noiembrie 2020, decembrie 2024
În căutarea peisajelor de toamnă, la început de noiembrie am hotărât că trebuie să surprindem cromatica toamnei în culori mai intense, astfel am ales să parcurgem următorul circuit:
Noi am parcat la rezervoarele de apă din capătul satului Izvoarele, unde sunt locuri pentru aproximativ 6 mașini.
Urcarea:
Traseul – sat Izvoarele – Rezervația Cheile Plaiului – Platou Bedeleu – Peștera Poarta Zmeilor – Poarta Zmeilor – Balconul de pe Bedeleu (marcaj cruce roșie), pe o distanță de aproximativ 6 kilometri.
La ora 9,40 am plecat de la mașina parcată, pe un drum de țară și în aproximativ 200 metri am intrat în rezervația naturală geologică de interes național Cheile Plaiului. Am întâlnit pe drum două panouri mari cu informații despre această rezervație.
Rezervația Cheile Plaiului este situată pe teritoriul satului Izvoarele, comuna Livezile, jud. Alba. Cheile Plaiului sunt străbătute de pârâul Izvoarele și au o lungime de 1,2 kilometri. În cadrul rezervației, accesul se face doar pe poteca turistică marcată cu cruce roșie.
Cheile Plaiului sunt înconjurate de patru creste zimțate, cea mai înaltă Vârful Cornului, este de 1238 metri, acestea formează un peisaj calcaros spectaculos, care coboară în vale. Peisajul este pitoresc, se observă cum abrupturile formează impresionantele turnuri, ace, stânci tip babe, dar și culoare pline de grohotișuri dezgolite de vegetație.
În rezervație întâlnim păduri de gorun, amestecate cu carpen, mesteacăn, pin. Poteca care trece prin pădure, pe lângă pârâul Izvoarele, este una foarte plăcută de parcurs, mai ales toamna când călcăm pe un covor de frunze ruginii fâșâitoare. Pe lângă peisajul frumos colorat, de-a lungul potecii care traversează rezervația, puteți observa și asculta sunetul numeroaselor căderi de apă sub formă de mini cascade.
Există locuri în care trebuie să coborâți pe potecă până la nivelul apei, sunt porțiuni cu poteca ruptă, avem și grohotiș, toate acestea rupând monotonia unei plimbări fără niciun obstacol.
Ar fi foarte bine să aveți cu voi bețele de treking, noi le-am uitat în mașină data aceasta 🙂 pentru că sunt locuri care se alunecă din cauza umezelii și a bolovanilor acoperiți cu frunze, care nu se observă.
După ieșirea din pădure, continuăm urcarea pe Platoul Bedeleu, pe partea dreaptă, pe lângă marea parcelă de teren îngrădită cu sârmă. Nu găsiți marcaje, pentru că poteca marcată a fost îngrădită.
Apoi o luați în stânga, tot pe lângă gard, observați un lac și urcați panta pe care este un stâlp cu un indicator cu două benzi, una roșie și alta albastră. Continuați urcarea prin pădure, unde apare iar marcajul cu cruce roșie, care vă va însoți până la Poarta Zmeilor și Balcon.
Ca să știți că sunteți pe drumul cel bun, trebuie să parcurgeți și o poiană plină de urzici, care în noiembrie când am fost noi, nu mai erau așa uriașe cum am citit că au găsit pe traseu alți turiști, dar și așa eu tot am reușit să mă urzic.
După porțiunea cu urzici, urmează iar o pădure, pe care traversând-o observați în capăt un indicator spre Poarta Zmeilor.
Poarta Zmeilor este un portal care s-a format în urma eroziunilor, coroziunilor și dizolvării rocilor de calcar, luând forma unei porți mari în stâncă.
Peștera Poarta Zmeilor se află la aproximativ 15 metri de Poarta Zmeilor.
Lungimea acesteia este de 125 metri.
De aici și până la Balconul de pe Bedeleu, mai sunt aproximativ cinci minute de urcat.
Balconul de pe Bedeleu
La ora 13 am ajuns la Balconul de pe Bedeleu, după o urcare în ritm lejer, cu pauze de odihnă și fotografiat.
Panorama din acest punct de belvedere este deosebit de frumoasă. De aici se observă un peisaj panoramic, larg de aproximativ 180 grade, cu munți, văi, poieni (Poiana Șipote) chei (Cheile Poșăgii) sate (Sălciua, Poșaga), șoseaua pe care se observau trecând mașini minuscule (DN74), Arieșul strălucind în bătaia soarelui, piscuri semețe (Vărful Muntele Mare 1826 metri), Scărița Belioara, de o frumusețe unică, greu de descris în cuvinte.
Revin cu câteva noutăți de pe acest traseu și anume, Balconul Bedeleu a fost refăcut în anul 2024, iar acum este în stare bună.
De la balcon te simți ca la un spectacol al naturii dedicat exclusiv ție, drumețul care ai parcurs kilometri prin natura mai puțin prietenoasă pe alocuri, mânat de dorința și bucuria de a admira peisajul de la Balconul Bedeleu.
Balconul este o construcție din lemn, suspendată pe peretele stâncos. Loc de belvedere, de fotografiat și contemplat.
Aici veți puteți identifica masivele, localitățile, cheile, vârfurile pe care le identificați cu ajutorul unui panou informativ, care are trecute denumirile acestora pe o fotografie panoramică.
După ce am mâncat acolo admirând peisajul, am pornit coborârea.
Traseul de coborâre
Balconul Bedeleu – Peștera Poarta Zmeilor – Drumul Carelor – Poarta Romanilor – Izvoarele (marcaje: cruce roșie - bandă roșie/bandă albastră - bandă galbenă), cu o lungime de aproximativ 10 kilometri.
Ne-am întors la început pe același traseu urmărind marcajul cruce roșie, până la o cruce veche de piatră, unde este un indicator cu marcajele bandă albastră și bandă roșie. De acolo am urmat aceste marcaje până La Rogoaze unde iarăși veți observa o cruce de piatră.
Traseul trece printr-o porțiune spectaculoasă, Cheile Bedeleului, cu piscuri franjurate.
Traseul este foarte lejer, nu trece prin pădure, astfel am putut admira în voie locurile pe lângă care am trecut, pădurile decorate cu albul mestecenilor cu frunzele lor galbene, formele pereților calcaroși și piscurile, văile.
Nouă ne-a plăcut mult mai mult traseul de coborâre, deși a fost mai lung, 10 kilometri, față de cel pe care am urcat, de 6 kilometri.
Aici marcajul se transformă în bandă galbenă.
Drumul Carelor și poarta săpată în piatră de romani este o porțiune de traseu exclusiv din piatră albă calcaroasă, iar drumul este mărginit de pereți stâncoși, formând un tablou minunat. Atâta frumusețe atât de aproape de casă, o frumusețe pe care nu ne mai săturam să o admirăm.
Această drumeție mi-a umplut sufletul nu numai cu cromatica splendidă a toamnei, dar și cu spectaculozitatea peisajului.
Spre final drumul se transformă într-unul de pământ, noi l-am prins plin de noroi, poate pentru că am fost după câteva zile de ploi dar cred că și pentru că sunt izvoare care se varsă în drum.
În concluzie, traseul a fost minunat, dar ne-ar plăcea să urcăm pe unde am coborât, ca să vedem peisajul și din altă perspectivă, chiar dacă este mai lung, acesta este mult mai frumos.
Date tehnice
Marcaj – cruce roșie spre Balconul Bedeleu - urcare
Cruce roșie – bandă roșie/ bandă albastră - bandă galbenă - la coborâre spre satul Izvoarele
Durata – 7 ore
Lungime traseu – 16 kilometri
Diferență de nivel – 840 metri
Dificultate – medie
[…] ales ca destinație Vârful Ugerului din munții Trascăului, fiind cea mai nordică extremitate a Masivului Bedeleu, dar și ceva mai înalt decât vecinul său, Vârful Ardașcheia cu spectaculoasele lui […]
[…] piscuri se înălțau în depărtare și pe care încercam să le recunoaștem: Piatra Secuiului, Platoul Bedeleu, Vârful Ardașcheia, Vârful […]
Am fost azi, 26 aug 2023. Frumos dar balconul era putrezit și cam rupt, iar pe drum doua poieni pline pline de urzici. Așa urzicati nu am mai fost niciodată 😕