Schiturile Iezer, Pahomie și Pătrunsa din Munții Buila-Vânturarița
Share
noiembrie 2021
După cum ne stă în obișnuință, când ne aflăm într-un loc, explorăm pe cât posibil cam tot ce se găsește prin împrejurimi.
Așa am procedat și în mini-concediul nostru de la începutul lunii noiembrie 2021 de la Băile Olănești, când am încercat să vedem cât mai multe obiective, atât de pe drum cât și din împrejurimi.
Înainte de a ajunge la Băile Olănești, ne-am abătut puțin din drum și am vizitat Cascada Lotrișor, un obiectiv frumos care vă poartă prin spectaculoasele Cheile Lotrișorului, pe drumul forestier care urcă pe lângă pârâul Lotrișor, iar la întoarcerea spre casă, am vizitat Biserica fortificată Cisnădioara, edificiu cu o vechime de peste 800 de ani.
La Băile Olănești am vizitat atât stațiunea plimbându-ne pe aleea frumos amenajată cu Grupul Central de Izvoare, parcul central cu fântâna arteziană cu lumini și muzică, frumos renovat și modernizat, biserica lui Horea, Mănăstirea Comanca, am făcut o drumeție la Piatra Scrisă, dar și în locuri ceva mai îndepărtate, la schiturile Pahomie, Pătrunsa, Iezer și Peștera lui Antonie.
Ca să ajungem la schituri a trebuit să ne întoarcem din Băile Olănești înspre Râmnicu Vâlcea și după aproximativ 9 km să virăm spre dreapta urmând indicatorul către “Mănastirea Iezer – 9km” și “Mănastirea Pahomie – 16 km”.
Drumul este asfaltat până la ieșirea din satul Cheia, iar după aceea se intră pe un drum forestier bine întreținut.
Primul schit care vă apare în cale este Schitul Iezer pe care am hotărât să-l vizităm la întoarcere, neștiind de cât timp vom avea nevoie ca să vizităm celelalte două schituri Pahomie și Pătrunsa și cât vom avea de mers pe jos fără mașină, în funcție de starea drumurilor.
De aici, drumul care urcă în munte, pe lângă un pârâu gălăgios, spre Schitul Pahomie, nu mai este în stare așa de bună. Ajunși la Schitul Pahomie am parcat mașina în locul îngust de la intrare.
Schitul Pahomie
Prima impresie la vederea monumentului istoric Biserica Prooroc Ilie Tesviteanul de la Schitul Pahomie a fost: wow!!!, fără cuvinte, cu privirea ațintită la biserica care este construită în stâncă.
Cuvintele nu pot descrie trăirile care se amestecă ca un vârtej care îți înalță sufletul și te pornește cu umilință într-o urcare smerită pe scările spre intrarea în biserică. Am participat un răstimp la rugăciunea călugărilor care se desfășura atunci, ca o binecuvântare pentru sufletul nostru că am ajuns acolo.
În anul 1520 călugărul Pahomie și Sava haiducul au pus temelia bisericuței și schitului, puțin mai sus de Izvorul Frumos.
Bisericuța fără turlă, doar cu pridvor, cu două ferestre mici, având o lățime de doar 3 metri și o lungime de 7 metri, impresionează și te duce imediat cu gândul la meteore. Ceea ce vedem azi este biserica reconstruită în anul 1952, păstrându-se forma originală.
Cu greu ne desprindem din acea stare de liniște și introspecție pe care am găsit-o la acestă frumoasă mănăstire.
Ieșim pe poartă, ne urcăm în mașină și ne continuăm tăcuți drumul spre Schitul Pătrunsa, pe un drum care poate pune probleme unor mașini cu garda joasă.
Distanța dintre cele două schituri se poate parcurge și pe jos, drumul este destul de abrupt, fiind marcat cu cruce roșie. Noi având la dispoziție mai puține ore de lumină în luna noiembrie, am mers cu mașina până la intrarea pe traseul de drumeție.
Suntem în Parcul Național Buila – Vânturarița, cel mai mic de pe teritoriul României, iar peisajele sunt de o frumusețe copleșitoare.
Am parcurs cei doi kilometri pe traseul marcat cu cruce roșie spre Schitul Pahomie cu privirea la Munții Buila – Vânturarița pe care sperăm să-i urcăm cât de curând.
Cărări care urcă și coboară, bine conturate și marcate vă conduc prin pădure, peste pajiști la schitul Pătrunsa care nu se observă de la distanță.
Schitul Pătrunsa
Schitul întemeiat de către episcopul Clement al Râmnicului în anul 1740, este așezat pe o poiană la adapostul muntelui, sub Curmătura Builei, cu chiliile răsfirate sub forma unei așezări sătești, o bisericuță mică și veche de câteva sute de ani și o biserică mare, nouă, cu picturi frumoase și o ușă din lemn sculptată, deosebit de frumoasă.
O poartă din lemn sculptat vă permite accesul în curtea schitului.
Aceasta este o mănăstire de călugări, izolați în munte, cu cai pe care îi folosesc la treburile mănăstirii și la construcțiile chiliilor, pentru că mașinile nu au acces la mănăstire. Am văzut și măgăruși care cărau saci spre mănăstire.
De la schitul Pătrunsa, ne-am pornit să facem o mica drumeție spre Curmătura Builei pe o potecă abruptă, urmărind marcajul cu punct galben.
Nu ne-am putut abține să nu urcăm pentru că ceea ce vedeam de jos ne chema să descoperim frumusețea acestui masiv. Urcarea este abruptă și solicitantă. La un moment dat ne-am spus că nu avem suficient timp și că urmează să urcăm altă dată special pentru vârfurile din Buila-Vânturarița.
Munții și văile împădurite care se văd de sus, deasupra Schitului Pătrunsa, creează un tablou splendid a cărui frumusețe te lasă fără cuvinte și îți bucură sufletul.
La întoarcere mai aveam de vizitat Schitul Iezer și Peștera lui Antonie.
Schitul Iezer secolul XIV - XV
Schitul Iezer este unul dintre cele mai vechi schituri din Țara Românescă, în anul 1377 Radu cel Mare începe ctitoria schitului, ajutat și de fiul său Mircea cel Bătrân.
Se spune că Mihai Viteazul a adăpostit aici o parte din visterie. După moartea acestuia, schitul a fost ars și călugării uciși pentru comoara lăsată aici de Mihai Viteazul.
Schitul a fost refăcut de către Sfântul Antonie de la Iezer, un negustor bogat care și-a donat toate economiile și care a muncit la refacerea schitului, după care s-a retras la peșteră unde a săpat o bisericuță.
Sfântul Antonie a sihăstrit la Iezer în perioada 1693-1705.
Biserica este deschisă vizitatorilor. Noi am intrat, ne-am rugat și ne-am minunat de frumusețea acesteia. Zidurile foarte groase sunt împodobite cu picturi vechi. Atmosfera este atât de caldă, de plăcută, de aproape de Dumnezeu.
Peștera Sfântului Antonie de la Iezer (1628-1720)
La intrarea pe poarta schitului veți vedea un panou informativ care vă îndeamnă să mergeți 500 metri până la Peștera Sfântului Antonie.
Sfântul Antonie a săpat timp de trei ani cu dalta și ciocanul paraclisul și chilia în peșteră așa cum i s-a arătat în vis. La acestă peșteră se ajunge urcând abrupt prin pădure pe o potecă amenajată cu balustradă pe alocuri.
Veți putea citi acolo mai multe despre viața Sfântului Antonie, care și-a săpat singur mormântul în fața peșterii, în care este îngropat.
O zi pe la sihăstriile Builei a fost o zi specială în care am descoperit schituri de o frumusețe unică, amplasate în cadrul sălbatic al munților Buila–Vânturarița.
Călătorii plăcute!
Share
articole asemănătoare
Trovanții de la Ulmet
Cascada 7 izvoare, Lacul Scropoasa și Cheile Zănoagei
Cascada Pruncea (Cașoca)
Vârful Muntele Mare, 1826 metri
Comentarii
One comment on “Schiturile Iezer, Pahomie și Pătrunsa din Munții Buila-Vânturarița”
Lasă un comentariu
Mă numesc Dana și declar că sunt dependentă de călătorii. Îmi plac ieșirile în natură, ador să descopăr locuri noi și întotdeauna sunt încântată de ceea ce are natura de oferit.
Împreună cu soțul și băiatul meu obișnuim să ieșim la sfârșit de săptămână în drumeții, inspirați fiind de prietenii noștri și de diversele postări de pe net.
[…] Noi am ales să petrecem câteva zile de concediu dintr-un noiembrie 2021 călduros, la Băile Olănești unde am vizitat atât stațiunea plimbându-ne pe aleea frumos amenajată cu Grupul Central de Izvoare, prin parcul central cu fântâna arteziană cu lumini și muzică, frumos renovat și modernizat, la biserica lui Horea, Mănăstirea Comanca, am făcut o drumeție la Piatra Scrisă, dar și în locuri ceva mai îndepărtate, la schiturile Pahomie, Pătrunsa, Iezer și Peștera lui Antonie. […]