1 mai 2024
Soțul meu Dan, îmi tot spune să scriu despre excursia noastră cu bicicletele, împreună cu băiatul nostru Andrei, la Lacul Geamăna care la prima vedere pare un colț de rai, în culori vibrante, cum nu mai întâlnești nicăieri în România.
Azi mi-am zis să scriu totuși despre excursia noastră cu bicicletele în jurul lacului de steril de la Geamăna, pentru că s-ar putea să prezinte interes și pentru alte persoane care să își dorească să ajungă în zonă, mânate de curiozitatea culorilor fascinante.
După cum obișnuiesc, citesc despre subiectul pe care urmează să îl prezint, dar, cu toate că situația de la Geamăna este veche, cunoscută și mediatizată, de data aceasta după ce am lecturat inclusiv declarațiile foștilor locuitori ai satului și am văzut fotografiile cu gospodăriile, mi s-au umplut ochii de lacrimi și un nod în gât mă strângea foarte tare... trăiri care mi-au amânat iar un timp puterea de a începe să scriu.
Nu știu cum să vă povestesc ceva atât de trist, există oameni care au membrii ai familiei îngropați în cimitirul acoperit de lacul de steril. Din păcate lacul Geamăna se extinde anual, amplificând poluarea cu toxicitatea lui acidă, care a distrus mediul și a alungat locuitorii începând cu anul 1978.
Pe de altă parte, vedeți pe net fotografiile iazului de steril de la Geamăna în culorile ireale, create de substanțele chimice neutralizante, care provin de la exploatarea cuprului de la cariera Roșia Poieni de compania Cupru Min Abrud, cel mai mare zăcământ de cupru și aur din România.
Iazul de decantare de la Valea Șesei, cum îl numesc localnicii, se întinde pe o suprafață de peste 150 hectare și se mai extinde, deoarece prin conductele groase car vin de la mină, curg continuu deșeurile poluante.
Lacul de steril Geamăna se compune din trei părți toxice toate, dar frumos colorate: una cu noroi și nămol gri, parcă ar fi gheață, una cu apă de culoare roșie și una cu apa de culoare turcoaz.
Toate aceste zone te blochează, trecându-ți sufletul și mintea prin stări contradictorii, de la culorile fabuloase ireale, intercalate într-un peisaj muntos verde superb, care te lasă fără cuvinte, la o tristețe grea și apăsătoare atunci când privești apa lacului lipsită de orice urmă de viață și abia mai zărești câteva acoperișuri la suprafața apei, care urmează să fie astupate și ele în scurt timp, case care stau să se surpe de pe mal în iaz, copacii negri lipsiți de viață care mai stau fixați încă în apa toxică a lacului...
O imagine tulburătoare și apăsătoare este cea cu turla bisericii din care se mai observă o parte, biserica care nu demult se afla la înălțime pe un deal deasupra satului Geamăna, acum este acoperită de lacul de steril, care are o adâncime de aproximativ 80 metri.
Am citit că o parte dintre foștii locuitori ai satului Geamăna s-au întâlnit anul trecut pentru a doua oară la lacul care le-a acoperit satul, printre care și profesorul Ioan Dumitraș.
Dânsul a scris o monografie a satului: ,,Geamăna, o filă ruptă din istoria României“, din care am citit câteva declarații pline de durere și regrete ale locuitorilor satului Geamăna.
În anul 1986 când a început deversarea sterilului la Geamăna locuiau aproximativ 1000 de locuitori, care au fost evacuați, adică obligați să-și părăsească gospodăriile, trecutul cu amintirile și strămoșii îngropați în cimitirul, la ale cărui cruci nu se mai pot reculege.
La Geamăna am mai fost în anul 2020 când am vizitat și Detunata Goală, doar că atunci am fost pe jos și am văzut doar o mică porțiune din lacul de steril, cea galbenă.
Anul acesta soțul meu a spus că vrea să mergem la Geamăna cu bicicletele iar eu i-am spus că nu vreau să merg acolo pentru că e deprimant, iar aerul e toxic în jurul lacului.
Atunci Dan a plecat cu prietenul lui cu bicicletele. După ce am văzut fotografiile care nu păreau a fi din România, cu peisaje cu apa lacului în culori vibrante neprelucrate, am spus că trebuie să le văd și eu cu ochii mei, să mă conving dacă există așa ceva în realitate...știți că telefoanele mai intensifică culorile iar ochiul nu le vede chiar așa cum ies în poze.
În cazul acesta, culorile lacului de steril Geamăna, sunt chiar atât de intense, fără nicio prelucrare.
Am înconjurat lacul pe o distanță de aproximativ 16 kilometri și cu o diferență de nivel de 250 metri.
Traseul în jurul lacului este un drum lat pe care trec și camioanele de la exploatarea de cupru.
Pe marginea lacului de decantare Geamăna, drumul de pământ cu urcări și coborâri repetate dar ușoare, se derulează pe la umbra copacilor, pe porțiuni acoperite cu pietriș, cu nămol sau doar cu pământ bine tasat. Nu este greu deloc de parcurs cu bicicleta.
În căsuțele moțești răsfirate la distanțe de kilometri în jurul lacului Geamăna, mai trăiesc în prezent aproximativ 15 oameni.
Noi am trecut pe la o gospodărie și am dus niște dulciuri pe care le-am dat mamei un copil mai mic cu care soțul meu a vorbit când a fost cu prietenul lui, care are încă 5 frați.
În concluzie, chiar dacă este trist să vedeți care sunt consecințele exploatărilor de zăcăminte, cred că e bine să le cunoaștem , iar în cazul lacului Geamăna dezastrul are culori fascinante.
Călătorii plăcute!