3 – 9 August 2026
Tour de Mont Blanc, prescurtat TMB, este un traseu de trekking a cărui frumusețe este imposibil de redat în cuvinte. Adjectivele: impresionant, uluitor, fantastic, minunat, foarte frumos, etc. rostite pe tot parcursul drumeței, împreună cu nelipsitul WOW!!! sunt mult mai sărace pe lângă emoțiile stârnite și transmise de tablourile naturale cu piscurile semețe, acoperite temporar și parțial de nori.

Încă de anul trecut, ne-am dorit să parcurgem acest traseu cu cortul, astfel, ne-am cumpărat echipamentul necesar, corturi, saltele, rucsaci mari și saci de dormit, cheltuieli care ne-au subțiat bugetul de vacanță și care ne-au făcut să amânăm un an plecarea.

Precizez faptul că facem săptămânal drumeții, dar până acum nu am fost cu cortul și echipamentul de campat în spate mai multe zile la rând, așa că emoțiile erau mari, neștiind dacă o să ne descurcăm.

Anul acesta, ne-am luat inima în dinți și ne-am spus că trebuie să trecem de la visuri la fapte, respectiv să pornim pe Tour de Mont Blanc și vom vedea cât reușim să parcurgem din lungimea totală a acestuia, de 170 kilometri.

Fac o mică paranteză, la sfârșitul lunii iulie, am fost la filmul Hoinari prin Munți și am discutat cu domnul Dinu Mititeanu, care anul trecut ne-a sfătuit și îndrumat cu achiziția echipamentelor pentru TMB, iar acum ne-a spus să avem încredere și să mergem, căci vom reuși, pas cu pas. Acest îndemn ne-a dat și mai mult curaj în demararea proiectului familial Tour de Mont Blanc.

Astfel, în data de 2 august, am campat în Franța, la Les Houches, unde ne-am și lăsat mașina, urmând să pornim pe traseul Tour de Mont Blanc în sensul invers acelor de ceasornic, a doua zi dimineața cu rucsacii pregătiți pentru Tour de Mont Blanc, încărcați cu mari emoții, vise și dorințe.

Cu toate că am selectat și cântărit atenți bagajele, rucsacii noștri pentru Tour de Mont Blanc la cort erau destul de grei, respectiv al meu avea cam 12 kilograme, al lui Dan 16 kilograme și al lui Andrei 14 kilograme, la care se adăugau încă câte 2 litri de apă pe persoană.

Începutul nu a fost unul prietenos, pentru că în primele două zile ne-a plouat, am avut bocancii plini de apă în interior, pentru că ploua și noaptea. Unii sfătuitori scriau să avem la îndemână șosete uscate de schimb... am avut, dar de unde ghete uscate😊? Și apropos, legat de șosetele ude în bocancii plini de apă, ce credeți că s-a întâmplat? Băieții au făcut beșici la degete iar eu am făcut o bătătură după primele 3 zile de drumeție în ghetele ude.

Noroc că ne-am spălat și uscat hainele în campinguri și nu a trebuit să le cărăm ude în rucsaci. Se spune că trebuie să pleci odihnit în drumeție... dar dacă mașina de uscat haine, pentru toți doritorii din camping, își termină programul după miezul nopții, iar dimineața trebuia să mă trezesc înainte de ora 5 ca să prind loc la baie, să strângem corturile și până la ora 7 să plecăm... nu prea iese socoteala cu odihna.

Pentru că camparea este interzisă pe TMB și nu am vrut să riscăm să fim amendați, mai ales că eram trei persoane cu două corturi, noi am stat doar în campinguri, de care am fost foarte mulțumiți. Precizez că nu am avut rezervări făcute în avans pentru niciun camping dar nu am întâmpinat probleme, deși în luna august TMB este foarte aglomerat.

Pe parcursul drumeției pe TMB am întâlnit și socializat cu persoane din multe țări, pe unele le revedeam în fiecare etapă, așa că am ajuns să ne cunoaștem mai bine, să continuăm conversațiile de unde am rămas și să schimbam impresii.

În ceea ce privește hrana, în Tour de Mont Blanc nu am gătit deloc, ne-am cumpărat cârnați uscați, brânzeturi maturate, foarte gustoase, baghete, biscuiți cu ciocolată, un borcan de ciocolată Nutella (pe care m-am ambiționat să-l car indiferent de greutatea rucsacului😊), am avut la noi și obligatoriile batoane proteice, cumpărate din Romania, de care după un timp ne săturasem, dar totuși ne forțam să le înghițim cumva și ca o concluzie, am mâncat puțin, dar foarte bine.

Am mâncat de două ori pe zi, micul dejun îl luam pe traseul Tour de Mont Blanc când simțeam toți trei că ne este foame, cam pe la ora 10 - 11, iar prânzul/cina o luam în jurul orei 20, după ce ajungeam la camping, întindeam corturile și ne spălam.

Din campinguri ne-am mai cumpărat pizza, burgeri, paste bolognese, foccacia, bere rece, sucuri reci, apă minerală, etc.

Fiind la prima noastră experiență de acest fel, am hotărât încă de acasă să mergem pe rutele clasice și să utilizăm mijloacele de transport alternative (telecabine, microbuze) pentru a putea să parcurgem TMB în întregime.

Pentru planificarea traseului am utilizat Ghidul Cicerone scris de Kev Reynolds, și am hotărât să îl împărțim în 11 etape, exact cum era descris în ghid.
Dar cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, destul de repede am realizat că nu ne vom încadra în bugetul alocat Tour de Mont Blanc și că trebuie să îl scurtăm, pentru a ne rămâne bani să ajungem și la Paris, unde i-am promis lui Andrei, la începutul excursiei, că îl vom duce.

Astfel, limitați de buget a trebuit să ne rezumăm la doar 6 zile pe TMB, iar Dan a ținut neapărat să parcurgem cel puțin 2 etape în fiecare țară de pe traseu.

În concluzie, am ajuns să facem 102 kilometri din Tour de Mont Blanc, în 6 zile și să acumulăm puțin peste 4500 metri diferență pozitivă de nivel, cu rucsacii grei în spate.

Deși la începutul aventurii aveam îndoieli cu privire la capacitatea noastră fizică de a duce la bun sfârșit proiectul, la finalul celor 6 zile eram convinși că dacă am mai fi avut bani suficienți, am fi reușit să închidem bucla. Eram în formă mult mai bună după 6 zile decât am fost în primele 3 zile. Nu mai simțeam greutatea rucsacului, nu mai oboseam atât de repede, ba chiar ne mișcam mult mai repede pe traseu și culmea era că nu mai apărea senzația de foame.

Așa cum am citit și nu am crezut până nu am simțit, corpul se adaptează, trece pe un alt program necunoscut nouă, în care se pare că îi place să funcționeze, cu somn puțin, mâncare puțină dar consistentă, mișcare multă și emoții multe de intensitate ridicată.

Culmea era că pe la ora 4:30 mă trezeam odihnită, pregătită și nerăbdătoare să descopăr ce avea să ne ofere următoarea etapă a traseului de pe Tour de Mont Blanc. Cred că se dezvoltă un fel de trăire unică, un atașament, o iubire față de supremația splendidă, unică a Mont Blanc-ului, care te cheamă să o revezi în fiecare zi, dezvăluindu-ți o altă perspectivă inedită, incredibil de frumoasă.

Chiar îi spuneam soțului, că atunci când am trecut a treia zi, din Franța în Italia, la Col de la Seigne, după ce toată ziua am urcat abrupt, în plin soare și mă minunam cât e de frumos, în momentul în care am văzut Vârful Mont Blanc și munții din Italia care erau mult mai frumoși, am rămas fără cuvinte, doar WOW!!!

Andrei, de câteva ori a și spus că renunță la Paris ca să finalizăm TMB-ul, dar promisiunile trebuie respectate așa că ne-am încheiat traseul mai repede, cu gândul că la un moment dat ne vom întoarce să îl finalizăm și să parcurgem și rutele alternative, care sunt și mai spectaculoase.

Cam acesta este o expunere generală a experienței noastre pe traseul Tour de Mont Blanc. Voi relata mai amănunțit fiecare etapă parcursă, cu detaliile necesare.

Ne gândim și acum la traseul Tour de Mont Blanc și ni se pare ca parcă a fost ceva ireal, un film din care am făcut parte, cu senzații și emoții unice, mult mai puternice decât credeam că vom experimenta... parcă toate acestea ne recheamă deja, să descoperim ceea ce a rămas un mister pentru noi, celelalte etape și variante mai dificile ale TMB.

Călătorii plăcute!












