mai 2020

După pauza prelungită a drumețiilor pe munte, impusă de pandemie, am căutat un loc feeric în care să ieșim și anume, în Poiana cu narcise de pe Masivul Saca, ca să ne bucurăm nu doar de peisaj, dar și de parfumul unic al fragilelor flori de primăvară, narcisele.

Decizia am luat-o dimineața la ora 6, după ce am citit o postare și am văzut minunatele peisaje cu Poiana cu narcise, publicată după ora 23 pe Facebook. Era și această destinație în discuție seara, pe lângă alte trei, dar am cam lăsat-o mai pe la sfârșitul listei din cauza lipsei de antrenament, greutății traseului și pentru că ne însoțea și juniorul de care aveam îndoieli că este în forma fizică necesară parcurgerii celor aproximativ 12 km.

La culcuș ne-a întrebat juniorul unde mergem, iar noi i-am spus că nu ne-am hotărât încă, dar vom merge undeva, pe un traseu ușor, scurt, ca să nu îi fie greu din prima drumeție. Așa a adormit liniștit băiatul nostru, dar dimineața i-am spus că vom merge în Bistrița-Năsăud, vreo trei-patru ore cu mașina, vom urca pe munte vreo trei ore și jumătate, iar la finalul drumeției ne vom bucura de frumoasele flori din rezervația de narcise din munții Rodnei. Nu credea că va fi în stare să poată parcurge un traseu greu, dar i-am promis că îl vom ajuta, pentru că la narcise trebuie să mergem acum, când e perioada lor de înflorire.

Drumeția

Această poiană cu narcise se află la cea mai mare altitudine din țară, 1600m. și se întinde pe o suprafață de 5 ha.

Localizare și acces

Scrieți pe GPS comuna Rodna, sat Valea Vinului, jud. Bistrița- Năsăud.

Drumul prin Valea Vinului este asfaltat și plin de gropi, dar se poate parcurge cu grijă.

Există două variante de urcare spre Poiana cu narcise:

1- una din satul Valea Vinului, pe partea vestică spre Dealul Popii, potecă mai lungă

2 - iar cealaltă pornește de la capătul satului, unde se termină asfaltul, pe Valea Secii, este mai scurtă dar și mai abruptă. Aici aveți ca reper de intrare în traseu Izvorul Roșu din care curge în stradă apă roșie.

Noi (eu, soțul și băiatul) am ales calea mai scurtă și mai grea, am urcat o diferență de nivel de 850-900m. Durata drumeției cu multe pauze, a fost de 3 ore și jumătate la urcare. Am coborât mai repede, în două ore și jumătate. Timpii aceștia au constat într-un ritm ușor de urcare și cu multe pauze de odihnă, fotografii, pauze de ronțăieli și hidratare, etc.

Veți observa indicatoare spre Poiana cu narcise amplasate frecvent pe traseu.

Taxa

La intrarea în Parcul Național Rodnei, trebuie plătită o taxă de 1Euro/persoană/zi, trimițând un SMS la 7473 cu textul PARCRODNA1. Acest anunț este afișat și în limba engleză. Taxa poate fi plătită sus, în poiană unde există semnal sau când ajungeți acasă.

Poteca

Urcușul se face pe un drum forestier, destul de abrupt, lung de 6-7 km, pe lângă un pârâu de munte care curge zgomotos prin Valea Secii. Vremea se anunța rece, dar fără ploi. Erau 10 grade Celsius pe la ora 10:30 când am început urcarea.

Nu ai cum să te rătăcești, chiar dacă mai apar poteci care se intresectează cu drumul principal, rămâneți în permanență pe partea dreaptă. Indicatoarele sunt dese, ca să vă confirme că sunteți pe drumul cel bun.

Urcușul se face în prima parte prin pădure, pe sub ramurile copacilor care ne-au protejat de soare dar și de vântul puternic pe care aveam să-l simțim în poiană. Au fost porțiuni cu noroi, astfel bețele de trekking ne-au fost foarte utile.

Noi am fost în 23 mai, al doilea weekend după relaxarea restricțiilor de circulație, dar nu am văzut niciodată atât de multă lume pe munte. Parcă eram in excursiile organizate cu școala în care rândurile erau interminabile. Am întâlnit pe traseu de la copii de 5 ani până la oameni în etate.

Concluzia este că poate oricine să parcurgă acest traseu, chiar dacă este solicitant, încetișor ajunge toată lumea la destinație.

După ieșirea din pădure, mai există încă un segment abrupt, dar de data aceasta, ca un bonus pentru oboseala cumulată, peisajul care se dezvăluie privirii este foarte frumos și bucuria care îți invadează sufletul îți dă aripi să continui eforul ascensiunii, cu zâmbetul pe buze. E greu, dar foarte frumos!

Narcisele le veți vedea pe un versant pe parte stângă, doar după ce parcurgeți urcarea pe muntele care apare la orizont.

În poiana cu narcise curentul este mai mare. Ne-au înghețat mâinile pe telefoanele pe care le foloseam pentru a imortaliza grandoarea naturii. Vântul bătea foarte tare pe munte unde este poiana, trebuie să aveți o haină rezistentă la vânt, cu glugă protectoare. Chiar și așa îmbrăcați cu haine tehnice, era foarte rece, nu am putut să stăm mult timp pentru a savura frumusețea poienii cu narcise. Vântul era tăios, ne-au înghețat mâinile și fața.

Odată ajunși la Poiana cu narcise, vă puteți bucura de premiul pe care natura vi-l oferă pentru efortul depus timp de câteva ore pentru a ajunge la minunatele, gingașele și parfumatele narcise.

Concluzia

Drumeția nu a fost ușoară, dar peisajele sunt minunate, munții Rodnei cu piscurile atingănd norii, pădurea care-i îmbracă cu cele mai frumoase nuanțe de verde, dantela albă din Poiana cu narcise, toate acestea merită fiecare pas făcut în cele 3 ore de urcuș.