februarie 2022
După cinci zile petrecute în izolare din cauza covidului, Dan a avut undă verde să iasă din casă, în timp ce eu și Andrei, copilul nostru, mai aveam de stat câteva zile, noi fiind depistați pozitiv ceva mai târziu. Pentru că nu dorea să facă un traseu lung și greu, s-a hotărât împreună cu prietenul nostru, Cosmin să meargă la Peștera de mulaj Căsoaia lui Ladaș de pe Valea Mureșului.
Peșterile de mulaj s-au format în urmă cu circa 5,3 milioane de ani, în perioada activă a vulcanului Călimani – Gurghiu. În fapt, lava vulcanică s-a scurs peste copaci, trunchiurile acestora au rămas captive în sedimente, iar în timp, apa a le-a descompus și le-a scos din rocă și astfel au rămas peșterile de mulaj, care au dimensiuni cuprinse între 40 și 80 de metri lungime și un diametru de până la 2,4 metri.
De pe drumul principal care leagă Reghinul de Toplița, după localitatea Andreneasa, un indicator ne ghidează pe un drum spre partea stângă. Băieții au parcat mașina chiar la intrarea în traseu, unde sunt amplasate două panouri informative.
Prima parte a drumeției se desfășoară pe un drum forestier, urmând marcajul punct roșu, înspre Peștera Căsoaia lui Ladaș. Conform indicatorului, traseul durează o oră. După câteva sute de metri, marcajul ne îndrumă pe o potecă spre partea dreaptă, părăsind drumul forestier.
Se urcă prin pădure destul de abrupt, dar în condiții de vară acest traseu este unul ușor. În schimb acum, iarna, zăpada este mare și înaintarea se face mult mai greu. Recomandarea mea, pe timp de iarnă, este să nu vă lipsească parazăpezile, bețele de trekking și "gheruțe" care sunt utile atât la urcare cât și la coborâre.
La un moment dat, un nou indicator ne îndrumă spre partea dreaptă, informându-ne că mai avem circa 30 de minute până la peșteră.
De aici urcarea este și mai abruptă, dar este relativ scurtă și ne conduce într-un punct deasupra Văii Mureșului, unde sunt amplasate două indicatoare, unul spre Punctul de belvedere (zece minute) și unul spre Peștera Căsoaia lui Ladaș (5 minute).
Urmează apoi o porțiune prin pădure, pe o cărare îngustă, acoperită acum de zăpadă, pe sub un șir de stânci, în partea dreaptă având o pantă abruptă, pe care nu ai vrea să aluneci. Această porțiune este ceva mai expusă, motiv pentru care acest traseu nu este recomandat iarna.
Peștera Căsoaia lui Ladaș situată la o altitudimne de aproximativ 700 de metri, are două nivele, fiecare având câte o intrare proprie.
În scurt timp, pe partea stângă, se observă în stâncă o primă cavitate a peșterii, cea a nivelului superior, având o deschidere semicirculară cu dimensiunea de 11x2,2 metri. De aici pornesc trei galerii tubulare de mulaj, din care una face legătura cu nivelul inferior printr-un puț de 4 metri.
După o pauză de hidratare și de făcut fotografii, băieții s-au îndreptat și spre partea inferioară a Peșterii Căsoaia lui Ladaș, care are o deschidere în formă ovală de 7x2,1 metri și precede o galerie de 23 de metri.
Podeaua peșterii este acoperită cu un strat de nisip fin, rezultat în urma alterării stratului de gresie. Conform informațiilor găsite pe panourile de la intrarea în traseu, „din lungimea totală de 78 m a acestei peșteri, 30 de m sunt formați din galerii de mulaj, restul fiind de proveniență de alterare... În afara celor din România, au mai fost descoperite peșteri de mulaj și în alte țări, precum Japonia, SUA, Slovacia și Ungaria”.
În interiorul acestor peșteri, vechi de peste 5 milioane de ani te simți mic și neînsemnat, dar în același timp recunoscător că poți să vezi cel puțin o parte a minunilor create de natură, care este într-o continuă transformare și cu, dar și fără, intervenția omului. Ne bucurăm totuși că pereții acestora nu au fost încă “pictați de artiștii celebri” de care țara noastră nu duce lipsă, iar zona este curată, probabil și datorită echipelor Salvamont Mureș care au marcat și au întreținut acest traseu.
Datorită stratului mare de zăpadă, întoarcerea au facut-o pe același traseu, rămânând ca Punctul de Belvedere să îl vizităm la primăvară, când ne vom reîntoarce în echipă completă.
Au urmat apoi marcajul punct galben spre Peștera Mare din Andreneasa, traseu care trece pe lângă o fermă, de unde vreo cinci câini i-au lătrat vreo câteva sute de metri, fără să se apropie totuși prea mult. Acest traseu nu este recomandat iarna, așa cum scrie și pe panoul informativ de la intrare, așa că băieții și-au propus să parcurgă doar porțiunea care se putea face în siguranță, pentru a mai face puțină mișcare.
Traseul traversează o poiană frumoasă, acum plină de zăpadă, brăzdată din loc în loc de urmele unor căprioare.
După circa 800 de metri se intră în pădure și urmează un urcuș destul de abrupt, zăpada fiind tot mai mare, pe alocuri trecând peste genunchi.
Obosiți fiind, dar și constrânși de timpul scurt pe care îl aveau la dispoziție, baieții au hotărât să se întoarcă la mașină.
Dacă vă aflați în zonă, pe Valea Mureșului, puteți să mai faceți drumeții la cazematele de la Sălard, la punctul de Belvedere de la Vârful Tarnița dar și la Vârful Scaunul Domnului sau Vârful Zespezel.
Date tehnice
Durată – 1 oră jumătate
Diferență de nivel – 155 m
Marcaj – punct roșu
Dificultate – ușor
Traseul nu este recomandat iarna.
Călătorii plăcute!
[…] în zonă, pe Valea Mureșului, puteți să mai faceți drumeții la cazematele de la Sălard, la Peștera de mulaj Căsoaia lui Ladaș dar și la Vârful Scaunul Domnului sau Vârful […]