Țara Luanei și misterele Așezărilor Rupestre din Nucu și Aluniș

noiembrie 2021

Nu mă pot abține să nu încep povestea cu concluzia, mai ales că recent ne-am întors din excursia din Țara Luanei și emoțiile sunt încă intense, deci, a fost o excursie unică, superbă, interesantă, care ne-a ridicat multe semne de întrebare și curiozități nedeslușite încă în totalitate nici de către specialiștii în domeniu.

Numele Țara Luanei provine de la un rege bătrân și înțelept numit Luana, care stăpânea o cetate cu ziduri foarte înalte, locuită de oameni puternici și neînfricați.

Trebuie să fiu corectă și să vă spun că am ales doar acum această destinație de mini vacanța de 1 decembrie pentru că era zona cu cele mai mari temperaturi și precipitații puține, deși soțul meu Dan mă tot bătea la cap de ceva timp să mergem în Țara Luanei, pe care eu o vedeam mult prea departe de casă, adică de Tîrgu Mureș.

În Țara Luanei, între localitățile Nucu (comuna Bozioru), Aluniș (comuna Colți) și Ruginoasa (comuna Brăești) se găsesc o multitudine de vestigii rupestre care conferă zonei un aer misterios, mistic, despre care nu au rămas multe indicii legate de originile lor. Totuși, se pare că aceste așezări au fost săpate de către o populație venită din zona Anatoliei, care au fost printre primii creștini care au ajuns pe aceste ținuturi.

Mai târziu, localnicii și pustnicii au locuit în așezările rupestre și le-au transformat în lăcașuri de cult, care au funcționat până în anii 1800.  Se pare că aceste așezări au fost locuite de oameni mai bine de 1000 de ani.

Noi ne-am cazat în localitatea Gura Teghii, la Casa de vacanță Neagu, pentru că nu am mai găsit locuri libere mai aproape de Nucu sau Aluniș, iar nouă ne trebuiau mai multe camere, deoarece de data aceasta am fost în excursie cu colegii de serviciu și gașca de copii veseli.

După ce am trecut pe la barajul Siriu unde am mâncat la grătar pastramă de oaie și mici, surprinzător de gustos totul și am admirat Lacul Siriu, ne-am îndreptat spre frumoasa Cascadă Pruncea (cunoscută și sub denumirea de Cașoca).

A doua zi dimineața, pe la ora 8:00 am plecat spre Nucu. Șoseaua este asfaltată și bună până în localitatea Colți, după care se intră pe un drum de aproximativ 14 km, pietruit, sinuos, care are o traiectorie abruptă, așadar, o mașină cu gardă înaltă și cu tracțiune integrală ar fi mai potrivită pentru drumurile proaste de acolo.

Veți trece prin mai multe sate cu casele răsfirate pe coline, izolate de civilizație într-o lume liniștită, sălbatică și grea. Ne întrebam adeseori după ce călca șoferul accelerația pentru a urca o pantă abruptă, cum au reușit acei oameni să își construiască casele din lemn și piatră acolo în vârf de munte. Drumul trece prin localitățile: Muscel, Buduile, Scăieni, Văvălucile, Fișici, Găvanele și Nucu.

Pentru a ajunge la parcarea din Nucu trebuie să coborâți un drum abrupt, îngust și rupt, din piatră pe care nu vă sfătuiesc să intrați decât cu o mașină cu gardă înaltă. Din parcare unde sunt panouri informative, urmați pe jos traseul marcat care vă conduce în Poiana Cozanei.

Traseele marcate prin pădure spre vestigiile rupestre se întrepătrund în unele locuri, astfel că pentru a avea o viziune clară asupra traseului pe care doriți să îl urmați, ar trebui să vă stabiliți de la început obiectivele pe care doriți să le vizitați, în funcție de timpul alocat drumeției.

Există 3 trasee sub formă de circuit, care se intersectează, și pe care le puteți combina, notate cu numere de la 2 la 4.

 Pe copaci veți găsi din loc în loc afișe cu numărul circuitului pe care vă aflați și cu obiectivele pe care le puteți vedea pe acel circuit.

În fața fiecărui obiectiv există panouri de unde aflați câteva informații despre ce urmează să vizitați.

Noi ne-am stabilit de acasă traseul pe care urma să îl parcurgem, ținând cont de obiectivele pe care am vrut să le vedem dar și de faptul că ziua este scurtă în această perioadă a anului.

Traseul nostru a fost unul de tip circuit și a vizat următoarele obiective:

         Nucu – Poiana Cozanei – Chilia lui Dionisie – Bisericuța lui Iosif – Agatonul Nou – Crucea Spătarului – Agatonul Vechi – Lacul Mistreților – Schitul Fundătura – Nucu.

Date tehnice

Traseu tip  circuit

Distanța totală – 7 km

Durată – 5 ore (foarte multe pauze incluse)

Diferență de nivel – aproximativ 550 m

Dificultate – ușor /mediu

Accesul –  sat Nucu, județul Buzău

Traseul nu are porțiuni expuse, totusi vă recomand să aveți la voi apă, îmbrăcăminte de munte, ghete și bețe de trekking.

Am ajuns în parcarea amenajată din satul Nucu în jurul orei 10 și am  pornit spre Poiana Cozanei pe traseul nr.3 (culoare galbenă), unde am ajuns în aproximativ 20 de minute.

De aici, în mai puțin de zece minute, se ajunge la Chilia lui Dionisie Torcătorul, urmând traseul nr.4 (triunghi albastru). Aici se pare că a trăit sihastrul Dionisie mai mult de 30 de ani, prin anul 1400. Acesta torcea lâna adusă de localnici pentru a-și procura cele necesare traiului. Grota este menționată documentar ca schit în secolele XIV - XIX.

Chilia este datată documentar în anul 1639, dar aceasta are o datare inițială în secolele IV-VI d. Hr. și o alta în Evul Mediu. Chilia lui Dionisie a fost săpată într-o stâncă din Poiana Cozanei, la o înalțime de circa șase metri, fiind amenajată o scară metalică pentru a putea fi vizitată în siguranță.

Am urmat apoi traseul spre Bisericuța lui Iosif. Am ajuns la aceasta în circa 20 de minute, urmând marcajul triunghi albastru (traseul nr.4).

Bisericuța lui Iosif, săpată într-o stâncă uriașă, datată în secolul III-IV, este cea mai impozantă dintre așezările rupestre de la Nucu, fiind compartimentată inițial în două încăperi. Simbolul incizat deasupra intrării care poate fi asemănat unui pește se presupune că datează din secolele III-IV.

După o urcare abruptă și solicitantă prin pădure, în care am urmat la început marcajul triunghi albastru și pe urmă banda roșie, poteca vă poartă spre Agatonul Nou (Bisericuța).

Situată pe marginea unei prăpăstii, a fost distrusă de-a lungul timpului de prăbușiri și cutremure, iar azi se mai pot vedea doar podeaua, peretele sudic, o parte din acoperiș, altarul și o chilie alăturată.

Altarul are două pomelnice săpate în piatră, din care unul este scris în slavonă, din secolul al XVI-lea, amintind numele lui Neagoe Basarab.

De asemenea sub biserică a fost săpat un beci - ascunzătoare în care încăpea o persoană, loc care era mascat de o stâncă, unde legenda spune că a fost descoperită o comoară.

După aceea am urcat în aproximativ 10 minute până la Crucea Spătarului, situată la altitudinea de 980 metri. Legenda spune că spătarul Cristea a scăpat de turci ascunzându-se aici cu familia și cu avutul, iar ca semn de recunoștință, a adus aici crucea cu ajutorul a 12 bivoli.

Căutătorii de comori invocă o inscriptie dispărută care preciza locul unde se găsea intrarea în camera depozit de sub vârful Țurțudui, care este în apopierea crucii, unde spătarul ar fi îngropat comoara.

După ce “am obosit căutând vechea comoară ne-am întors cu traista goală“ la Agatonul Nou și curând ne-am încadrat pe partea stângă, spre Agatonul Vechi (Dărâmătura) compus inițial din trei încăperi, din care au mai rămas acum doar niște ruine.

De aici ne-am continuat coborârea prin pădure și am trecut pe lângă Lacul Mistreților, un ochi de apă care nu seacă niciodată.

Potrivit informațiilor de pe panoul informativ, acesta nu are afluenți, fiind alimentat probabil de apele pluviale și de izvoarele de pe fund. Tradiția populara spune că aici este adăpătoarea animalelor pădurii, de unde provine și numele acestuia.

A urmat apoi o coborâre lungă și abruptă, pe marcajul bandă roșie prin pădure până la Schitul Fundătura, atestat documentar în anul 1678. Acesta este săpat într-o stâncă care probabil a căzut de pe vârful Țurțudui, fiind o singură încăpere cu 3 ferestre.

Acesta este ultimul obiectiv vizitat în drumeția noastră prin Țara Luanei. De aici am coborât prin pădure pe un drum forestier până într-o poiană, de unde trebuie să-l parăsiți pentru că acest drum duce în alt sat. Apoi trebuie să o luați la dreapta și să coborâți un ultim deal înainte de a intersecta o cărare care vă va duce în satul Nucu. În această ultimă parte am pierdut marcajul și ne-am orientat cu ajutorul aplicațiilor instalate pe telefon, altfel am fi ajuns în alt sat, așa cum am spus și mai sus. De altfel, pe tot parcursul traseului ne-am folosit de aplicația Munții Noștri care ne-a ajutat de multe ori să nu ratăm obiectivele propuse, pentru că traseul nu este foarte bine marcat.

În aceeași zi am vizitat de asemenea și Muzeul Chihlimbarului din Colți, un obiectiv pe care vă recomand să nu-l omiteți pentru că veți auzi multe lucruri interesante de la doamna ghid Diana Gavrilă.

A doua zi am vizitat Ansamblul Rupestru de la Aluniș compus din biserica rupestră din Aluniș, în care se țin slujbe neîntrerupt de mai bine de 700 de ani, cele două chilii rupestre de lângă biserică cioplite în Gresie de Kliwa și care dăinuiesc din Antichitatea Târzie , Evul Mediu și din cinci vestigii rupestre răsfirate în pădurea înconjurătoare.

Localizarea vestigiilor o puteți vedea pe un panou amplasat la intrarea în biserică. Tot de aici veți afla că întemeietorii bisericii rupestre de la Aluniș au fost cei doi ciobani Vlad și Simion, care au săpat în piatră lăcașul în anul 1274 și al căror nume apare într-o inscripție din sfântul altar.

Biserica este deschisă și se poate vizita. Aceasta este compusă din două încăperi, una din piatră iar cealaltă din lemn. Catapeteasma este din lemn de stejar, cu icoane pictate pe tablă din zinc și datează din anul 1870.

Biserica rupestră din piatră este sub formă de navă, cu o lungime de 8,80 metri, 4 metri lățime și o înălțime de 2,80 metri, în care lumina naturală pătrunde prin fereastra adâncă, săpată în piatră pentru a lumina strana cântărețului și pentru aerisirea bisericii.

Pe pereții așezărilor rupestre putem vedea multe mesaje scrise în mai multe alfabete, multe nedeslușite încă, misterul care le învăluie atrăgând și mai mult turiștii curioși.

Am plecat apoi spre Ulmet pentru a vedea trovanții și babele și ultimul obiectiv vizitat au fost Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mari.

Cu toate că am avut un program încărcat de obiective turistice, am plecat cu dorința de a reveni pe aceste meleaguri pentru a vedea și alte frumuseți din Buzău.

Călătorii plăcute spre Țara Luanei!

Puteți viziona mai jos un scurt film din drumeția noastră la așezările rupestre din Țara Luanei: