Laleaua pestriță din Orheiul Bistriței

17 aprilie 2021

      După ce am vizitat Buncărul de la Ilva Mică, ne-a mai rămas suficient timp pentru o  întoarcere spre casă pe un drum mai lung, dar care ne oferea prilejul de a vedea în premieră pentru noi o minune a naturii: laleaua pestriță.

      Am văzut multe fotografii cu acestă floare delicată și îmi doream mult să o admir în mediul ei.

Localizarea

       Noi am fost să facem cunoștință cu laleaua pestriță din Pădurea din Șes de la Orheiu Bistriței.

       Satul Orheiu Bistriţei se află la cca. 9 km sud-est de oraşul Bistriţa - Năsăud, pe DJ173, înspre satul Budacu de Sus.

        Din Orheiu Bistriţei ajungem în următorul sat, Dumitriţa iar după 500 metri de la ieşirea din sat, pe partea dreaptă în sensul de mers, se poate vedea în zare, izolată, Pădurea din Şesul Orheiului. Acesta este destinația noastră, la care ajungem cotind pe un drum secundar pe o lungime de 1000 metri, conform panoului de pe șoseaua principală. Un alt reper este clădirea unei pensiuni pe lângă care veți trece chiar înainte de a ajunge la pădure.

          Am lăsat mașina lângă celelalte autoturisme oprite acolo și am început să ne plimbăm prin Pădurea din Șesul Orheiului, îmbibată de apă.

          În prima parte a plimbării nu am observat nicio lalea pestriță și mă întrebam oare unde le găsim în rezevație.

         După un timp, soțul îmi arată o lalea. Aceasta fiind micuță, pătată, se amesteca optic cu culorile frunzelor ruginii de pe jos - era perfect camuflată. După un timp am început să le disting și eu.

       Laleaua Pestriță, are denumirea științifică de Fritillaria meleagris care semnifică “cutie cu zaruri” asemănarea provenind de la petele sub formă de puncte de pe petalele ei.

       Floarea are o înălțime cuprinsă între 15 – 40 centimetri, înflorește în perioada martie – mai, iar culorile acesteia pot fi de la complet albe, la purpuriu și roșu, în mai multe variante de nuanțe, cu pete.

       Scriam mai sus că pădurea avea terenul îmbibat cu apă, dar acesta este de fapt mediul ei propice și am citit ulterior că laleaua pestriță preferă să se dezvolte în luncile râurilor, pe terenuri ierboase, la o altitudine de până la 800 metri.

         În pădure am găsit-o în grupuri mai dese sub coroana copacilor și în jurul bălțior.  

        Am descoperit o floare rară, protejată de lege, frumoasă, fragilă, care crește în sălbăticie și pe care vă îndemn să o ocrotiți, să o luați acasă doar în fotografii. Oricât de dragi vă sunt florile, nu le culegeți, deoarece acestea nu supraviețuiesc decât în mediul lor natural.

“O floare ruptă este o floare moartă.”