Domul din Milano, construit în 500 de ani

10 mai 2025

Respir adânc și îmi fac curaj să aștern câteva impresii despre acest impresionant edificiu gotic, cunoscut sub denumirea de Domul din Milano sau oficial ca Duomo di Santa Maria Nascente, Catedrala Arhiepiscopiei Romano – Catolice din Milano.

Fotografiile cu Domul din Milano, mi-au aprins dorința de a fi acolo, într-o zi, cândva, ca să-i contemplu frumusețea și să-i simt grandoarea cum mă copleșește.

Anul acesta, dorința mi-a fost îndeplinită, când alături de prietena mea cea mai bună Angi, cu care facem câte o excursie cu avionul în fiecare an, am ajuns la Domul din Milano.

Împreună cu Angi, acum doi ani, ne-am umplut sufletele cu frumusețea artei renascentiste a Florenței, unde, după ce am vizitat Domul din Florența sau Santa Maria del Fiori, ne-am propus ca Domul din Milano să fie următoarea noastră destinație.

Ca să vizităm Domul din Milano, am luat un zbor și cazare la Bergamo și Genova, de unde timp de trei zile, am mai vizitat și alte locații: Genova, Cinque Terre, Portofino, Milano și Bergamo.

Când am ajuns în Bergamo, ploua, era rece și bătea vântul foarte tare, la fel și în Milano, vremea era urâtă, așa cum am văzut la prognoza meteo cu câteva zile înainte și ne-am bucurat că am ales să lăsăm pe ultima zi Milano.

Am rezervat cursa cu Flixbus-ul de la aeroportul din Bergamo, ca să ne deplasăm spre Genova însorită, unde aveam cazare pentru două nopți, unde urma să vizităm Portofino și Cinque Terre.

Astfel, Domul din Milano, obiectivul care ne-a pus în mișcare, a rămas pe ultima zi a vacanței noastre și bine am făcut, pentru că atunci am avut parte în Milano de o vreme perfectă, cu soare.

În a treia zi a vacanței noastre, cu Flixbus-ul  am ajuns din Genova la Milano, la Gara Centrală, de unde am luat metroul care ne-a dus în 10 minute chiar în fața Domului din Milano.

De la Gara Centrale, puteți ajunge chiar în fața Domului, dacă luați liniile de metrou M1 și M3, sau pe jos, pentru că distanța până la Dom este de 3 kilometri și se parcurge în circa 40 de minute.

Aproximativ la ora 14, eram în Piața Domului din Milano sau Piazza  del Duomo, cu o suprafață de 17.000 mp. plină de turiști entuziasmați, care se fotografiau bucuroși și impresionați de clădirile monumentale care îi înconjurau în piață: Domul, Palatul Regal, Galeria Vittorio Emanuele II, Palazzo Carminati, Palazzo dell’Arengario.

În centrul pieței, se află din anul 1896, statuia regelui Vittorio Emanuele II, așezată pe un soclu din marmură de Carrara, cu un basorelief din bronz dedesubt, flancată de doi lei care se sprijină fiecare pe câte o placă, inscripționate una cu Roma și cealaltă cu Milano.

În momentul în care am văzut Domul din Milano, am rămas împietrită, fiind impresionată de frumusețea și grandoarea acestuia, încercând să realizez că eu, chiar mă aflu acolo.

Nu-mi venea să cred că eu sunt în fața Domului din Milano, în mijlocul unei piețe cu o atmosferă foarte animată, unde toată lumea făcea fotografii.

După mai multe minute de contemplare a Domului din Milano și fotografii cu acesta, ne-am îndreptat spre casa de bilete, pe care o găsiți este pe partea dreaptă a Domului.

În Domul din Milano puteți intra gratuit între orele 8-18:10, dacă doriți să vă rugați, prin intrarea laterală înspre Galeria Vittorio Emanuele II, cu acces doar la nava stângă, fără să aveți acces în toată catedrala, dar a cărei grandoare o puteți admira.

Achiziționarea biletelor a durat foarte puțin timp, pentru că nu era nimeni la rând, într-o zi de sâmbătă la ora 14:30 (ora printată pe biletul nostru de acces), astfel, după ce am obținut un număr de ordine de la automatul din incintă, ne-am îndreptat spre ghișeu.

Se pot cumpăra bilete și de la automate.

Noi am optat pentru un bilet Combo Lift, care ne-a oferit posibilitatea de a vizita interiorul Domului și acoperișul acestuia, pe care am urcat cu liftul.

Puteți să cumpărați multe variante de bilete, găsiți informații exacte pe net.

Am observat pe net că, dacă doriți să vizitați acoperișul urcând cu liftul, costă doar cu doi euro în plus față de varianta pe scări, iar dacă optați pentru ,,skip the line’’, mai trebuie să plătiți 10 euro în plus. Prețurile diferă foarte mult în funcție de lună și sezonul turistic.

Trebuie însă, să știți că, dacă optați pentru varianta de a urca pe scări, sunt 251 de trepte, iar dacă urcați cu liftul, nu scăpați complet de trepte, deoarece mai sunt câteva zeci de scări pentru a trece de pe o terasă pe alta, până ajungeți pe acoperișul Domului.

Se mai pot vizita în plus și zona arheologică care se află în interiorul catedralei, Muzeul Domului, care se află în Palatul Regal, obiective pe care noi nu am avut timp să le vizităm.

Noi am hotărât să vizităm mai întâi acoperișul Domului care este format din mai multe terase conectate printr-un sistem de pasarele și scări.

Odată ajunsă pe prima terasă, am fost cucerită de cele 135 de turle, de cele 2245 statui, de dantelăria din marmură, 96 de garguie cu decorațiuni, la care au lucrat mai bine de cinci secole cei mai pricepuți artiști, sculptori, ingineri și arhitecți ai acelor vremuri.

Nu ai cum să nu te simți copleșit de rezultatul muncii atâtor oameni dedicați realizării unei capodopere arhitecturale, numită de Mark Twain ,,un poem în marmură’’.

Printre numeroasele statui din marmură de pe acoperișul Domului, veți observa personalități importante din istoria Italiei, precum: Benito Mussolini, Vittorio Emanuele, Napoleon, Dante Alighieri.

Vă dați sema că fiecare dintre cele 3400 de statui unicat ale Domului din Milano reprezintă un: personaj, sfânt, înger, eu întrebându-mă la un moment dat, când mă simțeam înconjurată și copleșită de abundența statuilor, cum au reușit să găsească inspirație toate.

Cea mai veche turlă a Domului din Milano, pe care este poziționată statuia lui Gian Galeazzo Visconti, conducătorului orașului Milano, care în anul 1386 a început construcția Domului, este și cea mai înaltă.

În anul 1805, Napoleon a fost încoronat ca rege al Italiei în Domul din Milano, el preluând inițiativa de finalizare a fațadei Domului.

În  timpul vizitei Domului, am observant și sculpturi moderne, reprezentând mănuși de box, piolet pentru cățărare, rachetă de tenis, o minge, etc.

Au mai fost adăugate noi statui și după anul 2000, reprezentând preoți și cardinali, ceea ce mă duce la gândul că împodobirea Domului este o acțiune care continuă și în prezent.

Porțiuni ale Domului, ocupate cu schelele unui șantier în lucru, care efectuaează lucrări de întreținere, erau prezente la data vizitei noastre, dar eu am citit că acestea se derulează cu o anumită periodicitate, în funcție de fondurile disponibile.

Odată pășind pe acoperișul Domului, am avut senzația că am ajuns la cer, eram pe ultima porțiune pe care se poate urca, situată la înălțimea de 70-90 metri.

Pe acoperișul Domului am descoperit foarte multă lume care se plimba, se odihneau la soare, mulți oameni stăteau întinși ca la plajă, alții făceu fotografii sau admirau peisajele care se observau din Dom.

Ne-am plimbat și noi pe acoperiș, de unde am admirat și observat mai în detaliu statuile care se aflau în fârful turlelor și ne-am fotografiat cu acestea.

De sus am văzut Piața Domului, clădirile orașului Milano, combinația dintre vechi și nou, unele construcții foarte moderne constrantând cu cele vechi.

Am văzut o clădire cu baza mică și partea superioară mai mare, care m-a dus cu gândul la lucrările lui Gaudi, dar și cele trei turnuri zgârie nori Generali, Allianz și PWC, grupate în apropiere unele de altele.

Turnul zgârie nori cel mai înalt din Milano și totodată din toată Italia, este construcția Allianz din 2015, care are 50 de etaje, atingând astfel înălțimea totală de 260 metri.

Pe acoperiș am văzut si cercetat mai de aproape, pe cea mai înaltă turlă a Domului, statuia Fecioarei Maria, cunoscută sub denumirea de La Madonnina.

La Madonnina aurită, cu înălțimea de 4 metri, poate fi văzută de departe, ea fiind poziționată în cel mai înalt loc al Domului la înălțimea de 108,5 metri, din anul 1774 protejând orașul Milano și Domul, cu halebarda din mâna dreaptă, care are rol de paratrăsnet.

Când am fost noi acolo, pe helebardă ere arborat steagul Italiei, acțiune care se desfășoară cu ocazia sărbătorilor sau a unor evenimente.

Deasupra întrării în Dom se află o statuie cu raze în jurul capului, și cu o torță în mână, realizată în anul 1810, reprezentând Legea Nouă.

Statuia Libertății din New York, seamănă foarte mult cu aceasta, de aceea se spune că, Legea Nouă, ar fi fost modelul de inspirație pentru aceasta.

De pe acoperiș, noi am coborât print-un culoar îngust scările, care ne-au condus în interiorul catedralei imense, împodobită cu 55 de vitralii mari și 52 de coloane uriașe din marmură.

Vitraliile cu scene biblice sunt realizate în culori foarte vii.

Coloanele sunt ornate cu 52 de statui, acestea reprezentând numărul de săptămâni dintr-un an.

Am citit că în interiorul Domului din Milano se pot adăposti 40.000 de oameni, aceasta fiind a doua catedrală ca și capacitate din Italia, după bazilica San Pietro din Vatican, pe care de asemenea, am vizitat-o uimită.

La scurt timp după ce am ajuns în interiorul Domului din Milano, a început un concert de orgă care era înregistrat și difuzat la televiziune, cu lucrări din Bach.  

De asemenea concertul putea fi urmărit pe unul dintre zecile de monitoare amplasate pe coloanele Domului.

Orga din Domul din Milano, este cea mai mare orgă din Italia.

În timp ce vizitam interiorul catedralei, am admirat statuia impresionantă a Sfântului Bartolomeu, realizată în anul 1562, realizată de talentatul sculptor Marco d’Agrate.

Această statuie care își poartă simbolic pe umeri propria piele jupuită, mi-a adus aminte de sculpturile lui Michelangelo, prin redarea detaliată a mușchilor, tendoanelor, venelor și oaselor.

Pe partea dreaptă a Domului am admirat Capela San Giovanni Bono, cu sculpturi supradimensionate realizate în marmură.

Un alt obiect foarte important pe care-l adăpostește Domul în bolta absidiei, la înălțimea de peste 40 metri, este așezat lângă crucea metalică cu luminiță roșie, este unul dintre cuiele cu care a fost crucificat Isus Hristos, păstrat într-un compartiment din cristal.

Cuiul sfânt a fost găsit miraculos în anul 1461, de către Sfânta Elena, mama împăratului Constantin.

Tabloul Fecioara cu trandafiri sau Madonna delle rose aflat pe partea stângă are o poveste care datează din secolul al XV- lea.

O cadă antică roșiatică, din porfir egiptean, din epoca romană este folosită în prezent pe post de cristelniță.

Înainte de ieșirea din catedrală veți observa pe podea o dungă sau un meridian din alamă de-a lungul căruia sunt poziționate semnele zodiacale.

Meridianul a fost construit în anul 1786 de astronomii de la Observatorul din Brera, prin intermediul căruia sunt indicate zodiile anului pe podea, folosind o rază de soare care pătrunde din dreapta, prin tavanul primei capele.

Cel mai lung meridian din lume din interiorul unei biserici l-am văzut când am fost în vizită la Bazilica San Petronio din Bologna.

În mozaicul pardoselii Domului am văzut plăci comemorative ale unui Cardinal și Arhiepiscop.

Intrarea în Domul din Milano se face pe ușile masive din bronz, cu o înălțime de 10 metri și o lățime de 5 metri, numite Porta Pogliaghi, sculptate cu scene biblice din viața lui Isus și a Fecioarei Maria, încadrate de motive animale, asemănătoare cu ușile masive din bronz ale Domului din Florența.

Vizita noastră la Domul din Milano a durat destul de mult, în jur de două ore și jumătate, timp în care am admirat, fascinate, arta pe care o înglobează această construcție magnifică.

După ce am terminat de vizitat Domul din Milano, am cumpărat biletele la Flixbus, nu anticipat, pentru că nu știam cât va dura vizita și nu voiam să ne stresăm și să ne grăbim.

Pentru că am vrut să luăm pulsul Milano-ului, am optat pentru varianta de a merge pe jos 3 kilometri de la Dom până la stația de unde aveam Flixbus-ul spre Bergamo, trecând prin Galeria Vittorio Emanuele II.

Înghețata din Milano a fost delicioasă!!!!...cu un desert italian gustos, ne-am luat rămas bun de la Milano.

Domul din Milano a fost un vis care s-a concretizat anul acesta, la care îmi doresc să mă reîntorc și cu familia mea, pentru că acest obiectiv turistic este obligatoriu de văzut, alături de multe alte capodopere arhitecturale ale lumii.