Lacul Ochiul Bei, Cascada Văioaga, Cascada Beușnița, La Tunele și Lacul Dracului

iulie 2020

Una dintre zilele petrecute în Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița a fost dedicată frumuseții apei de pe Valea Beiului, de o culoare unică, cucerindu-ne cu nuanțele de  turcoaz, albastru, verde, etalându-se privirii într-un spectacol dinamic al cascadelor, pragurilor, ochiurilor de apă și al fermecătorului lac Ochiul Bei.

Nu a fost o zi ușoară, dar a fost  una memorabilă, în care am parcurs pe jos 19 km în 9 ore, drumeție care ne-a purtat prin locuri uimitoare, minunate, ireal de frumoase și care ne-a adus multă bucurie în suflet.

Pentru a avea suficient timp să vedem toată Valea Beiului, Cascada Beușnița și La Tunele, domnul Dorel, gazda noastră de la Pensiunea Dora, ne-a dus cu mașina până la Păstrăvărie, de acolo noi urmând să ajungem prin pădure, pe traseul marcat, la Cascada Beușnița și să ne întoarcem pe jos la Sasca Montana unde aveam cazarea, prin impresionanta porțiune de drum săpată în stâncă denumită La Tunele.

Valea Beiului a cărei denumire provine de la râul Beu care este afluent al Nerei, se întinde pe o lungime de aproximativ 5  kilometri până la Păstrăvărie, de-a lungul căreia veți putea admira pe lângă numeroasele căderi de apă și renumitele obiective turistice: Cascada La Văioaga și lacul Ochiul Bei din care se formează râul Beu.  

Drumul forestier din Valea Beiului este cu numeroase denivelări și gropi, se desfășoară la umbra copacilor în mare parte, de aceea vă recomand să-l parcurgeți pe jos și să admirați salba de cascade iar ochiurile de apă turcoaz vă vor îmbia la scăldat... asta doar dacă faceți față temperaturii scăzute a apei de munte.

Cascada La Văioaga

Pe drumul care urcă spre Păstrăvărie, veți întâlni mai întâi cascada La Văioaga, semnalizată cu un indicator pe marginea drumului, unde veți observa multe mașini oprite. Urmând direcția indicatorului trebuie să coborâți o porțiune scurtă dar destul de abruptă prin  pădure și veți ajunge rapid la cascadă.

Cascada este foarte frumoasă, apa cade de la 6 metri în două trepte, cu repeziciune, căpătând o culoare albă oglindită într-un ochi turcoaz de apă limpede. Imaginea este superbă, culorile sunt fascinante.

Noi am urcat și deasupra cascadei, am fotografiat-o din toate unghiurile posibile după care ne-am continuat excursia. Aici am poposit iar la întoarcerea pe jos...parcă încă o întâlnire cu aceasta ne va ajuta să o memorăm mai bine până la o viitoare revenire în zonă.

Lacul Ochiul Bei

Văzându-l în fotografii mi-am dorit foarte mult să văd acele culori uimitoare pe care le suspectam că ar proveni din editările ulterioare.

Am ocolit lacul și în funcție de lumină acesta capta divese nuanțe de la turcoaz, albastru, verde. Lacul este ireal de frumos.

Acesta este foarte limpede, se pot vedea păstrăvii înotând, are o adâncime de maxim 3,6 metri și chiar dacă v-ar trece prin minte să faceți o baie în această oglindă turcoaz, trebuie să știți că este destul de rece, apa având o temperatură constantă de 4-8 grade Celsius și că lacul nu îngheață niciodată.

Lacul Ochiul Bei este declarat monument al naturii iar scăldatul, pescuitul și alte ambarcațiuni pe acesta sunt interzise.

Dacă urcați pe poteca de deasupra lacului veți vedea o altă cascadă, căderi de apă peste praguri de travertin, cu apa limpede care se acumulează în ochiuri de apă turcoaz.

Este pus anunț că există vipere cu corn și trebuie să aveți grijă când călcați, dar mai ales să păstrați poteca.

Cascadele Beușnița

Ultimele obiective ale traseului sunt cascadele Beușnița.

De la păstrăvărie vă încadrați pe un traseu marcat, cu o durată de ½ ore, pe o distanță de cca. 1 kilometru, pe o potecă care trece prin pădure.

Cascada Beușnița este spectaculoasă cu o cădere a apei de la înălțimea de 15 metri, peste peretele stâncos acoperit cu mușchi verde.

Din păcate cascada seacă vara, de aceea vă recomand să o vizitați primăvara sau după perioade ploioase.

Salba de cascade de pe Valea Beușnița sunt praguri și căderi de apă succesive peste pragurile de travertin.

La Tunele

De la Cascada Beușnița ne-am întors pe jos până la cazarea din Sasca Montană, prilej cu care am admirat frumusețea Parcului Național Cheile Nerei – Beușnița. Am întâlnit foarte mulți fluturi mov, am văzut o salamandră, diverse flori, etc.

La Tunele a fost o porțiune care m-a impresionat și mi-a plăcut foarte mult.

Cele 6 tuneluri săpate manual în stâncă au dimensiuni diferite, cel mai lung este de 40 metri, iar altele sunt doar o boltă. Aici aveți șanse să vedeți vipere, deci e bine să aveți lanterne la voi.

Traseul este marcat cu bandă roșie și stăbate și o pajiște pe lângă pereții albi calcaroși și abrupți ai Munților Aninei.

Aceste tunele datează conform legendelor din perioada ocupației otomane și au fost săpate de către localnici cu scopul de a scurta legătura dintre localitățile de pe malul drept al Nerei. Ele leagă Podul Bei de Sasca Română.

La ieșirea din tunele urmează o porțiune prevăzută cu cabluri de susținere, pentru că trecerea este pe o potecă săpată în stâncă, aflată la 15 metri deasupra Nerei.

Lacul Dracului

Unul dintre cele mai frumoase lacuri văzute de mine, Lacul Dracului, este situat tot în Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița.

Acesta l-am vizitat în două zile diferite, o dată când am parcurs Cheile Nerei și în altă zi când am făcut rafting pe Nera.

Acest lac situat în Munții Locvei își schimbă culoarea în funcție de lumină, o dată l-am văzut indigo iar în cealaltă zi era de smarald.

Vă recomand să nu-l ratați pentru că peisajul este unul spectaculos, lacul apărând la suprafață după prăbușirea tavanului unei peșteri fiind mărginit de pereți abrupți.

 Lacul este monument al naturii și este cel mai mare lac carstic din România.

În concluzie pot spune că am fost într-un ținut de basm, frumusețea Parcului Național Cheile Nerei – Beușnița este unică și vă invit să vă convingeți singuri că am dreptate.

Călătorii plăcute!