Trasee ușoare de iarnă spre Piatra Secuiului, 1129 metri

Pentru că în această perioadă a anului, iarna, am întâlnit pe Piatra Secuiului mai multe persoane care ne întrebau pe unde să coboare în siguranță de pe munte, m-am hotărât să scriu mai jos două variante ușoare (atât pe urcare cât și pe coborâre).

Menționez că majoritatea turiștilor urcă așa cum facem și noi, din Rimetea prin hornul străjuit de Colții Trascăului în partea stângă și de Piatra Secuiului în partea dreaptă, dar iarna, pe zăpadă, gheață, sau noroi, odată ajunși sus, nu mai vor să coboare tot pe acolo și caută variante mai ușoare și mai puțin periculoase ca să ajungă jos.

Piatra Secuiului 1129 metri este vârful masivului calcaros situat între satele Rimetea și Pietroasa din județul Alba, componentă a Munților Trascăului.

Peisajul cu masivul calcaros Piatra Secuiului impunător, este impresionant și fascinant, care chiar dacă l-am văzut de multe ori, îmi mai smulge de fiecare dată un Wow!!! cu voce tare sau doar în gând. 

Vârful Piatra Secuiului este o destinație aproape de Târgu Mureș pe care o frecventăm destul de des în ultimul timp, am fost și de două ori într-o lună și pe care o preferăm mai ales iarna când ziua este scurtă și vârfurile înalte înzăpezite nu sunt accesibile.

Încercăm să descoperim noi variante de a urca și de a coborî pe acest masiv, ca să alungăm monotonia, doar anul acesta am fost de 7 ori la Vârful Piatra Secuiului și vom mai merge pentru că ne place foarte mult, iar urcarea este un exercițiu bun pentru noi.

Urcarea preferăm să o facem într-un timp cât mai scurt și pentru aceasta alegem varianta urcării abrupte din Satul Rimetea, prin horn, pe care am experimentat-o pe ploaie, zăpadă și gheață. În această variantă de urcare solicitarea fizică și atenția este maximă. Se urcă abrupt o diferență de nivel de peste 600 metri pe o distanță scurtă, pe marcajul cu cruce albastră.

Am coborât de câteva ori și prin horn, pe unde am urcat, dar nu recomand această variantă iarna pentru că traseul este accidentat iar șansele să alunecați sunt mari.

Am mai urcat și coborât prin pădure, pe marcajul cu bandă roșie, unde atât iarna cât și vara după ploi, se alunecă foarte tare pentru că panta este abruptă.

O altă variantă de coborâre dificilă iarna, este cea după parcurgerea platoului, pe peretele abrupt de pe partea dreaptă a masivului Pietrei Secuiului, potecă situată un pic mai încolo de Grota Studenților.

1. Așa cum am scris mai sus, noi urcăm în general din satul Rimetea pe Piatra Secuiului prin horn, iar la întoarcere coborâm până la  troița cu crucea luminată, situată pe poteca care vă îndrumă spre Colții Trascăului.

Dacă au fost zile ploioase, pe drum se formează bălți mari și noroi, pe care le puteți evita dacă urcați pe partea dreaptă a drumului, pe potecile făcute de animale, printre arbuștii care vă vor agăța hainele 🙂 , dar nu vă umpleți de noroi!

După ce ați ajuns la Cruce, prin spatele ei, vă încadrați în partea dreaptă pe drumul lat de care, drum pe care urcă uneori mașini și îl urmați.

După câteva sute de metri vă intersectați cu marcajul cruce albastră.

La un moment dat trebuie să o cotiți pe partea dreaptă și veți intra prin pădure pe o distanță scurtă.

Apoi o potecă vă va purta în paralel cu masivul Piatra Secuiului până ajungeți la drumul care vă va scoate în satul Rimetea.

Acest traseu are aproximativ 11 kilometri, este unul de tip circuit, cu plecare din satul Rimetea, urcare pe Piatra Secuiului și apoi coborârea până în dreptul satului Colțești și reîntoarcerea pe sub munte până în Rimetea. Pe acest traseu se poate urca și până la Grota Studenților.

De asemenea, dacă vreți să îl scurtați, puteți lăsa mașina în Colțești și să urcați și să coborâți pe același traseu, urmând marcajul cruce albastră (varianta traseu ușor - 2,30 ore) și astfel să evitați urcarea abruptă prin horn.

Pentru că am citit că se poate urca pe un alt traseu ușor și din comuna Moldovenești, ne-am zis să încercăm și varianta aceasta.

Odată ajunși în comuna Moldovenești, un localnic ne-a spus că nu de acolo e urcarea la Piatra Secuiului, ci din localitatea următoare, adică din satul Pietroasa care aparține de comuna Moldovenești.

2. Aici am întrebat sătenii despre locul de unde se urcă la Piatra Secuiului și ne-au îndrumat spre Biserica Ortodoxă Pogorârea Sfântului Duh din Pietroasa, acesta fiind punctul de pornire în traseu.

Am lăsat mașina acolo și ne-am încadrat pe o potecă lată nemarcată, dar care după ceva timp se intersectează cu cea marcată cu bandă roșie.

De la primii pași ne-a impresionat peisajul plin de stânci în forme diferite. Pe dealul din partea dreaptă a potecii, blocuri masive de calcar erau aliniate asemeni unui gard din cuburi albe imense. 

Înaintând pe potecă ne minunam de relieful stâncos care ne însoțea în drumeție și care cu stâncile lui uriașe, ne oprea să îl admirăm.

Da, într-adevăr numele satului Pietroasa este în concordanță cu calcarele care se ivesc la tot pasul.  

Când am fost noi după ninsoare, poteca lată sau drumul pudrat cu alb îl puteam vedea de la distanță cum urcă și coboară peste dealuri, cum se intersectează cu alte variante care duc în același loc, astfel nu trebuie să vă temeți dacă ați luat-o mai la stânga sau mai la dreapta, deoarece nu vă rătăciți. 

Mie mi-a plăcut foarte mult acest traseu pentru că începe cu peisaje dominate de calcare uriașe și cu un aer arhaic insuflat de gospodăriile vechi, părăsite, cu porți de lemn sculptate.

Pe una am observat că datează de la 1891, iar gardurile solide sunt ca niște ziduri de apărare, construite din piatra masivă din zonă.

Am continuat apoi cu urcarea unor pante scurte dar destul de abrupte care ne-au recompensat cu peisaje largi frumoase.

Am ajuns la un moment dat la un indicator vechi cu literele cam șterse, dar cu marcajul bandă roșie vizibil.

Aici am intrat în pădure unde zăpada acoperea poteca iar crengile albe încărcate de nea făcea să pară că facem o plimbare într-un peisaj feeric de poveste.

Mi-a plăcut foarte mult, mai ales că nu ne așteptam să mergem prin zăpadă.  

Pentru că atmosfera era foarte curată, am văzut la orizont un lanț muntos masiv, probabil Munții Făgăraș, foarte frumos, imagine care ne-a bucurat sufletele.

La un moment dat, pe potecă am observat urme proaspete de urs, imprimate pe zăpadă. Nu m-am panicat pentru că am văzut că urmele erau orientate în direcția opusă urcării noastre.

Trebuie să fiți atenți că după ce ați urcat și poteca devine plată, la un moment dat trebuie să o luați la dreapta pe o cărare mai îngustă, printre crengile arbuștilor.

Apoi poteca se lărgește iar și în scurt timp ajungeți la Troiță. Aceasta este Troița de unde vă încadrați la stânga dacă doriți să ajungeți la Piatra Secuiului urmărind marcajul cruce albastră.

Dacă doriți să mergeți la Colții Trascăului o luați la dreapta și urmați marcajul cu bandă roșie.

De la Troiță în aproximativ 10 minute se ajunge la Piatra Secuiului.

Noi din Pietroasa și până la Vârful Piatra Secuiului, cu tot cu pauze, am făcut două ore și jumătate, pe o distanță de 5,6 kilometri și o diferență de nivel de 505 metri.

Vârful Piatra Secuiului 1129 metri este marcat prin două borne vopsite cu tricolor.

Nu am făcut circuit așa cum obișnuim noi, pentru că trebuia să ne întoarcem la mașina din Pietroasa pe drumul cel mai scurt.

De pe Vârful Piatra Secuiului aveți o panoramă largă și superbă cu munții de la orizont dar și cu satele Rimetea și Colțești care se întind la baza muntelui.

Noi ne-am întors pe același drum, am ocolit o cărare cu noroi și am văzut prin pădure pe o potecă paralelă, un observator de mistreți. Am dedus asta pentru că sub observatorul din copac era un teren scurmat, așa cum lasă urme mistreții.

Această variantă de a ajunge la Piatra Secuiului este una ușoară dar ceva mai lungă.

Nu am plecat din satul Pietroasa până nu am văzut și fotografiat clopotele vechi ale bisericii unitariene care se mai trag și în ziua de azi.

Nouă ne-a plăcut mult această variantă ușoară de drumeție pentru a ajunge la Vârful Piatra Secuiului care poate fi parcursă de persoane de toate vârstele.

Când am ajuns la Troiță am fost uimiți să întâlnim o familie cu trei copii, dintre care cel mai mic avea trei ani și jumătate iar bunicii, care erau și ei pe traseu, aveau peste 60 de ani.

Puteți viziona mai jos un scurt film din drumeția noastră la Piatra Secuiului și la Grota Studenților:

Călătorii plăcute!