Parcul Plitvice, Croația

august 2022

Parcul Plitvice cu superbele lui cascade și lacuri, prezentat des în mediul on-line în fotografii de vis, mi-a furat și mie inima și mi-a aprins dorința de a ajunge cândva acolo.

În vara acestui an, în drumul spre casă, de la mare din  Insula Pag din Croația, ne-am cumpărat biletele de pe telefon, ca să vizităm Parcul Plitvice, distanța până la acesta fiind relativ scurtă.

Este o diferență mare de temperatură de la litoral unde era foarte cald și Parcul Plitvice unde era foarte rece, acesta situându-se într-o zonă muntoasă carstică a Alpilor Dinarici.

În anul 1949, a fost înființat Parcul Național Lacurile Plitvice, care ulterior în anul 1979 a fost inclus în  Patrimoniul Mondial UNESCO, acesta întinzându-se pe o suprafață de aproape 300 kmp.

Când am cumpărat biletele online, am avut specificată pe acestea intrarea la care trebuia să mergem și am ales ora la care începeam vizita.

Am ales ziua de luni pentru vizitarea acestui obiectiv turistic, tocmai pentru a evita aglomerația de weekend.

În schimb, nu am văzut nicăieri o aglomerație atât de mare, parcarea - împropriu denumită astfel, făcându-se în pădure la latitudinea fiecăruia, fiind plină. Foarte greu am găsit un loc în care să ne lăsăm mașina, după ce ne-am învârtit destul de mult pe niște drumuri proaste de pâmânt cu bolovani și gropi mari.

Noi am ajuns mai devreme cu o jumătate de oră, dar nu ne-a fost permis accesul mai devreme față de ora înscrisă pe bilet.

De la intrare sunt panouri informative cu harta parcului, traseele, iar o persoană care explică turiștilor traseele vă așteaptă să vă ajute, cu amabilitate și răbdare.

Parcul Plitvice a fost divizat în două sectoare: Lacurile de Sus (Superioare), care sunt în număr de 12 și Lacurile de Jos (Inferioare), care sunt 4, legătura dintre ele făcându-se traversând Lacul Kozjak cu vaporașul, pe care vă este permis să vă îmbarcați doar o singură dată pe sens.

Cele 16 lacuri au fiecare câte un nume, dar sunt multe alte lacuri mici care nu sunt denumite, a căror apă se revarsă dintr-unul în altul.

Lacurile și cascadele se pot vizita pe 7 trasee amenajate, foarte bine semnalizate.

În Parc se pot face și 4 trasee de hiking spre vărfurile sălbatice ale masivului Medvedak.

Eu citind dinainte despre vizitarea Parcului Plitvice mi-a fost destul de greu să înțeleg care traseu este cel mai bun de urmat, părerile fiind împărțite. Concluzia este că mi-am făcut mai multe griji decât trebuia.

Domnul de la intrare m-a lămurit rapid, asfel am ales să facem traseul C, cu o lungime de 8 kilometri, care se poate parcurge în 4-6 ore, combinând potecile P3, P2, vaporașul și trenulețul, circuit care este mai lung și trece pe la toate lacurile și cascadele.

Nu ne grăbeam altundeva, această zi fiind destinată Pacului Plitvice.

Iată-mă în vara acestui an pe potecile și podurile peste lacurile din Plitvice, admirând uluitoarele cascade și lacurile în culori turcoaz, verzi și albastre.

Potecile trec prin pădure, urcă și coboară spre lacuri, în jurul și pe deasupra lor, cu poduri care sunt mărginite pe alocuri de stufăriș.

Lacurile cu ape limpezi, colorate sunt populate cu mulți pești.

Traseul urmat de noi a început urmând indicatorul P3.

Chiar de la începutul vizitei am fost uimiți de peisajul sălbatic care se putea observa de la primul loc de belvedere, de pe o platformă largă din lemn, amenajată pentru admirarea cascadelor, lacurilor turcoaz de la baza munților calcaroși împăduriți, culorile acestora amestecându-se armonios într-un tablou minunat.

Aici era plin de turiști care se fotografiau, dar noi am făcut fotografii la întoarcere, adică la fârșitul traseului, când nu mai era atât de multă lume pe acolo.

Trebuie să tineți cont că la un moment dat poteca se bifurcă, o parte o ia spre dreapta. Să nu ratați această cotitură, pentru că veți ajunge la locul admirat chiar la început de la punctul de belvedere și veți vedea cea mai mare cascadă a Croației: Cascada Veliki.

Apoi vă veți întoarce până la această bifurcație și veți continua pe marcajul P3 până la stația de îmbarcare pe vaporaș. Aici am stat cam o jumătate de oră la rândul lung pentru îmbarcare.

După debarcare urmăm poteca P2 care ne urcă prin pădure pe lângă lacuri și cascade spre stația de trenuleț S3. După ce am așteptat și aici mai mult de o jumătate de oră, ne-am înghesuit în trenuleț și am parcurs pe un drum îngust și sinuos traseul până în stația S1. Am avut parte și de adrenalină cu trenulețul care rula cu viteză pe marginea îngustă a prăpăstiilor.

Mi-a plăcut tot traseul de vizitare a parcului, în care am trecut pe lângă Cascada Mali Prstavac, formată din mai multe căderi de apă de la o înălțime de 18 metri, peste peretele de pământ;  Cascada Veliki care este cea mai mare cascadă din Croația, aceasta are o cădere de 87 metri, noi vizitând-o vara,debitul ei era destul de mic; Cascada Galovac cu o cădere de 25 metri; Cascada Milanovacki cu o cădere de 10 metri în lacul cu aceeași denumire, de culorile bleu – turcoaz în funcție de lumină, care se întinde pe o suprafață de 3 ha.  

În tot Parcul Plitvice aveți mai multe locuri amenajate cu terase cu mâncare, băutură și bănci pentru odihnă.

Ca o concluzie pot să vă spun că odată intrați în Parcul Plitvice, veți fi vrăjiți de căderile spectaculoase și în forme diferite ale cascadelor, de culoarea lacurilor întinse pe suprafețe mari, de peștii care sar din apă după insecte, de traseele care trec pe deasupra lacurilor pe niște poduri din lemn, adică de toată feeria care vă înconjoară.