Tour du Mont Blanc (TMB) Etapa 2: Les Contamines – Les Chapieux

4 august 2026

Dimineața ne-am trezit devreme, adică înainte de ora 5, pentru că a doua zi pe traseul Tour du Mont Blanc, urma să fie destul de solicitantă, trebuia să urcăm 1395 metri și să coborâm 1027 metri, parcurgând o distanță de 19 kilometri, între Les Contamines și Les Chapieux.

Am plecat din Campingul Le Pontet urmând direcția indicatorului spre trecătoarea Col de Bonhomme, 4 ore, emoționați pentru drumeția lungă din ziua a doua pe TMB, pe care nu știam cum o vom duce la capăt cu rucsacurile grele în spate, în aceea zi fiind prima solicitare fizică și psihică adevărată pentru noi, de pe traseul Tour du Mont Blanc.

Urcăm pe poteca de pământ și stâncă a anticului Drum Roman, în continuă ascensiune care traversează Alpii, însoțit un timp de pârâul zgomotos de munte Bon Nant, de o culoare superbă albastru - argintiu, pe care erau multe căderi de apă și cascade, oferindu-ne în scurt timp un spectacol impresionant la punctul de belvedere amenajat.

Să nu ratați punctul de belvedere situat după Pont Romaine, la care se ajunge pe o potecă care o cotește la stânga spre La Laya, Tre la Tete, unde cam în 10 metri este amenajată cu o platformă de lemn, de unde veți auzi și vedea căderi de apă spectaculoase și stânci interesant sculptate de apă.

Pauza de admirat și de fotografiat a Cascadei Combre Noire din Rezervația Naturală Contamines – Montjoie, care trece și pe sub platforma de belvedere amenajată, ne-a bucurat privirile, ne-a înviorat de dimineață și impulsionat să ne grăbim ca să descoperim ce alte surprize deosebite ne mai oferă traseul Tour du Mont Blanc.

Cu toate că ne aflam prin pădure, poteca sau Drumul Roman era foarte curat, sunt amenajate multe bănci pentru odihnă și multe indicatoare spre punctele intermediare ale traseului TMB.

Chiar dacă era devreme, pe traseul TMB erau mulți turiști și mașini de teren care făceau taxi, transportând turiști și bagaje ale turiștilor.

După ce a ieșit din pădure, traseul TMB (Tour du Mont Blanc), ne-a condus pașii printr-o poiană alpină străjuită de piscurile semețe ale versanților masivi, toate elementele naturale îmbinându-se armonios alcătuind un cadru pitoresc fermecător...un adevărat tablou prin care noi treceam fascinați, bucuroși și recunoscători că ne aflam acolo.

Pe măsură ce înaintam, peisajul era tot mai frumos, alte vârfuri ascuțite îndreptate spre bolta albastră, alți masivi muntoși, alte fotografii 😊, multă bucurie și zâmbete...nici nu ne mai gândeam la greutatea rucsacurilor, noi fiind captivați de splendoarea peisajului pitoresc.

Cam după o oră și jumătate de la Pont Romaine, situat la altitudinea de 1425 metri, am trecut pe lângă Refugiul de la Balme, un alt punct intermediar de pe traseul spre trecătoarea Col du Bonhomme.

După un timp, am văzut un indicator care ne informa că mai avem 2 ore și un sfert până la prima trecătoare din acea etapă, Col du Bonhomme.

Urcarea devine tot mai accentuată iar peisajul tot mai spectaculos pe măsură ce câștigăm în altitudine pe traseul Tour du Mont Blanc.

I-am spus lui Dan de acasă că peisajul o să ne fure privirile și o să ne distragă atenția de la efort și exact aceasta este magia traseului Tour du Mont Blanc, acolo te vrăjește frumusețea peisajului în permanentă transformare.

Ne mai opream din când în când ca să mai mâncăm câte un baton proteic, să mai bem apă cu electroliți, să mai facem schimb de păreri, fotografii, glume cu călătorii de pe TMB...atmosfera este foarte plăcută pe traseu, te împrietenești instant cu ,,tovarășii de suferință’’.😊

Am dialogat cu persoane din Japonia, America, Irlanda, Franța, Italia, Elveția, Bulgaria, Australia etc. Acolo pe munte parcă suntem o singură persoană indiferent de țara de proveniență, toți cu același țel de a parcurge etapa zilei respective din Tour du Mont Blanc, în aceleași condiții.

Urcarea din acea zi s-a desfășurat în plin soare, ocazie cu care mi-am ars gambele și brațele, iar în următoarele zile am urcat doar în pantaloni lungi și bluză cu mânecă lungă pentru că mă durea tare pielea arsă.

Cu toate că am avut cremă de protecție solară în rucsaci, noi nu am folosit-o, pentru că nu voiam să ne mai ungem pielea transpirată și prăfuită. Să nu faceți greșeala noastră.

Era deja pe la prânz iar radiațiile solare erau tot mai puternice pe măsură ce ne apropiam de Col du Bonhomme, trecătoare situată la altitudinea de 2329 metri.

Limbile de zăpadă au început să se apropie de poteca marcată a traseului Tour du Mont Blanc, vântul sufla tot mai tare, inducându-ne o senzație plăcută de răcoare, în timp ce soarele neiertător ne ardea fără milă.

Grohotiș, stâncărie, foarte mult praf, potecă de pământ tot mai îngustă și abruptă, toate încadrate într-un peisaj tot mai frumos...da, așa îl vedeam noi, cei care ne trudeam urcând muntele pe care-l iubim.

După 10,39 kilometri și 5 ore și 23 de minute de la plecarea din Campingul Le Pontet, am ajuns la trecătoarea Col du Bonhomme 2329 metri.

Bucurie mare, rucsacii lăsați jos de pe umeri, multe piscuri și munți spectaculoși de jur împrejur, vânt puternic, fotografii, peisaj de vis! Aici aveam vedere spre Vârful Mont Blanc chiar în față!

Nu știu cum, dar de fiecare dată când ajung pe un vârf muntos spre care am urcat câteva ore bune, o fericire mare îmi cuprinde ființa, mă relaxez crezând e gata cu efortul și greutatea traseului.

Acesta este în realitate o falsă impresie, deoarece cu toate că oboseala urcării a luat sfârșit, de multe ori coborârile lungi de câțiva kilometri, sunt mai grele decât urcările, pe parcursul acestora intervenind de multe ori durerile de genunchi, căzături, accidente, etc.

Așadar, ne-am adunat rapid și am continuat traseul, TMB pentru că eram abia la aproximativ jumătatea lui...mai aveam de coborât 1000 de metri, de urcat vreo 170 de metri și de parcurs încă vreo 9 kilometri.

Nu am mai poposit ca să mâncăm, astfel, după ce am admirat peisajul, ne-am poziționat pe poteca marcată a TMB și am continuat urcarea spre trecătoarea Croix du Bonhomme 2433 metri.

Totul mi se părea mai simplu acum pentru că știam că nu mai am de urcat decât puțin și de coborât foarte mult.

Poteca îngustă de pământ urcă treptat, iar noi încântați de noile orizonturi impresionante care se dezvăluiau privirii, pășeam atenți printre stânci, bolovani, grohotiș, pâraie mici, lăsând în urmă trecătoarea Col du Bonhomme a cărei imagine devenea din ce în ce mai mică.

La un moment dat am văzut în vale un baraj, cu un lac de acumulare albastru, strălucind ca o nestemată în lumina soarelui, care împreună cu de versanții abrupți verzi împăduriți care-l înconjurau, au compus un peisaj pitoresc care ne-a rămas întipărit în amintiri.  

Pe o mică distanță, versantul stâncos pe care-l traversam în apropierea Croix du Bonhomme, ne-a transpus într-o lume a mineralelor, acesta transformându-se într-unul de șisturi metamorfice ca niște coloane verticale fâșiate, perfect geometrice, cu muchii ascuțite și zimțate, pe care trebuia să pășim cu mare atenție. 

La Croix du Bonhomme 2433 metri nu ne-am oprit decât puțin, doar ca să marcăm în fotografii acest punct și am continuat drumeția pe poteca TMB.

Am ajuns rapid la trecătoarea Col de la Croix du Bonhomme 2479 metri din Masivul Beaufortain, unde peisajul este uluitor, cu o panoramă de 360 de grade, ai impresia că ești gardianul tuturor masivelor înconjurătoare și cu vedere spre Vallee des Glaciers.

Am făcut fotografii lângă una dintre cele mai mari momâi ale traseului Tour du Mont Blanc, la Col de la Croix du Bonhomme 2479 metri, din departamentul Savoie, Franța.

În Alpii francezi la Col de la Croix du Bonhomme a doua trecătoare din acea zi, peisajul este de o frumusețe care îți taie respirația, acolo fiind locul în care se intersectează trei trasee importante: Tour du Mont Blanc, Tour du Beaufortain și GR5.

De la minunata senzație de a fi la înălțime, am trecut la coborârea continuă care avea să se termine după câțiva kilometri buni și cu o furtună înfricoșătoare cu fulgere și tunete în Les Chapieux.

În aproximativ 5 minute după ce am coborât 50 de metri diferență de nivel, am ajuns la Refugiul Croix du Bonhomme situat la altitudinea de 2433 metri.

Acolo am stat cam o jumătate de oră ca să ne hidratăm, să facem fotografii și să ne bucurăm de peisaj.

Și cum stăteam noi așa relaxați, am observat că se adunau norii de ploaie, de care noi am luat aminte când am consultat prognoza meteo, iar cerul se întunecase în depărtare și se vedea ca prin ceață în vale...cred că acolo ploua.

Pentru coborâre aveam două variante, de fapt pentru noi era doar una 😊varianta cea mai scurtă, chiar dacă am citit că e dificilă, dar la final nouă nu ni s-a părut că a fost grea.

Astfel, noi am ales direcția standard a circuitului Tour du Mont Blanc spre Les Chapieux, unde urma să campăm.

Cealaltă variantă cu o coborâre mai ușoară dar mai lungă era în direcția Col des Fours, direct la Refugiul des Mottetes.

Astfel, am coborât spre partea stângă pe sub Refugiul Croix du Bonhomme, în mare grabă, pentru că urma să vină o furtună cu fulgere și tunete, la fel ca în ziua anterioară.

La coborâre, Dan a observat și fotografiat un Ibex, eu nu l-am observat...toți trei am coborât în propriile viteze, separat, oarecum speriați de tunetele care se auzeau în depărtare.

Coborârea a fost plăcută și ușoară, deoarece în prima parte poteca marcată a Tour du Mont Blanc era lată și nu alunecai deloc deși era mult praf, chiar dacă pe alocuri era mai înclinată.

Am coborât în pas alert, mai ales că a început să picure și se vedea negură și ceață la orizont.

Ne-am pus pelerinele de ploaie dar în scurt timp a trebuit să le dăm jos pentru că nu mai picura, doar bătea tare vântul.

Ne mai opream din când în când câteva minute ca să ne desfătăm privirea admirând alte panorame spectaculoase care ne apăreau la orizont, să le mai fotografiem, să ne mai hidratăm, dar totuși să ne grăbim căci ploaia era prognozată pe toată după amiaza cu diferite procente ca să se materializeze.

Cam după o oră a început să picure, astfel ne-am echipat de ploaie și în următoarea oră cât ne-a mai rămas până să ajungem la Les Chapieux, am coborât pe ploaie, tunete și fulgere.

Eu am folosit pantalonii de protecție pentru ploaie de la Decathlon, pentru că nu mai voiam să fiu fleașcă ca în ziua anterioară și chiar am rămas uscată. Băieții mei nu au vrut să se echipeze cu pantalonii, îmbrăcând doar pelerina și le-a fost frig coborând uzi prin furtună.

Vă dați seama că nu am mai făcut fotografii prin ploaie ca să vă arăt traseul la coborâre, dar nu trebuie să vă faceți griji, pentru că TMB este foarte bine semnalizat și e plin de turiști care merg cam toți în aceeași direcție.

În Les Chapieux, nu este un camping cu dușuri, este un loc de campare neamenajat și de bivuac, unde trebuie să ajungi la timp ca să prinzi loc pentru că spațiul este limitat, nu există o taxă, dar se face o donație.

Acolo veți găsi apă potabilă foarte rece, toalete și chiuvete. Pentru duș, am văzut că este amenajat un loc cu taxă pentru fiecare 2 minute, lângă localul cu pizza pe vatră de peste drum.

Am mâncat pizza foarte gustoasă pe vatră, ieftină și servită destul de rapid la pizzeria de peste drum de camping Les Chapieux.

Vis-a-vis de locul de campare, peste stradă este o alimentară Le Relais Montagnard, cu tot ce aveți nevoie, de unde ne-am cumpărat și noi ceea ce mai voiam să mâncăm și să bem.

Stația de autobuz se află chiar la intrarea în camping, iar biletele se pot cumpăra de la automatul amplasat chiar la intrarea în campingul neamenajat Chapieux.

Noi am cumpărat seara bilete pentru a doua zi dimineața, dar pentru că am ajuns prea târziu la automat, după ce am montat corturile și am mâncat, nu am mai găsit locuri mai devreme de ora 9:10 minute.

Autobuzul pleacă la fiecare jumătate de oră.

La ora 9:30 am ajuns la Ville des  Glaciers, de unde am plecat în etapa următoare a circuitului Tour du Mont Blanc: Les Chapieux – Rifugio Elisabeta – Courmayeur.

Nu se poate plăti la automat decât cu card, banii cash nu sunt acceptați.

Autobuzul are puține locuri și se ocupă rapid, de aceea dimineață când noi am plecat, erau mulți oameni care nu au putut urca pentru că nu au găsit bilete la automat, doar pentru mai târziu.

Les Chapieux este o localitate mică, un cătun zice ghidul TMB, dar plină de locuri de cazare și restaurante unde trebuie să aveți bani cash pentru că nu e acceptată plata cu cardul.

Bocancii rămași încă uzi din ziua anterioară precum și hainele ude de pe noi, nu am avut cum să le uscăm în locul de campare din Les Chapieux, pentru că a plouat și nu erau mașini de spălat și uscat haine.

Seara, o altă ploaie torențială ne-a grăbit intrarea în corturi, aceasta continuând toată noaptea, deci nicio șansă să se mai usuce ceva.

A fost o zi solicitantă, plină de emoții și bucurii generate de frumusețea locurilor prin care trece traseul Tour du Mont Blanc, chiar dacă ne-a plouat, aș repeta acea zi exact așa cum a fost ea.

Călătorii plăcute!