10 octombrie 2020 și 15 mai 2021
Rezervația Geo- Botanică Scărița – Belioara, Muntele Mare, jud.Alba este una dintre cele mai valoroase și reprezentative rezervații din Munții Apuseni.
Aceasta cuprinde platoul calcaros Șesul Craiului, Vârful Scărița (1382m) și abrupturile spectaculoase ale obârșiilor Văii Belioara.
Poteca tematică „Natura în culori”, constă în 6 panouri informative care se suprapun pe o distanță de 1,2 km. cu traseul turistic Scărița – Belioara. Informațiile de pe panouri ne ajută să știm exact unde ne aflăm și ce putem observa în zona respectivă. Eu le consider foarte utile.
Accesul
Drumul este în stare foarte bună, nivelat, se poate ajunge cu orice mașină.
Din Poșaga de Sus se merge prin sat pe Valea Belioarei, noi am întrebat sătenii, pe lângă carieră se face un drum la dreapta.
Mașinile le puteți lăsa pe marginea drumului unde este un panou cu Punctul Gastronomic local la care vă puteți reîncărca bateriile după drumeție.
Altitudinea maximă se află în vârful Scărița 1384 metri.
Suprafața actuală a ariei protejate este de 130 hectare. Pe suprafața ariei se regăsesc plante specifice climatelor reci alpine și subalpine (am văzut Strugurii Ursului și Gențiana Cupă) cât și plante specifice climatelor mediteraneene sau de stepă.
Drumeția
Traseul este de tip circuit și se poate porni pe care parte doriți, stânga sau dreapta.
Noi am văzut traseul filmat și am hotărât să urcăm pe partea stângă (în film pe aici coborau, ei au început drumeția pe partea dreaptă), pentru că aici există o porțiune stâncoasă abruptă pe care am considerat ca e mai simplu de urcat decât de coborât.
Traseul începând din partea stângă
Pe această parte avem marcaj dublu punct roșu și cruce roșie. Trebuie să treceți printr-o poartă mare de lemn după care veți urca pe o pantă abruptă cu iarbă.
Urmează apoi o scurtă urcare prin pădure care vă scoate la un munte stâncos, alb, abrupt, dar chipeș, pe care trebuie să-l urcați folosindu-vă de mâini ca să vă sprijiniți de blocurile masive de calcar.
După această porțiune care vă solicită fizic, urmează urcarea destul de lungă prin pădure, pe lângă un pârâiaș, la umbră și în acordul vesel al păsărilor.
O poiană cu construcții arhaice din lemn vă permite să admirați frumusețea peisajului din jur.
O altă traversare prin pădure vă scoate la golul alpin. Platoul calcaros pe care am ajuns este Șesul Craiului situat la peste 1350 metri altitudine și o suprafață de 47,7 ha.
Priveliștile sunt din ce în ce mai frumoase. Sufletul bucuros de energia cu care se încarcă la vederea acestor peisaje, mulțumește trupului pentru efortul fizic depus pentru a ajunge acolo.
Văi adânci fără apă, pereți verticali cu creste dantelate ascuțite și piscuri calcaroase izolate în forme diferite, turnuri uriașe, abrupturi stâncoase (de 750m înălțime), toate aceste forme te transformă într-un spectator fascinat de grandoarea naturii. Totul este uimitor și încerci să memorezi formele stâncilor asemuindu-le cu diverse animale, să le imortalizezi frumusețea în multe fotografii.
Coborârea este la rândul ei la fel de abruptă ca și urcarea, doar că de această dată vom coborî în mare pare prin pădure. Noi am prins noroi și era alunecos, astfel că am coborât destul de încet și cu grijă.
După ieșirea din pădurea arsă cu peisaj de film de groază (a fost un incendiu mare în luna aprilie 2020 care a fost stins după două zile, afectând peste 10 hectare de pădure), veți coborî printr-o poiană de unde veți putea admira noi forme stâncoase, abrupturi spectaculoase și veți observa portalul uriaș al peșterii Coșul Boului.
Urmează apoi o porțiune destul de lungă cu grohotiș, după care ajungeți la punctul de unde ați plecat.
Recomandarea
Drumeția este una frumoasă, solicitantă la coborâre, dar care îți răsplătește din plin efortul depus. Noi am parcurs împreună cu juniorul de 12 ani circuitul în 6 ore, într-un ritm lejer, cu multe pauze de odihnă și fotografii.
Date tehnice
Traseul – Poșaga de Sus – Șesul Craiului rezervația Scărița – Belioara – Poșaga De Sus
Diferență de nivel – 700 metri
Distanța – 9 km.
Marcaj traseu – punct roșu, cruce roșie
Durata traseu – 4-5 ore
Dificultate – ușor/mediu
Surse de apă potabilă - nu există
Nu sunt porțiuni expuse pe traseu.
15 mai 2021
În luna mai 2021 ne-am întors la Scărița-Belioara, loc în care am mai fost în octombrie anul trecut și în care ne-am dorit să revenim cu o urcare din partea dreaptă ca să admirăm peretele masiv, alb și grota Coșul Boului.
Ce am văzut diferit acum a fost verdele crud al primăverii care a îmbrăcat toate văile la orizont, florile, printre care mănunchiurile roz parfumate de tulichina, gențiana cupă cu flori albastre, dedițeii mov, covor de flori galbene de ciuboțica cucului și foarte puțini oameni pe traseu.
După ce am încercat și această variantă, am ajuns la concluzia că e mai ușor să urci pe partea stângă, pe stânci decât să cobori pe ele.
La urcare am fost doar noi doi, ca apoi pe partea de platou să apară câteva grupuri venind din direcția opusă.
Am petrecut ore de neuitat în drumeția din rezervația Scărița Belioara admirând Abruptul Scăriței, panorama de la Vulturese, Colțul lui Bleanț, verdele crud și florile gingașe.
Am fost apoi să mâncăm la Punctul Gastronomic Local Scărița Belioara și am văzut cele două căsuțe aproape gata care din vară vor caza turiștii (fiecare căsuță este concepută pentru a găzdui doi adulți și doi copii la etaj, are baie cu duș și o terasă cu vedere la munte).
Călătorii plăcute!
[…] Articol: Scărița-Belioara (link ZigZagpeHarta.RO) […]
[…] de jur împrejur, vedere panoramică cu peisaje minunate, Cheile Vălișoarei, valea Arieșului, Scărița Belioara, sate, Cetatea Trascăului, care ne-au răsplătit din plin efortul de a ajunge acolo. Da, […]
[…] Mai mergem bineînțeles și pe aceleași trasee când nu avem idee de ceva nou, sau nu ne permite timpul, așa cum a fost acum propunerea lui Dan să ne îndreptăm pașii spre Scărița Belioara. […]