octombrie 2021
La începutul lunii octombrie 2021 am experimentat o săptămână magică în care am fost legănată de valurile Mării Ionice printre insule superbe cu plaje diversificate și speciale, hipnotizată de culorile unice ale apei mării.
Aceasta a fost una dintre cele mai frumoase excursii în care am fost, o excursie în care am dormit pe barcă și am navigat 7 zile pe Marea Ionică.
Am trecut pe lângă multe insule, noi acostând în porturile din Lefkada, Kefalonia, Zakynthos, Ithaca, Meganissi și înapoi în Lefkada.
Navigarea nu se poate compară cu nicio altă excursie...majoritatea timpului am fost pe barcă sau în apă, departe de țărm. Nu mi-a fost rău deloc din cauza legănării permanente, nu am luat emetiral, am dormit foarte bine pe barcă, ca de altfel întreg echipajul. Totul a fost la superlativ, deși am pornit de acasă cu o grămadă de îndoieli de genul:“dacă...?”.
În data de 1 octombrie am plecat din Tîrgu Mureș cu mașina în direcția Lefkada, traseu greu de parcurs fără pauză. Am trecut foarte repede granița, care nu era aglomerată deloc, prin Bulgaria, doar cu certificatul verde. La fel de rapid am intrat și în Grecia. Au fost testate doar persoanele nevaccinate, chiar dacă aveau testul făcut de acasă și pentru care am așteptat câteva minute în vamă să ne dea rezultatul.
Jurnal de bord excursie cu barca pe Marea Ionică
După 20 de ore petrecute pe drum am ajuns la marina din Lefkada Town.
Adică pe la ora 13, barca urmând a fi preluată la ora 16, după ce era igienizată.
Pentru că a doua zi dimineața urma să plecăm din Lefkada, eu am insistat să mergem pe câteva plaje.
Astfel am văzut plaja Ioannis, am făcut baie pentru prima dată după doi ani pe plaja Kathisma, cea cu apa de un albastru incredibil...noi ajungând pe la ora 18, am prins bonus și un apus superb pe mare.
Chiar dacă nu am revăzut acel bleu al apei (din cauză că soarele nu mai bătea pe mare de deasupra ei), m-am bucurat în schimb de o altă experiență memorabilă, am făcut în premieră baie la apus de soare pe plaja din Kathisma (aici am mai fost de 4 ori, în doi ani consecutivi, acesta fiind una dintre plajele mele preferate).
Apa era caldă, briza era mai rece la acea oră, dar să ținem cont de faptul că am făcut baie în mare în luna octombrie, iar acasă, la Tg. Mureș, erau doar 4 grade Celsius.
După acest prim contact cu apa și plaja Lefkadei, sufletul meu s-a încărcat cu o bucurie imensă, astfel, după o noapte nedormită pe mașină eu eram plină de energie.
A urmat prima noapte în cabina mea triunghiulară, cea mai mică de pe barcă, cu două paturi suprapuse. Noroc că am fost singură și am folosit patul de deasupra pe post de cuier, dulap, etc.
Până să mă așez la somn în cabina mea, într-un loc strâmt și îngust, am dat de trei ori cu capul de plafon, o dată cu creștetul de capătul cabinei, m-am lovit la coate, picioare, asta până am memorat noile dimensiuni ale patului.
Am dormit excelent, dar cu dopuri de urechi, pentru că pe barcă se aude orice zgomot.
Barca noastră
Barca are 10 cabine a câte două locuri, unde locul de dormit este sub forma unui pat matrimonial, comod zic eu. Trei cabine aveau baie proprie.
Cabina mea triungiulară și cabina alăturată aflate pe partea dreaptă a bărcii nu aveau baie.
Astfel, cele două cabine au folosit baia comună cu o altă cameră, baie care avea intrare dublă și din acea cameră.
Barca are o sufragerie cu bucătărie complet echipată, masă cu banchete, frigider, aragaz, chiuvetă, dulapuri pentru depozitare și polițe.
După micul dejun pe barcă, am plecat din portul Marina Lefkada Town la ora 11:30 iar la ora 18:30 am ajuns în Kefalonia, cea mai mare insulă a Greciei.
În lunga călătorie de 7 ore, am făcut o pauză de baie și eu de snorkelig, de pe barcă, cam de o oră. În restul timpului am stat la plajă bucurându-mă de plăcuta senzație de depasare ondulatorie a bărcii pe valurile mării, de sunetul apei spintecate de barcă, de culorile mării și de numeroasele insule mici pe lângă care am trecut.
Bineînțeles, pozele și filmările au făcut parte din activitatea de navigare, entuziasmul meu fiind la cote maxime tot timpul.
Ce mi-a plăcut la acestă excursie a fost faptul că nu știam nimic din ce urma să se întâmple, totul era nou și nu puteam anticipa nimic...a fost o surpriză continuă timp de șapte zile...exact pe gustul meu.
Seara am mâncat la terasa restaurantului Dolphins din portul Sami, Kefalonia. Eu mi-am comandat în acea seară doradă, iar pe tot parcursul călătoriei am mâncat doar pește și fructe de mare.
În prima seară după o zi pe apă, am avut senzația de instabilitate, o stare necunoscută mie. Stăteam în picioare lă terasă, lângă masă și încercam să-mi țin echilibul, mișcându-mă de pe un picior pe altul. Am început să strig că e cutremur,...nicio reacție la masă, așa că am repetat enunțul cu toate că am observat că lumea era calmă și obiectele din jur nu se mișcau. Ei navigând și în alte dăți au început să râdă și să-mi explice că e normal să simt un tangaj din cauza valurilor și să mă acomodez cu senzația de legănare pentru că acesta va dura mult timp și după ce se termină excursia noastră pe apă.
Tangajul se datorează mișcărilor ondulatorii ale apei, adică valurilor, cât și vântului și constă în afundarea în apă și ridicarea alternativă pe val a provei și pupei. Când valurile vin din direcții înclinate față de axa longitudinală a navei, aceasta execută concomitent tangaj și ruliu.
De data aceasta am pornit din port mai devreme, la ora 9:30 iar la ora 14:30 am acostat în Zakynthos Town. Am vrut toți să cautăm o plajă în apropierea portului, cât mai repede, ca să facem o baie cât soarele mai era în putere.
Am ales plaja Kalamaki aflată în partea sudică a insulei Zakynthos, în golful Laganas, fiind o prelungire a plajei Laganas și se întinde pe o lungime de 5 kilometri.
Am chemat două taxiuri care ne-au dus până la această plajă, pe o distanță de 8 kilometri cu 20 de euro/taxi/cursă.
Plaja este frumoasă, cu nisip fin și mărginită de pereți stâncoși, în forme spectaculoase. Aici broaștele țestoase Caretta-Caretta își depun ouăle, de aceea plaja se află în Parcul Național Maritim Zakinthos, sub protecția guvernului grec.
Apa este mică, caldă, limpede, liniștită, fără curenți iar când am fost noi nu erau valuri.
Pe plajă există un hotel restaurant Crystal, unde s-au băut trei cafele (10 euro) pe terasa cu o panoramă superbă asupra plajei Kalamaki.
Apusul este spectaculos văzut de aici, stâncile se înroșesc, orizontul devine colorat în culorile calde ale apusului, iar avioanele aterizează des pe aeroportul aflat la o distanță de doar trei kilometri, trecând la o altitudine mică pe deasupra plajei.
Seara am mâncat la restaurantul Spartakus din portul Zakynthos.
Acesta a fost cea mai matinală dimineață, am prins un superb răsărit pe mare și am navigat cel mai mult, de la ora 7:45 până la 17:45, din Zakynthos până în Ithaca, portul Vathy.
Eram suficient de obosiți și înfometați pentru a nu mai căuta o altă plajă în acea zi.
Am mâncat la taverna Nikos o salată delicioasă, specialitatea bucătarului cu rodie și smochine, pe care v-o recomand. Aici porțiile de mâncare sunt foarte mari și se prepară specialități din carne de miel, iepure, vită, etc.
Am plecat la ora 9:15 din insula Ithaca spre insula Meganissi, pentru că ziua de azi avea programată distracție pe plaja Rokka sau Spilia din apropierea portului Porto Spilia unde am acostat devreme, la ora 11:15.
În acest port, situat în partea de nord a insulei Meganissi, am staționat două zile.
În ziua în care am ajuns am stat de la prânz până seara la bălăceală, snorkeling, am fost cu paddle board, hamac în apă, înot, plajă și nelipsitele amintiri fotografiate și filmate.
Apa a fost caldă, afară era soare, așa că ne-am relaxat știind de la prognoză că a doua zi avea să se strice vremea.
Am mâncat în ambele zile la restaurantul Porto Spilia și ne-am plimbat prin localitatea Spartochori.
Vă recomand o plimbare prin acestă localitate situată desupra portului, pe un deal împădurit cu pini de un verde crud, cu străduțe înguste și sinuoase, cu taverne, terase, magazine, frumos decorată cu flori colorate. Am văzut curți cu măslini, portocali, rodii, lime, lămâi, smochine. Pe aleile înguste dintre casele din piatră cu obloane albastre am călcat pe mozaicuri foarte frumoase.
În această localitate puteți ajunge pe două căi, una mai scurtă dar abruptă urcând dinspre portul Spilia multe scări cam în 10-15 minute sau pe șoseaua care urcă șerpuit spre localitatea Spartochori, unde cele două trasee se întâlnesc.
Peisajul asupra glofului, a insulelor și a munților, pe care-l puteți admira din locul de belvedere situat în satul Spartochori este impresionant.
Am rămas în port pentru că s-a anunțat vreme urâtă, am primit avertizări pe telefon de ciclon, vânt puternic și precipitații. De miercuri de la ora 22 aproximativ, a plouat cu mici pauze până la sfârșitul excursiei.
Pentru că vremea s-a stricat, adică picura mărunt, am plecat într-o plimbare de o oră spre portul Porto Vathi, pe șoseaua de coastă, admirând golfurile și micile plaje care se vedeau de la drum.
Este foarte frumos portul Vathi, cu multe terase, magazine, ambarcațiuni, drumuri late. De la o terasă mi-am luat un fresh de portocale. Ne-am întors în Porto Spilia cu o barcă sport, cu viteză, în aproximativ 8 minute.
Am plecat spre Lefkada la ora 9:45 și am ajuns la ora 11:25 în portul Marina Lefkas, pe ploaie, soare, iar ploaie, soare și tot așa.
După ce am strâns bagajele ca să putem preda barca, am fost să mâncăm în piața capitalei Lefakada Town, la restaurantul mediteraneean Nissi, cu mâncare foarte bună. Mâncarea din piața Lefkada Town este mult mai bună decât am mâncat pe insule, iar prețul este aproximativ la fel. Seara am mâncat tot acolo în piață, la restaurantul Nautilus și mâncarea a fost foarte bună de asemenea.
Dorința mea de a ajunge la Egremni a fost atât de mare, aceasta a fost dorința mea supremă pentru vacanța de vară pentru anul 2021 și mi-a fost îndeplinită.
Ploaia care dura de două zile, nu m-a convins să mă răzgândesc, îmi doream chiar și numai să o văd, să fotografiez culorile minunate ale mării pe care le vezi acolo la Egremni, este un alfel de bleu.
Voiam să cobor pe scările care s-au dat în folosință în august 2021, la acestă plajă emblemă a Lefkadei și clasificată pe locul trei cea mai frumoasă plajă a Mării Mediterane în anul 2011.
Am mai fost de două ori pe plaja Egremni dar de pe apă, din croazieră, pentru că scările au fost surpate de un cutremur în anul 2015. Acolo unde acostau bărcile plaja era cu nisip grunjos și pietricele albe. Contrastul dintre alb și cele cincizeci de nuanțe de albastru, după cum este cunoscută plaja Egremni, este fascinant.
Scările sunt în altă parte decât cea în care ne lăsa vasul de croazieră. Lungimea plajei este de 2,5 kilometri iar lățimea este cuprinsă între 20-50 metri.
Am citit și nu înțelegeam unde au văzut oamenii spume albe pe plaja Egremni, asta până când am coborât atunci pe plajă de pe insulă, pe cele 400 de trepte noi.
Acolo porțiunea de plajă diferă față de cea pe care ne lăsa barca. Plaja este cu nisip auriu, foarte fin, pe care se revarsă ca o plapumă groasă și albă, spumele mării, datorate valurilor mari care se sparg cu putere.
Totul este ca un peisaj de poveste, este un alint, este o bucurie copilărească, este magic.
Distanța din portul Lefkada Town până la plajă este de 38 km iar gps-ul ne dădea timp de parcurgere de circa o oră și zece minute. Mi-am zis în gând pe tot parcursul călătoriei că deși plouă, atunci când voi ajunge acolo, va fi soare și voi face baie... și exact așa a fost! La Egremni nu ploua, ba chiar era soare!
Am fost în al nouălea cer de fericită. Am făcut baie, multe fotografii, m-am bucurat de spuma groasă ca o plapumă care acoperea nisipul fin al plajei pe o întindere mare, la tot al patrulea val.
A fost de vis!
A urmat ultima noapte de dormit pe barcă.
Sâmbăta: Lefkada Town – Târgu Mureș 6:15 – 1 a.m. 1300 km
Am avut binecuvântarea lui Poseidon și ne-am bucurat de cinci zile cu vreme bună și mare liniștită doar în ultimele două zile a plouat, ploaie care ne-a însoțit apoi drumul spre casă din Grecia, Macedonia, Serbia, România și până acasă în Tîrgu Mureș.
Am fost foarte inspirați să ne întoarcem prin Macedonia - Porțile de Fier, Oravița pentru că nu am stat deloc în graniță. Prietenii noștri care au ales ruta prin Bulgaria - Giurgiu, au prins un rând de trei kilometri și au stat foarte multe ore la intrarea în țară - era o zi de sâmbătă noaptea.
Drumul a fost lung, iar noi am avut noroc să nu prindem aglomerație și să trecem rapid prin vămi, pe ruta aleasă.
Concluzia
Excursia pe apă, navigația, nu se aseamănă cu nicio altă excursie, nu are termen de comparație cu ceea ce cunoaștem noi din excursiile pe uscat. Este altfel, este altceva, sunt senzații noi.
Pe lângă datele tehnice, pe care le-am expus, multitudinea trăirilor, emoțiilor și experiențelor inedite care mi-au inundat sufletul cu varietatea lor, m-au copleșit, mi-au indus o stare de fericire și bucurie greu de descris.
Această experiență trebuie trăită pentru a fi înțeleasă, nu povestită.
Călătorii plăcute!
Frumos, superbă tură, felicitări!!!
Câte persoane erați pe iaht??
Multumesc pentru aprecieri! Barca era de opt locuri, dar ocupate au fost doar șapte.