Mănăstirea Rupestră Șinca Veche

28 mai 2022, octombrie 2018, iunie 2016

Eu prefer să vizitez mereu locuri noi, dar cu toate acestea, mă reîntorc la acelea care își pun amprenta într-un mod special asupra sufletului meu, iar unul dintre ele este Mănăstirea Rupestră Șinca Veche.

Dimineața am pornit spre Șercaia ca să mai prindem înflorite superbele narcise și dacă distanța este scurtă până la Schitul și Templul Ursitelor sau Mănăstirea Rupestră de la Șinca Veche, de ce să nu mergem și până acolo.

Drumul l-am găsit ușor, urmând indicatoarele spre satul Șinca Veche și de acolo, spre mănăstire.

Am ajuns într-o parcare mare și am intrat pe o poartă din lemn sculptat pe care am văzut două plăcuțe care ne informează că am ajuns la monumentul istoric Mănăstirea Rupestră din sec. XVIII , iar altul este programul de vizită (între orele 8-20).

Am pășit dincolo de poartă pe niște pietricele mărunte și albe, am privit înainte și am văzut o cruce sculptată din lemn, în dreptul căreia drumul se separă în două, iar noi am urmat poteca mai lată, cea de pe partea dreaptă.

În scurt timp zăresc Izvorul Tămăduirii cu trovanții amplasați în jurul lui, pe iarba verde și o cruce din lemn, mai mare decât cea de la intrare, cu icoana Sfintei Fecioare Maria așezată la baza ei.

Din acest punct sufletul meu începe a se bucura. Peisajul din interiorul mănăstirii este unul deosebit, unic, de poveste.

Observ cum mai multe cărări înguste se întâlneau și se separau ca într-un labirint, podețe și trepte din lemn, trecând pe lângă megaliții care sunt încadrați de gărdulețele împletite, înconjurați de multă vegetație, întreținută  cu grijă și foarte curată.

La acestă mănăstire am simțit o energie pozitivă cum îmi cuprinde întreaga ființă și se manifestă prin: fericire, liniște, introspecție, smerenie și iubire de Dumnezeu.

Am fost în vizită la multe mănăstiri în Bucovina și în alte locuri, dar nu am simțit nicăieri ceea ce am simțit aici. Totul e atât de simplu și totuși atât de complex, un așezământ cu o istorie bogată.

Trebuie urcat Dealul Pleșu pe care se află Templul Rupestru de la Șinca Veche și Schitul Sfântul Nectarie, dar e atât de plăcut să faci acest efort în acel ținut magic. Pe traseele amenajate sunt multe trepte și multe bănci din lemn, tocmai pentru a ajuta pelerinii să se odihnească.

Un izvor semnalizat printr-o inscriptie pe o placă de marmură poartă denumirea de Izvorul Buna Vestire.

Frumos și discret amplasate pe marginea potecilor se observă coșuri împletite pentru colectarea deșeurilor turiștilor.

Am trecut apoi pe lângă un magazin de obiecte bisericești săpat în deal, ca o colibă cu acoperiș din pământ cu iarbă, cu o ușă mititică la intrare, foarte bine camuflat de vegetație, pe lângă care puteți trece cu ușurință, fără a-l observa.

Un alt magazin cu obiecte bisericești este amplasat și la ieșirea/intrarea în mănăstire. Mi-a plăcut foarte mult ideea cu magazinul săpat în pământ, am urcat ca să văd cum este în interior și am cumpărat bineînțeles câte ceva.

În apropiere este Schitul Sfântul Nectarie, mănăstire de maici, frumos încadrată de ghivece cu mușcate roșii și petunii colorate.

La intrarea în biserică este inscripționat pe o plăcuță faptul că biserica a fost construită în patru luni, în anul 2006.

Aceasta este o bisericuță mică care păstrează în racle de argint, multe rămășițe din moaștele mai multor sfinți, precum și din moaștele Sfântului Nectarie din Eghina, marele făcător de minuni al ortodoxiei, aduse de la muntele Athos.

Părintele Matei a fost primul călugăr care a trăit acolo după ce s-a construit schitul de lângă Grotă, în anul 2006. El a declarat că a văzut cu ochii lui că rugaciunile și uleiul miraculos de la moaștele sf. Nectarie a vindecat mai mulți oameni.

În pridvor observ un clopot mare inscripționat cu anul 2006. Acesta este încadrat frontal de alte trei clopote și în lateral stânga de încă două clopote.

De aici coborâm pe aleea care ne conduce spre Grotă sau Templu Rupestru. Tăcuți, liniștiți, parcă încărcați cu duh sfânt. Era multă liniște în mănăstire, oamenii dacă vorbeau o făceau discret, în șoaptă.

Ajunși la intrarea în Templul Ursitelor, suntem atenționați să avem răbdare câteva minute, pentru că vizitarea se face doar cu ghid, fără a se percepe nicio taxă.

Acum mi-a plăcut mult ideea de a avea un ghid care să îmi ofere informații și să îmi răspundă la toate nelămuririle mele legate de această Grotă, Templu Rupestru/Ursitelor pe care am mai vizitat-o în trecut încă de două ori, dar fără ghid.

Grota a fost săpată în stâncă de călugări, are o intrare îngustă la capătul căreia se observă lumina intrând printr-un con înalt de 11 metri, spiralat, neacoperit.

În partea dreaptă este altarul unde este inscripționat în stâncâ un cap de bărbat și Steaua lui David, hexagrama, care sunt considerate profanări. Mai este încă un altar în Grotă. Sunt câțiva stâlpi care să susțină Grota. Nu sunt indicii despre hramul celor două biserici, în apropierea cărora s-au descoperit camere locuite de călugări, cu vatră de cuptor, vase de ceramică și obiecte de uz religios din secolul XVII-XVIII și o monedă datată din anul 1800.

Există mențiuni datând de la începutul secolului al XVIII-lea despre existenta unor călugări și a cinci mănăstiri săpate în stâncă în zonă.

Călugărul cu mare evlavie către Sfântul Nectarie, Părintele Matei, declara despre Templul Ursitelor urmatoarele:

"E aproape sigur că acolo a fost o aşezare dacică, iar cu venirea Sfântului Apostol Andrei, când dacii s-au creştinat, templul a fost transformat în biserică creştină. Se ştie sigur că mai târziu s-au aşezat acolo primii călugări. Se mai ştie că grota era locuită şi în secolul al XVIII-lea, când generalul Buccow a început, la ordinul Mariei Terezia, campania de prigonire a ortodocşilor din Transilvania... În anii care au urmat, la grota de la Şinca Veche n-a mai fost niciun vieţuitor. Abia pe vremea mitropolitului Andrei Şaguna, câţiva călugări de dincolo de munţi, din Ţara Românească, îi cer acestuia să dea binecuvântare ca să nevoiască acolo, la Grotă. Tot ce se ştie apare în mici însemnări, nu prea au rămas documente importante, alea au fost luate sau distruse în timpul Imperiului Austro-Ungar. De asta pluteşte atâta mister în jurul acestui loc..."

După mai multe ore în care ne-am recules și încărcat pozitiv, am ieșit încetișor spre parcarea în care ne aștepta mașina.

De aici ne-am continuat excursia spre Peștera Comăna și Coloanele de Bazalt de la Piatra Cioplită și spre Complexul Racoș  cu Vulcanul Stins, Lacul de Smarald și Coloanele de Bazalt de la Racoș, obiective turistice care ne-au făcut ziua foarte frumoasă.