03.10.2026
Dacă spun iar că și această destinație, Lacul Tăul Țapului din Munții Retezat, a așteptat câțiva ani la rând ca să se materializeze, după multe alte dorințe realizate și că într-adevăr face parte din categoria ,,un vis împlinit’’ veți spune că poate am o pilă acolo sus 😊...dar chiar și eu cred asta!

Lacul Tăul Țapului este unul dintre cele mai frumoase lacuri din România, unii spun că ar fi cel mai frumos, dar eu nu le-am văzut pe toate așa că nu pot face această afirmație, dar pot spune cu toată sinceritatea că merită pe deplin orice efort pentru a ajunge acolo.

Ce ne-a frapat, când am ajuns la Lacul Tăul Țapului, în primul rând, a fost cadrul natural sălbatic, stâncos, în care se află lacul și în al doilea rând, culoarea verde intens ca smaraldul, pe care am descoperit-o după ce am urcat deasupra lui, pe traseul marcat cu punct roșu, spre Porțile Închise.

Într-o căldare glaciară, la altitudinea de 2130 metri, strălucește în bătaia razelor soarelui ca o nestemată, lacul Tăul Țapului, cu un luciu de apă transparent și bogat în pești.

Culoarea Lacului Tăul Țapului se modifică în funcție de locul în care te afli, de la un vernil înainte de a ajunge la mal, la verde închis pe măsură ce te poziționezi la înălțime față de acesta.


În strălucirea lacului Tăul Țapului se oglindesc pereții stâncoși gri deschis ai Retezatului.

Am remarcat că suprafața lacului Tăul Țapului s-a restrâns în urma secetei, iar insula verde care era mai demult, a devenit acum o peninsulă în care verdele este mărginit de stâncărie gri, pe care am pășit pentru a ajunge la malul lacului.

Imaginea lacului Tăul Țapului chiar și cu peninsulă arată foarte bine, alte culori, altă formă, dar sublim totul.

Chiar dacă configurația peisajului s-a modificat, prin transformarea insulei în peninsulă, magia locului rămâne copleșitoare, te țintuiește locului, te face să uiți de tine, furându-ți privirea în minute bune de contemplare.

Să trecem acum la aspectele tehnice. Pentru a ajunge la Lacul Tăul Țapului, noi ne-am cazat cât mai aproape de locul de pornire în traseu, adică în localitatea Râu Bărbat, la pensiunea Casa Juliana, din județul Hunedoara.

Vă recomand această cazare curată cu tot ce aveți nevoie, proprietari prietenoși și vă sfătuiesc să sunați direct la proprietate pentru că prețul e mult mai mic decât îl găsiți pe net. Nu există mâncare acolo la pensiune, doar o bucătărie complet utilată.

De la cazare am pornit dimineața la ora 7:30 iar la ora 8:45 am ajuns la parcarea amenajată la capătul drumului forestier, după ce am parcurs circa 23 de kilometri.

Drumul de pământ era în condiții bune, practicabil de orice mașină, nu era necesară o gardă mai mare la sol, dar nu știu în ce condiții se prezintă drumul după ploi, pentru că se fac extracții forestiere cu mașini grele care strică drumul.

Nu am întâlnit pe nimeni pe traseu până la lacul Tăul Țapului, mașina noastră fiind singura din parcarea de la Stâna de Râu, când am ajuns dimineața.

În scurt timp am trecut pe lângă o stână la care nu mai erau oi, deoarece la acea dată erau coborâte de pe munte.

Peste câteva sute de metri am ajuns la Refugiul Salvamont Stâna de Râu, unde este și locul pentru campare.

Tot aici sunt amplasate indicatoarele către Șaua Custurii, Poiana Pelegii (triunghi albastru) și către Tăul Țapului/Porțile Închise (punct roșu).

Trecem pe lângă partea dreaptă a refugiului Salvamont și traversăm pârâul pe un trunchi de copac cu o balustradă.



Începe apoi urcarea abruptă și solicitantă prin pădure, urmărind punctul roșu, marcajul nostru din această drumeție.


Când am ajuns la Stâna de Râu, în bord ne arăta că sunt zero grade afară, dar urcarea abruptă ne-a făcut în scurt timp să renunțăm la câte un strat de haine, pentru ca în aproximativ 2 ore să ajungem la Lacul Tăul Țapului doar în tricou și cu rucsacii plini de haine.😊

Mi-a plăcut mult urcarea spre Lacul Tăul Țapului, pentru că nu a fost deloc monotonă, traseul a avut porțiuni de pădure dar și în plin soare, a avut urcări solicitante și lungi, dar au fost și câteva pasaje plate relaxante, jnepeniș și să nu omit afinele gustoase de pe traseu.



Pentru că suntem în Retezat, avem și ditamai bolovanii pe traseu, dar și stânci, grohotișuri, pe care cu atenție le-am trecut fără nicio problemă.


Ca lungime, traseul este doar de 3,3 kilometri, de urcat o diferență de nivel de 550 metri, pe care noi l-am parcurs în ritm foarte lejer, în circa două ore.


Ne gândim ca anul viitor să campăm câteva zile în Munții Retezat și să explorăm în voie, fără grabă, frumusețea ,,ținutului cu ochi albaștri’’, chiar dacă Tăul Țapului e cu ochi verzi, smarald😊.



Noi am fost în Retezat de mai multe ori pe Vârful Peleaga și Vârful Păpușa, chiar și cu băiatul nostru anul acesta, dar ieri ne-am convins că mai avem multe drumeții de făcut acolo, nu doar să urcăm pe vârfurile de peste 2500 de metri.






Distanța totală – 7 km
Durată totală– 4 ore
Diferență de nivel – 600 metri
Marcaj – punct roșu
Dificultate – ușor












