Poarta Zmeilor și Balconul de pe Bedeleu

Circuit către Poarta Zmeilor și belvederea Balconul de pe Bedeleu, din Munții Trascăului,  Jud. Alba

În căutarea peisajelor de toamnă, la început de noiembrie am hotărât că trebuie să surprindem cromatica toamnei în culori mai intense.

Am ales să parcurgem următorul circuit:

 sat Izvoarele – Rezervația Cheile Plaiului – Platou Bedeleu – Peștera Poarta Zmeilor -  Poarta Zmeilor – Balcon Bedeleu – Drumul Carelor – Poarta Romanilor – Izvoarele 

Date tehnice

Marcaj – cruce roșie spre Balconul Bedeleu - urcare

• Cruce roșie – bandă roșie/ bandă albastră - bandă galbenă - la coborâre spre sat Izvoarele

Durata – 7 ore

Lungime traseu – 16 kilometri

Diferență de nivel – 840 metri

Dificultate – medie

Parcarea – la rezervoarele de apă din capătul satului Izvoarele (sunt locuri pentru cca. 5 - 6  mașini)

1. Urcarea

Traseul – sat Izvoarele – Rezervația Cheile Plaiului – Platou Bedeleu – Peștera Poarta Zmeilor – Poarta Zmeilor – Balconul de pe Bedeleu (marcaj cruce roșie), cca. 6 km.

La ora 9,40 am plecat de la mașină, pe un drum de țară și în aproximativ 200 metri am intrat în rezervația naturală geologică de interes național Cheile Plaiului. Am întâlnit pe drum două panouri mari cu informații despre rezervație.

 Rezervația Cheile Plaiului este situată pe teritoriul satului Izvoarele, comuna Livezile, jud. Alba.

Cheile Plaiului sunt străbătute de pârâul Izvoarele și au o lungime de 1,2 kilometri.

În cadrul rezervației, accesul se face doar pe poteca turistică marcată cu cruce roșie.

Cheile sunt înconjurate de 4 creste zimțate, cea mai înaltă Vârful Cornului,  este de 1238 metri, formând un peisaj calcaros spectaculos, care coboară în vale. Peisajul  este pitoresc,  se observă cum abrupturile formează impresionantele turnuri, ace, stânci tip babe, dar și culoare pline de grohotișuri dezgolite de vegetație.

În rezervație întâlnim păduri de gorun amestecate cu carpen, mesteacăn, pin.

Poteca care trece prin pădure, pe lângă pârâul Izvoarele, este una foarte plăcut de parcurs, mai ales toamna când călcăm pe un covor de frunze ruginii fâșâitoare. Pe lângă peisajul frumos colorat, de-a lungul potecii care traversează rezervația, puteți observa și asculta sunetul numeroaselor mini cascade.

Există locuri în care trebuie să coborâți până la nivelul apei, porțiuni cu poteca ruptă, culoar cu grohotiș, toate acestea rup din monotonia unei plimbări fără niciun obstacol.

Ar fi foarte bine să aveți cu voi bețele de trekking(noi le-am uitat în mașină) pentru că sunt locuri care alunecă din cauza umezelii și a bolovanilor acoperiți cu frunze care nu se observă.

După ieșirea din pădure, continuăm urcarea pe Platoul Bedeleu, pe partea dreaptă, pe lângă marea porțiune de treren îngrădită cu sârmă. Nu găsiți marcaje, pentru că poteca marcată a fost îngrădită,

Apoi o luați în stânga, tot pe lângă gard, observați un lac și urcați panta pe care este un stâlp cu un indicator cu două benzi, una roșie și alta albastră. Continuați urcarea prin pădure, unde apare iar marcajul cu cruce roșie, care vă va însoți pînă la Poarta Zmeilor și Balcon.

Ca să știți că sunteți pe drumul cel bun, trebuie să parcurgeți și o poiană plină de urzici, care în noiembrie nu mai erau așa uriașe cum am citit, dar tot am reușit să mă urzic.

După porțiunea cu urzici, urmează iar o pădure, pe care traversând-o observați în capăt un indicator spre Poarta Zmeilor.

Poarta Zmeilor este un portal care s-a format în urma eroziunilor, coroziunilor și dizolvării rocilor de calcar, o poartă mare în stâncă.

Peștera Poarta Zmeilor se află la cca. 15 metri de Poarta Zmeilor. Noi nu am intrat în peșteră pentru că accesul se face printr-o deschidere destul de joasă și îngustă iar noi nu doream să ne murdărim cu noroi și nici nu aveam lanternă ca să luminăm încăperea. Am văzut persoane care s-au strecurat în peșteră. Lungimea acesteia este de 125 metri.

De aici și până la Balconul de pe Bedeleu, mai sunt cinci minute de urcat.

Balconul de pe Bedeleu

La ora 13 am ajuns după o urcare în ritm lejer, cu pauze de odihnă și fotografiat.

Panorama din acest punct de belvedere este deosebit de frumoasă. De aici se observă un peisaj de 180 grade cu munți, văi, poieni(Poiana Șipote) chei (Cheile Poșăgii) sate (Sălciua, Poșaga), șosea cu mașini minuscule (DN74), Arieșul strălucind în bătaia soarelui, piscuri (vf. Muntele Mare), Scărița Belioara de o frumusețe unică, greu de descris în cuvinte.

De la balcon te simți ca la un spectacol al naturii dedicat exclusiv ție, drumețul care ai parcurs kilometri prin natura mai puțin prietenoasă pe alocuri, mânat de dorința bucuriei de la Balconul Bedeleu.

Balconul este o construcție spațioasă din lemn, suspendată pe peretele stâncos. Loc de fotografiat și contemplat.

 Aici veți puteți identifica masivele, localitățile, cheile, vârfurile pe care le admirați cu ajutorul unui panou informativ care are trecute denumirile acestora pe o fotografie panoramică.

După ce am mâncat acolo admirând peisajul, am pornit coborârea.

1. Traseu coborâre

Balconul Bedeleu – Peștera Poarta Zmeilor –  Drumul Carelor – Poarta Romanilor – Izvoarele  (marcaje: cruce roșie - bandă roșie/bandă albastră -  bandă galbenă), cca. 10 km.

Ne-am întors la început pe același traseu urmărind marcajul cruce roșie, până până lao cruce de piatră unde este un indicator cu marcajele bandă albatră și bandă roșie. De acolo am urmat aceste marcaje până La Rogoaze unde iarăși veți observa o cruce de piatră.

Traseul trece printr-o porțiune spectaculoasă, Cheile Bedeleului, cu piscuri franjurate.

Traseul este foarte lejer, nu trece prin pădure, astfel am putut admira în voie locurile pe lângă care am trecut, pădurile cu albul mestecenilor cu frunzele galbene, formele pereților calcaroși și piscurile, văile.

Nouă ne-a plăcut mult mai mult traseul de coborâre, deși a fost mai lung, 10 kilometri, față de cel pe care am urcat, de 6 kilometri.

Marcajul se transformă în bandă galbenă.

Drumul Carelor și poarta săpată în piatră de romani este o porțiune de traseu exclusiv din piatră albă calcaroasă, iar drumul este mărginit de pereți stâncoși, totul de un pitoresc minunat. Atâta frumusețe atât de aproape de casă, o frumusețe de care nu ne mai săturam.

Acestă drumeție mi-a umplut sufletul nu numai de cromatica splendidă a toamnei, dar și se spectaculozitatea peisajului.

Spre final drumul se transformă într-unul de pământ, noi l-am prins plin de noroi, poate pentru că am fost după câteva zile de ploi dar cred că și pentru că sunt izvoare care se varsă în drum.

În concluzie, traseul a fost minunat, dar ne-ar face plăcere să urcăm pe unde am coborât, ca să vedem peisajul și din altă perspectivă, chiar dacă este mai lung, acesta este mult mai frumos.