13 mai 2023
În sâmbăta înainte de Înviere am fost toată familia în vizită la Salina Praid deoarece o plimbare în natură era incompatibilă cu condițiile meteo. Cu acea ocazie Andrei, băiatul nostru și-a amintit de Salina Turda și ne-a întrebat când o vom mai vizita, deoarece atunci când am fost acolo el era mai mic.
Răspunsul nostru a fost că vom merge în Salina Turda, atunci când plouă și nu putem merge pe munte, așezând acest obiectiv pe lista cu priorități.
La aproximativ o lună după ce am vizitat Salina Praid, am revăzut Salina Turda, o mină de sare spectaculoasă ca dimensiune și cu multe amenajări futuriste asemănătoare celor văzute în filmele SF.
Acesta este un obiectiv obligatoriu de vizitat în Romania și totodată un brand de țară, acesta este unică prin frumusețea și istoria ei, fiind promovată turistic și apreciată pe plan internațional ca una dintre cele mai frumoase saline din lume.
Cu galerii impresionante ca dimensiune și amenajare, fiind exploatată exclusiv manual, fără explozibil, cu o vechime de peste două milenii, din perioada ocupației romane din Dacia, Salina Turda se bucură și de foarte mulți vizitatori din străinătate, care sunt uimiți de ,,tărâmul magic din subteranul Transilvaniei’’.
În scopul relaxării, Salina Turda are amenajat pentru turiști un parc de distracții subteran, un traseu prin Muzeul de Sare dedicat istoriei mineritului și un mini sanatoriu pentru tratamentele persoanelor cu probleme respiratorii.
Salina Turda deține câteva obiecte unicate și recorduri mondiale, cum ar fi: prima săritură la 120 metri sub pământ din lume, alergare pe verticală pe scările minei Rudolf la 80 metri sub pământ, roata panoramică subterană, crivacul conservat la locul exploatării, etc.
Există două variante de intrare în Salina Turda, intrarea veche din strada Salinelor nr. 54 B și cea nouă de pe aleea Durgăului nr.7, pe care am intrat noi, ca într-o navă spațială.
Intrarea în adâncul minei se face coborând multe trepte printr-un labirint luminat săpat în sare, care poartă denumirea de Galeria Franz Josef.
Acesta are o lungime totală de 917 metri și a fost utilizată inițial pentru transportul sării extrase.
De-a lungul timpului Salina Turda a fost folosită, pe lângă extragerea sării și cu alte destinații cum ar fi: ca adăpost antiaerian în timpul celui de al doilea război mondial de către populația din zonă, ca depozit pentru brânzeturi începând din 1950, iar din anul 1992 a fost deschisă publicului ca obiectiv turistic.
Pentru a coborî în mina Rudolf avem de ales între cele două variante: una este cea cu liftul panoramic, unde se așteaptă destul de mult, iar cealaltă este varianta celor 173 de trepte, dispuse pe 13 etaje, fiecare etaj fiind inscripționat cu anul în care a fost exploatat nivelul respectiv.
Dacă la prima vizită am ales liftul panoramic pentru că eram cu copil mic, acum am folosit în exclusivitate scările, coborând în adâncul minei de două ori câte 13 etaje până la mina Terezia, pe care ulterior bineînțeles le-am urcat.
Temperatura constantă în Salina Turda este între 10-12 grade Celsius.
Să o luăm cu începutul galeriilor. După ce am trecut de lift, ne-am încadrat pe o pasarelă cu sens unic, suspendată la înălțime, lipită de peretele minei trapezoidale Rudolf.
Vis-a-vis era cealaltă pasarelă cu sens unic destinată coborârii din mină. Golul de sub noi este fascinant și totodată înfricoșător.
Mina Rudolf are o adâncime de 42 metri, lățime de 50 metri și o lungime de 80 metri, cupola trapezoidală fiind o adevărată operă de artă săpată manual.
Dan are rău de înălțime, astfel vă dați seama că abia aștepta să ajungă la capătul pasarelei lungi pe care a traversat-o cu respirația tăiată.
Senzația este unică, un pic de adrenalină, ești chiar pe sub plafonul minei Rudolf, pe care l-am atins cu mâinile ca să realizez că este real ce se întâmplă, pentru că în curând voi coborî cele 13 etaje și voi privi de jos în sus pasarelele suspendate.
Ajunși la baza minei Rudolf, aflată la 120 metri în subteran, am vizitat mini parcul de distracții amenajat pentru toate vârstele.
Aici se află roata panoramică înaltă de 20 de metri, a cărei rotire completă durează doar 8 minute. Acesta este probabil unica roată panoramică din lume aflată în subteran.
Un amfiteatru mare care găzduiește spectacole programate, suveniruri dar și amenajări pentru distracție cum ar fi leagăne, tobogane, terenuri de sport, mese de tenis de masă, biliard, teren de bowling, mini panouri de baschet, mini golf, loc de joacă pentru copii, etc.
Noi am jucat ping–pong mai mult de o oră la una dintre cele 5 mese amplasate acolo.
Pentru toate aceste activități sunt taxe suplimentare care se achită separat.
Amenajarea minelor cu construcții din lemn în formă circulară luminate cu neoane de diverse mărimi amplasate în diverse unghiuri conferă o senzație de ireal, de domeniul SF, privite de la înălțime asemănătoare OZN-urilor.
În Mina Rudolf a fost stabilit un record mondial, în data de 16 februarie 2015, de către sportivul de anduranță Bogdan Horațiu Chiorean, la ,,alergarea pe verticală’’ pe scările din lemn ale minei Rudolf aflată la 80 metri sub pământ.
Din mina Rudolf am mai coborât 13 etaje până în mina Terezia. Aici circulația pe scări este în ambele sensuri, spațiul este mult mai strâmt și se formează ambuteiaje pentru că trebuie acordată prioritate din ambele sensuri, la latitudinea vizitatorilor.
Mina Terezia este cea mai veche mină din Salina Turda, acesta fiind exploatată din 1690.
În centrul lacului s-a format o insulă din sarea reziduală depozitată aici după anul 1880.
În această mină aerul are puritatea cea mai mare, având cea mai mică concentrație de microorganisme din aerul subteran.
Forma de clopot a Minei Terezia care are o înălțime impresionantă de 90 metri, cascada de sare, lacul, debarcaderul, podul, construcțiile circulare futuriste, ecoul făcut de sunetul vâslelor, te transpun într-un univers magic.
Lacul cu salinitatea de opt ori mai mare decât a mării Adriatice și cu o adâncime de 6 metri, pe care plutesc bărcile colorate în care se relaxează vâslind vizitatorii, este la rândul lui o splendoare, care împodobește optic imensitatea fascinantă a minei Terezia.
La un moment dat, în timp ce ne plimbam pe insula de sare formată in mijlocul lacului din Mina Terezia, am auzit o interpretare live a unei părți cunoscute din aria Nessun dorma de Puccini, trei voci de tenori cântând Vincera. A fost fabuloasă sonorizarea, sunetul fiind amplificat de ecoul minei. Cei trei soliști erau italieni și cântau dintr-o barcă. Au fost aplaudați îndelung de audiență. A fost un adevărat cadou muzical!
După ce ne-am plimbat pe insulă, ne-am îndreptat spre ieșire unde aveam iar posibilitatea de a urca cu liftul la care era un rând lung.
Noi am ales să ieșim din mină urcând scările, cu avantajul că acolo unde am avut balcon deschis, adică la mina Rudolf, am admirat și fotografiat amenajările din Salina Turda de sus.
Înainte să ieșim din Mina Rudolf am vizitat Muzeul de sare.
În Salina Turda vedem un adevărat muzeu al mineritului în sare, datorită conservării în bune condiții a lucrărilor miniere și a utilajelor utilizate la transportul sării: crivacul, Sala puțului de extracție cu mecanismul de extracție, vagonetele trase de cai, scripeți, saci din piele transportați de cai, Scara Bogațior, etc.
Crivacul a fost construit în anul 1881, acesta este un utilaj de extracție acționat prin forța cailor, pentru transportul sării pe verticală, prin puțul de extracție lung de 87 meri, din mina Rudolf până la nivelul galeriei de transport Franz Joseph.
Crivacul din Salina Turda este singurul utilaj de acest tip din toate salinele din Europa care este conservat în locul în care a fost utilizat.
Am trecut bineînțeles și pe la Sala ecourilor sau Mina Iosif pentru a ne auzi vocile multiplicate de 20 de ori, o experiență unică și interesantă.
La Mina Ghizela nu am coborât pentru că acolo se fac tratamentele de salinoterapie.
În concluzie, în interiorul Salinei Turda există posibilități de petrecere a timpului pentru toate vârstele, mai ales că timpul petrecut pentru vizitarea tuturor celor cinci galerii necesită câteva ore.
Călătorii plăcute!