Schi în Sovata

Am fost în Sovata, pentru prima oară pe pârtia modernizată, unde am schiat pe o ploaie deasă și măruntă. Nu voiam să cobor din mașină pentru că nu credeam că sunt întrunite condițiile pentru schiat.

Pârtia se deschide la ora 10 (orarul de funcționare este între 10-17), noi am ajuns pe la 9:40, am mai mâncat câte ceva și am băut ceai și cafea din termos, în timp ce urmăream cum se preling picăturile de ploaie pe geamurile mașinii. Am fost 4 adulți și trei copii. Mașini începeau să sosească spre pârtie. M-am echipat, mi-am luat inima în dinți și am coborât din mașină. Toată lumea era relaxată, doar eu eram speriată când am văzut ce abruptă este pârtia. Adică, pe lângă ploaie mai am de coborât și o pârtie abruptă, clasificată ca fiind de nivel mediu, cu o lungime de 1200m. Noroc că în grupul nostru aveam un profesor de schi care m-a convins că o să stea cu mine pe pârtie până prind curaj.

Așadar, am lasat mașinile și am pornit spre casa de bilete, aflată la baza pârtiei, cam la 100m, față de locul în care ne-am lăsat mașinile. În timp ce urmăream viteza cu care au ajuns jos 2 schiori, am realizat că, nu e de mine, mai bine plecăm la Toplița, unde am sunat și mi-au spus ca sunt condiții de schi excelente, iar panta nu este atât de mare. Până să încep eu să conving lumea, jumătate dintre ei luaseră abonamente pentru întreaga zi.

Instalația de urcare pe pârtie

Pârtia roșie Aluniș

Este la altitudinea de 1252 m, la o distanță de 8 km față de stațiunea Sovata. Aceasta fost modernizată cu fonduri europene, e lată (lățimea minimă este de 70m, am văzut că scria undeva, dar între ultimele două pante este un culoar îngust), lungă (1200 m, cu o diferență de nivel de 262 m, în trei trepte abrupte), dotată cu multe tunuri pentru zăpadă artificială. Starea pârtiei este foarte bună la deschidere.

Drumul de acces este acoperit cu zăpadă dar este practicabil, ușor înclinat, nu este în pantă mare.

Telescaunul este sub forma scaunelor individuale, tapițate atât la șezut cât și la spătar, cu un material impermeabil de felul mușamalei, pe care personalul de la bază, le ștergeau cu o cârpă pentru a înlătura apa de pe ele, de fiecare dată când urma sa ia loc o persoană.

La instalația de urcare erau două persoane la bază și două la sosire care asigurau securitatea schiorilor.

Toalete nu sunt decât în vârful pârtiei. Tot acolo este o cabană de unde se poate închiria echipament de schi.

Cabana Repas***

La această pensiune se poate mânca, mâncarea este servită la mese. Atmosfera este una caldă, sala este cochet decorată, toate mesele sunt cu 6 locuri, cu multa verdeață, tablouri, ghivece de flori, decoruri artizanale, un televizor, boxe uriașe și o combină muzicală, teracotă și un bar de unde puteti comanda băuturi. Tarifele sunt medii. Dar ce bine pică o mâncare caldă, proaspăt gătită, chiar dacă calitatea ei nu este excepțională.

Pensiunea dispune de 12 camere de cazare, are saună.

Pârtia pentru începători

Deasupra pensiunii mai este o pantă cu o lungime de 300 m, prevăzută cu instalație de teleschi, pentru începători.

Să revenim la schiat, pentru care am venit. Prima tură mi s-a părut foarte grea, profesorul chinuindu-se cu mine să mă convingă să pornesc, pentru că mă speriam, de fiecare dată după ce mă opream și mă uitam în jos și vedeam înclinația pantei. Vremea era urâtă pentru că ploua și era ceață. Nu era frig, afară erau conform termometrului de pe peretele Cabanei Repas, minus 2 grade Celsius. Cam după două ore ploaia s-a oprit, ceața s-a disipat ușor iar razele de soare și-au făcut apariția. Era cald, frumos, zăpada bună, multă, pârtia a început să se mai aglomereze acum, pentru că la început, pe ploaie au fost doar câțiva oameni. Ei bine, era și ziua alegerilor și poate și ăsta a fost un motiv pentru care nu era aglomerată, cum am auzit că este de obicei.

La orizont au aparut frumoasele piscuri ale munților Gurghiului, peisajul este foarte frumos!

Până la ora 14 am mai făcut de una singură încă 7 coborâri, uitându-mă de sute de ori dacă vine vreun specialist cu snowboardul. La ora 14, aflându-mă pe pârtie, observ că sunt singură, nici o persoană înainte, nimeni în spate, de asemenea în instalația de telescaun nu era nici o persoană ca să urce, și gândurile mele au început să se îndrepte spre urmele de urs pe care le-am văzut din telescaun. Am ajuns jos și am mai urcat cu telescaunul ca să merg și eu la masă. Am văzut că mașinile de la baza pârtiei s-au împuținat, alte persoane erau în jurul lor pregătindu-se să plece.

După ce am mâncat, am mai coborât doar o dată, se întunecase, nu mai vedeam bine unde sunt denivelările, a se citi șanțurile, de pe pârtie, erau porțiuni cu gheață unde alunecam foarte mult în lateral. Această ultimă coborâre a fost cea mai dificilă dintre toate cele 9 pe care le-am făcut, fără să cad!

Concluzia

Ce mi-a plăcut:

Părerea mea este ca pârtia de la Sovata este foarte bună dacă vrei să avansezi, să înveți mai multe decât pe o pârtie ușoară care îți oferă confort, dar nu provocare. Eu am să revin până nu o să-mi mai fie frică și o să fiu sigură pe mine.

Ce nu mi-a plăcut:

Pârtia este cu multă gheață, în general.