martie 2021
Pentru că avem în plan să facem o tură cu copiii în weekendul următor pe Piatra Cetii din munții Trascău și pentru că am avut drum spre Alba Iulia, fiind vreme foarte frumoasă, ne-am zis ca la întoarcere să vedem care este starea traseului și dacă mai este zăpadă.
Traseul spre Piatra Cetii pornește din Poiana Galdei unde am ajuns după ce am traversat Cheile Gălzii.
Întrucât era destul de târziu ca să parcurgem traseul complet și deoarece urmează să ne întoarcem peste câteva zile aici, ne-am hotărât să mergem cu mașina în mai multe locuri, pentru a ne face o idee despre zonă și pentru a stabili câteva locuri de vizitat.
Așadar, ghidați de un sătean, la ieșirea din Poiana Galdei am părăsit asfaltul și am urmat indicatorul spre Tecșești, pe un drum rău de țară în ideea de a ajunge la Piatra Cetii și de a vedea Cheile Tecșești.
Traversăm Cheile Tecșești unde drumul era acoperit de zăpadă, iar după câteva sute de metri întâlnim trei localnici cu un car tras de boi care ne-au recomandat să ne întoarcem, pentru că drumul devenea tot mai rău iar urcarea prin pădure este acoperită cu strat mare de zăpadă și pentru că traseul spre Piatra Cetii este mai spectaculos pe partea cealalătă, de unde ne-au explicat ei să pornim.
Traseul
Ne întoarcem așadar până la intersecția unde era amplasat un indicator spre Tecșești și o troiță și o luăm spre partea dreaptă pe un drum și mai rău, înaintând aproximativ 1,5 km până într-o poiană, unde am lăsat mașina. De aici am mers pe jos, urmând marcajul triunghi roșu, pe traseul care leagă Băile Romane de Cabana Întregalde.
Parcurgem un drum acoperit de zăpadă care ne oferă priveliști superbe spre masivul calcaros Piatra Cetii și spre cătunul Răicani, compus din câteva case răsfirate la baza muntelui.
Piatra Cetii este un masiv calcaros alcătuit din două părți: Piatra Înaltă unde se găsește punctul cel mai înalt, respectiv Vârful Piatra Cetii de 1233m și La Călugări compusă din mai multe turnuri separate de strungi adânci și foarte pitorești.
Ne intersectăm cu traseul bandă roșie care vine dinspre Poiana Galzii și în curând ajungem în zona de abrupt.
Urcușul este solicitant, abrupt, cu porțiuni stâncoase, acoperite acum de zăpadă, lucru care ne îngreunează urcarea pe platou. Pe măsură ce înaintam, ne felicitam că am venit în “recunoaștere”, pentru că în aceste condiții, cu zăpadă pe traseu, pentru copiii mici din grupul nostru ar fi fost prea periculos și dificil ca să ajungă sus.
Atingem în curând cel mai înalt punct al masivului și înaintăm atenți pe platoul cu bolvani și stânci ascunse sub zăpadă, printre tufișurile dese printre care și cei de măceș, cu mulți spini, care se agață de haine. Cu toate că aici suprafața este plată, înaintarea nu este ușoară, pentru că trebuie să fim atenți la fiecare pas.
Am ajuns la un indicator care ne atenționa de existența avenului din Piatra Cetii, adânc de 86 de metri.
Văzut de afară, avenul nu impresionează, dar știam dinainte de pe internet că în adâncurile muntelui de calcar au fost săpate de apă galerii lungi de 120 metri, ascuzând o lume care este accesibilă doar speologilor, dezvăluită nouă doar prin intermediul fotografiilor.
Noi ne-am rezumat doar la a privi în depărtare spre vârfurile care ni se dezvăluiau în fața ochilor – Detunatele, Bihor, Piatra Craivii, Bulzul Gâlzii și multe altele pe care nu le-am recunoscut. În zilele cu vizibilitate foarte bună de aici se pot vedea munții Fagăraș, Retezat, Parâng și Șureanu.
După o pauză lungă în care am admirat priveliștea și ne-am alimentat, am încercat să coborâm pe partea cealaltă, ca să parcurgem traseul sub forma unui circuit. Multe marcaje erau acoperite de zăpadă și la un moment dat urma să coborâm pe o pantă abruptă unde era o stâncă mare pe care am distins semnul, dar nu am reușit să vedem cum să o abordăm, zona fiind acoperită de zăpadă.
Având în vedere toate acestea, am preferat să ne întoarcem pe unde am urcat.
Am coborât destul de greu, combinația dintre piatră și zăpadă s-a dovedit a fi dificilă, am alunecat de multe ori, am căzut, dar am ajuns jos întregi și nevătămați, dar triști că drumeția noastră s-a terminat.
Concluzia
Drumeția spre Pietrei Cetii a fost medie ca grad de dificultate din cauza zăpezii care poate pune probleme mari pe porțiunile stâncoase și abrupte, motiv pentru care recomand traversarea acestora doar după topirea zăpezii.
Date tehnice
Distanța totală – 6 km
Durată – 4 ore cu multe pauze incluse
Diferență de nivel – aproximativ 340 m
Marcaj – triunghi roșu
Dificultate – ușor/mediu iarna
Accesul – noi am plecat din zona cătunului Răicani – accesul cu mașina până aici poate pune probleme mașinilor cu gardă joasă, motiv pentru care recomand să se urce pe jos pe traseul bandă roșie din Poiana Galdei.
[…] al Pietrei Craivii care se vedea la orizont, ne-a venit acum două săptămâni, când am urcat la Piatra Cetii din vârful căreia fotografiam piscurile masivilor, care ne impresionau cu măreția […]