Traseul turistic Scărița – Belioara

10 octombrie 2020, 15 mai 2021, 2024, iunie, iulie 2025

Rezervația Geo- Botanică Scărița – Belioara, Muntele Mare, jud.Alba este una dintre cele mai valoroase și reprezentative rezervații din Munții Apuseni.

Aceasta cuprinde platoul calcaros Șesul Craiului, Vârful Scărița (1382m) și abrupturile spectaculoase ale obârșiilor Văii Belioara.

Poteca tematică „Natura în culori”, constă în 6 panouri informative care se suprapun pe o distanță de 1,2 km. cu traseul turistic Scărița – Belioara. Informațiile de pe panouri ne ajută să știm exact unde ne aflăm și ce putem observa în zona respectivă. Eu le consider foarte utile.

Accesul

Drumul este în stare foarte bună, nivelat, se poate ajunge cu orice mașină.

Din Poșaga de Sus se merge prin sat pe Valea Belioarei, noi am întrebat sătenii, pe lângă carieră se face un drum la dreapta.

Mașinile le puteți lăsa pe marginea drumului unde este un panou cu Punctul Gastronomic local la care vă puteți reîncărca bateriile după drumeție.

Altitudinea maximă se află în vârful Scărița 1384 metri.

Suprafața actuală a ariei protejate este de 130 hectare. Pe suprafața ariei se regăsesc plante specifice climatelor reci alpine și subalpine (am văzut Strugurii Ursului și Gențiana Cupă) cât și plante specifice climatelor mediteraneene sau de stepă.

Drumeția

Traseul este de tip circuit și se poate porni pe oricare parte doriți, stânga sau dreapta.

Noi am văzut traseul filmat și am hotărât să urcăm pe partea stângă (în film pe aici coborau, ei au început drumeția pe partea dreaptă), pentru că aici există o porțiune stâncoasă abruptă, pe care am considerat că e mai simplu de urcat, decât de coborât.

Traseul începând din partea stângă

Pe această parte avem marcaj dublu punct roșu și cruce roșie. Trebuie să treceți printr-o poartă mare de lemn după care veți urca pe o pantă abruptă cu iarbă.

Urmează apoi o scurtă urcare prin pădure urmată de o porțiune relaxantă, care vă scoate la un munte stâncos, alb, abrupt, dar chipeș, pe care trebuie să-l urcați folosindu-vă și de mâini ca să vă sprijiniți, de blocurile masive de calcar.

După această porțiune care vă solicită atenția, urmează urcarea destul de lungă prin pădure, pe lângă un pârâiaș, la umbră, în acordul vesel al păsărilor.

O poiană cu construcții arhaice din lemn vă permite să admirați frumusețea peisajului din jur.

O altă traversare prin pădure vă scoate la golul alpin. Platoul calcaros pe care am ajuns este Șesul Craiului situat la peste 1350 metri altitudine și are o suprafață de 47,7 ha.

Priveliștile sunt din ce în ce mai frumoase. Sufletul bucuros de energia cu care se încarcă la contemplarea acestor peisaje, mulțumește trupului pentru efortul fizic depus pentru a ajunge acolo.

Văi adânci fără apă, pereți verticali cu creste dantelate ascuțite și piscuri calcaroase izolate în forme diferite, turnuri uriașe, abrupturi stâncoase (de 750m înălțime), toate aceste forme te transformă într-un spectator fascinat de grandoarea naturii. Totul este uimitor și încerci să memorezi formele stâncilor asemuindu-le cu diverse animale, să le imortalizezi frumusețea în multe fotografii.

Coborârea este la rândul ei la fel de abruptă ca și urcarea, doar că de această dată vom coborî în mare pare prin pădure, cu ochii la poteca alunecoasă. Noi am prins noroi și era alunecos, astfel că am coborât destul de încet și cu grijă.

După ieșirea din pădurea arsă, cu peisaj demn de un film de groază (a fost un incendiu mare în luna aprilie 2020 care a fost stins după două zile, afectând peste 10 hectare de pădure), veți coborî printr-o poiană de unde veți putea admira noi forme stâncoase, abrupturi spectaculoase și veți observa portalul uriaș al grotei Coșul Boului.

Urmează apoi o porțiune destul de lungă cu grohotiș, după care ajungeți la punctul de unde ați plecat.

Recomandarea

Drumeția este una frumoasă, solicitantă la coborâre, dar care îți răsplătește din plin efortul depus. Noi am parcurs împreună cu juniorul de 12 ani circuitul în 6 ore, într-un ritm lejer, cu multe pauze de odihnă și fotografii.

Date tehnice

Traseul – Poșaga de Sus – Șesul Craiului rezervația Scărița – Belioara – Poșaga De Sus

Diferență de nivel – 700 metri

Distanța – 10 km.

Marcaj traseu – punct roșu, cruce roșie

Durata traseu – 4-5 ore

Dificultate – ușor spre mediu

Surse de apă potabilă - nu există

Nu sunt porțiuni expuse pe traseu.

15 mai 2021

În luna mai 2021 ne-am întors la Scărița-Belioara, loc în care am mai fost în octombrie anul trecut și în care ne-am dorit să revenim cu o urcare din partea dreaptă ca să admirăm peretele masiv, alb și grota Coșul Boului și să coborâm pe peretele stâncos abrupt de pe partea stângă.

Ce am văzut diferit acum, a fost verdele crud al primăverii în care erau îmbrăcate toate văile, presărate cu flori colorate, printre care mănunchiurile roz, parfumate, de tulichina, gențiana cupă cu flori albastre, dedițeii mov, covor de flori galbene de ciuboțica cucului și altele.

Erau foarte puțini oameni pe traseu când am fost noi.

După ce am încercat și această variantă, am ajuns la concluzia că e mai ușor să urci pe partea stângă, pe stânci decât să cobori pe ele.

La urcare am fost doar noi doi, ca apoi pe partea de platou să apară câteva grupuri venind din direcția opusă.

Am petrecut ore de neuitat în drumeția din rezervația Scărița Belioara admirând Abruptul Scăriței, panorama de la Vulturese, Colțul lui Bleanț, verdele crud și florile gingașe.

Am fost apoi să mâncăm la Punctul Gastronomic Local Scărița Belioara și am văzut cele două căsuțe aproape gata care din vară vor caza turiștii (fiecare căsuță este concepută pentru a găzdui doi adulți și doi copii la etaj, dotată baie cu duș și o terasă cu vedere la munte).

La Scărița Belioara noi am urcat de multe ori și vom mai urca pentru că ne plac foarte mult peisajele care se dezvăluie privirii. Astfel am căutat diversificarea traseului spre acest obiectiv turistic, pornind spre Scărița Belioara din Muntele Băișorii dar și din Cheile Runcului cu întoarcere prin Cheile Pociovaliștei.

12 iulie 2025

De data acesta am parcurs o nouă variantă a traseului, am urcat și coborât pe partea stângă a traseului, pe partea cu peretele abrupt stâncos.

Concluzia, pentru această variantă, este că, pe oriunde ai coborî, pe partea stângă sau dreaptă, tot trebuie să cobori aproximativ 700 de metri, diferența de nivel pe care o urci până la platoul Scărița Belioara, dar pe partea stângă este mai ușoară coborârea, până la porțiunea cu peretele stâncos abrupt, unde trebuie să îți asumi coborârea solicitantă pe stâncă, care nu este simplă deloc.

Această coborâre mie mi-a plăcut mai mult, este mai lejeră, nu este pe poteci înguste, poți admira peisajul pentru că nu trebuie să stai cu ochii în pământ atât de mult timp, pentru că nu este atât de abruptă ca cea de pe partea dreaptă, dar la partea cu peretele stâncos trebuie avută mare grijă la coborâre pentru că este mult mai dificilă decât la urcare.

Pentru a alunga monotonia, este și aceasta o variantă și nu am fost singurii care o practicau.

Să nu uit, am trecut și pe la Punctul Gastronomic Local Scărița Belioara, unde am mâncat câte o plăcintă cu brânză și codițe de ceapă verde și ne-am răcorit cu siropuri de casă de soc și de brad cu apă minerală, o pauză binevenită înainte de plecarea spre casă, pe care v-o recomand.

Călătorii plăcute!