul era cea mai înaltă construcție din lume la vremea respectivă, de acest fel, situată la o astfel de altitudine.
Crucea este executată din profile de oțel, fiind montată pe un soclu din beton armat placat cu piatră, înalt de 7,5 metri. În interiorul acestuia se află o încăpere care a adăpostit inițial generatorul de energie electrică care alimenta cele 120 de becuri de 500 W de pe conturul Crucii.
Crucea Eroilor Neamului a fost construită între anii 1926-1928, pentru a cinsti memoria eroilor ceferiști căzuți la datorie în Primul Război Mondial, în luptele împotriva armatelor Puterilor Centrale. Crucea a fost înălțată la inițiativa Reginei Maria și a Regelui Ferdinand I al României, cu scopul de a fi văzută de la o distanță cât mai mare.
Unele legende povestesc că acest monument s-a realizat în urma unui vis pe care l-a avut Regina Maria. Munții Bucegi reprezentați prin vârful Caraiman au fost stropiți de sânge românesc în Primul Război Mondial. Pentru construcția monumentului s-a ales vârful secundar al Caraimanului (2291 m), deoarece, dacă s-ar fi construit monumentul pe vârful principal (2325 m), Crucea Eroilor nu ar mai fi fost vizibilă decât din apropiere, de pe platou.
Proiectul ansamblului a fost realizat de către arhitecții români Georges Cristinel și Constantin Procopiu. Construcția monumentului a început în anul 1926 și s-a finalizat în august 1928. Regina Maria a urmărit îndeaproape execuția până la finalizarea ei. Inaugurarea și sfințirea monumentului au avut loc pe data de 14 septembrie 1928, de Ziua Sfintei Cruci.
Soclul crucii a fost realizat în anul 1930 din beton armat îmbrăcat în piatră de calcar fasonată și îngrijit rostuită, fiind construit la doi ani după sfințirea Crucii pentru o mai bună încastrare a ei, inițial aceasta fiind introdusă direct în stâncă.
În perioada regimului comunist, monumentul a fost amenințat cu mutilarea, un primar obedient regimului dorind să-i taie brațele și în vârful coloanei rămase să monteze o stea roșie.’’.
Peisajele care se deschid privirii de la Cruce, sunt uimitoare! De sus se văd în miniatură stațiunile de pe Valea Prahovei.
Cu toate că sunt mulți oameni care se fotografiază cu Crucea Eroilor, acolo sus simți o bucurie și un calm aparte, oamenii sunt destinși, nu sunt nervoși, deși e înghesuială și greu poți capta un cadru fără alte câteva persoane necunoscute în el.
Lângă monument ai senzația că nu mai vrei să pleci de acolo, doar curentul parcă îți șoptește în urechi: hai, că mai vii și altă dată, grăbește-te să cobori spre casă.
Într-adevăr, trebuie să socotiți cât timp vă ia să coborâți. Telecabina cu care am urcat are program până la ora 15:30. Știam că urma să coborâm pe jos până în parcarea Padina, de dinainte de Peștera Ialomiței, drum de aproximativ 3 ore. Copiii au coborât cu telecabina Babele-Bușteni la care au trebuit să aștepte destul de mult, 3 ture pentru că era foarte aglomerat, în jurul orei 18.
Se întunecă repede în luna octombrie, după ce apune soarele și se răcește rapid afară.
Vă recomand să încercați această experiență care vă va umple sufletul de bucurie.
Călătorii plăcute!