La Găvane

24 februarie 2024

În luna ianuarie Dan împreună cu un prieten au plecat în drumeție pe un ger mare, cu atenționare cod galben de vânt, la Balconul Bedeleu. Odată ce au deschis portiera mașinii, au înghețat instant și s-au reorientat spre Cheile Vălișoarei, unde, la o distanță de doar 7 kilometri, vântul nu bătea iar temperatura de afară era mult mai acceptabilă.

După ce au parcurs traseul pe un versant al Cheilor Vălișoarei, ei s-au gândit că e prea devreme să se întoarcă acasă și au intrat la câțiva kilometri mai în aval spre un alt obiectiv turistic, La Găvane.

Dacă alegeți această variantă pentru a vizita La Găvane, veți ajunge mult mai rapid, în 30 minute conform indicatorului, urcând pe Valea Rachișului.

Acest traseu este bine marcat cu cruce albastră și întâlniți indicatorul pe partea dreaptă a șoselei, în satul Poiana Aiudului, după un pod, înainte cu aproximativ 3 kilometri de a ajunge la Castelul Templul Cavalerilor.

Un reper bun că ați ajuns unde trebuie, este panoul mare vă anunță că vă aflați în Aria Protejată Natural: Bazinul Văii Inzelului din Poiana Aiudului.

Atunci când am văzut pozele cu găvanele înghețate am rămas uimită de frumusețea lor, pusă în evidență de gheața alb albăstruie a mini cascadelor pe sub care curgea apa pârâului care cădea în ochiurile de apă de la baza acestora. 

Când au fost băieții eu nu am putut merge pentru că eram răcită, iar de atunci vremea s-a tot încălzit și mi-am spus că voi merge și eu acolo când va fi suficient de frig ca să fie înghețat pârâul Valea Rachișului iar, ca să văd peisajele spectaculoase din fotografii.

Așa a încolțit dorința mea de a vedea formațiunile naturale La Găvane.

Găvanele sunt, conform dicționarului, niște scobituri sau adâncituri ale unui obiect sau o formă cu adâncitură.

Știam de la Dan că trebuie să trec prin apa pârâului și să îl traversez de 5 ori, acesta fiind încă un motiv pentru care am tot așteptat înghețul.

Deoarece n-am mai avut stare ca să ajung La Găvane, am stabilit să pornim într-un circuit care pleacă pe traseul comun cu cel spre Vârful Data din Cheile Vălișoarei, pe marcajul cu punct roșu, ca apoi să le vedem de sus, să nu trecem prin apă.

Mașina am lăsat-o în parcarea de lângă șosea pe partea stângă, cea cu Castelul Templul Cavalerilor, cu puțin înainte de a ajunge la acesta.

Am pornit din parcare pe poteca care inițial traversează pârâul și apoi am urmărit cărarea bătută și marcajul cu punct roșu și cruce albastră am început să urcăm în altitudine destul de abrupt și solicitant, cam o jumătate de oră.

Ajunși în Șaua Data, traseul comun cu punct roșu și cruce albastră se separă, conform  unui indicator care ne îndrumă spre Găvane doar pe marcajul cu cruce albastră.

La un moment dat la o intersecție, unde nu am mai văzut marcajul, am ales să mergem pe drumul lat și bătut pe partea stângă, în loc să coborâm pe un fel de vale mai îngustă și plină de frunze.

Marcajele apar mai rar prin pădure, dar nu vă faceți griji dacă urmați poteca, veți ajunge la găvane.

Un alt indiciu că sunteți pe drumul bun, este coborârea lungă prin pădure pe o potecă lată, aceasta dacă ați continuat plimbarea pe poteca care se intersectează iar cu un drum forestier.

La un moment dat traversăm pârâul Valea Rachișului și ne încadrăm pe un drum lat pe care îl urmăm, iar pârâul trece pe partea dreaptă.

Pe marginea drumului au început să iasă ghioceii.

Acum am văzut pentru prima dată ghiocei anul acesta în drumețiile noastre... destul de devreme față de alți ani.

Ghioceii au fost o surpriză foarte plăcută pentru mine, mi-au bucurat mult sufletul, i-am fotografiat, dar nu am cules niciunul pentru că iubesc florile și vreau să trăiască. O floare ruptă este o floare moartă!

Continuând plimbarea am observat de la drum o cărare care coboară abrupt în vale, spre Găvane.

Am rămas uimită de frumusețea stâncilor sculptate de puterea apei și de spectaculozitatea formelor rezultate din scobirea bolovanilor imenși.

Un jgheab îngust prin care apa curgea cu viteză, niște sinusuri laterale care au creat forma unui nas imens, care se finalizează cu două mini cascade gălăgioase, care prin căderea lor formează o piscină naturală.

Aici am poposit mai mult timp savurând energia locului, ascultând sunetul cascadelor, admirând lucrarea creată de forța apei și imortalizându-i frumusețea unică.

Pentru că urma o stâncă mare și alunecoasă am ales să o înconjurăm pe sus nu prin vale pentru că aluneca foarte tare.

Am coborât iar La Găvane seduși de numeroasele piscine naturale alimentate de mini cascadele care cădeau de pe diverse scobituri, unele ca niște tobogane.

În zilele toride de vara, aici la Găvane este un rai răcoritor, pe care chiar vreau să îl savurez anul acesta.

Ai impresia că te afli într-un parc acvatic natural, în care maestrul sculptor Valea Rachișului s-a întrecut pe sine, oferindu-ne un perimetru de aproximativ 500 metri plin de piscine cu jacuzzi, creat de mini cascadele care mai de care mai interesante, prăvălindu-se prin forme spectaculoase.

Ce frumuseți ne oferă natura, ce darnică este cu noi!

După ce ieșim de la Găvane continuăm deplasarea pe un drum de pământ care ne conduce iar la Valea Rachișului pe care o vom traversa de câteva ori călcând pe pietre sau chiar prin apă, pentru că nu este mare.

La final vom ajunge pe asfaltul din satul Valea Aiudului unde după 150 de metri am ajuns la șoseaua care leagă Aiudul de localitatea Buru.

Deoarece noi am lăsat mașina în Cheile Aiudului, a trebuit să mergem pe marginea șoselei 3 kilometri, ultima parte fiind prin spectaculoasele Chei ale Vălișoarei, pe lângă pereții imenși de calcar.

Astfel am parcurs un circuit special, ușor, cu peisaje incredibile, pe care îl recomand tuturor.

Călătorii plăcute!

Date tehnice

Traseu tip  circuit - La Găvane

Distanța totală – 10 km

Durată – 3:30 ore cu pauze incluse

Diferență de nivel –  350 m

Marcaj – cruce albastră (în prima parte, până în șaua Data este comun cu punct roșu)

Dificultate – ușor

Accesul –  Cheile Vălișoarei.

Călătorii plăcute!