august 2022
Spre Tre Cime (Trei Vârfuri) din Dolomiți am pornit și cu o zi înainte, dar pentru că am ajuns mai târziu, după ora 10, accesul cu mașina a fost interzis din cauza ocupării integrale a parcărilor situate în apropierea Refugiului Auronzo, situat la altitudinea de 2320 metri și astfel ne-am orientat spre Cinque Torri.
Distanța din Campingul Rocchetta din Cortina d’Ampezzo până la Refugiul Auronzo (de unde se pleacă în drumeție spre Tre Cime di Lavaredo) este de 25 kilometri și se parcurge în aproximativ 40 de minute, drumul fiind în continuă urcare și plin de curbe. Accesul se face din apropierea Lacului Misurina, unde se plătește o taxă de 30 de euro pentru parcare și se mai parcurge un drum sinuos de aproximativ 6 kilometri.
A doua zi am pornit pe la ora 8 către Tre Cime di Lavaredo și de data aceasta erau destule locuri de parcare sus.
Toate locurile de parcare sunt contorizate electronic și foarte bine organizate, cu personal care îți indică exact unde și cum trebuie parcată mașina.
Cu toate că era soare, afară era foarte frig și bătea un vânt puternic și rece.
Peisajul văzut din parcare îți tăia respirația, numai piscuri zimțate de jur împrejur, o prăpastie uriașă prin care strălucea în bătaia soarelui un firicel de apă...ce mai, basm!
Am crezut că am văzut ce era frumos și spectaculos la Cinque Torri și că ceva mai frumos nu pot descoperi, dar aici la Tre Cime di Lavaredo filmul continuă, la fel de impresionant și de fascinant sau poate chiar o idee, mai frumos.
Așa cum am spus mai sus, lângă parcare este Refugiul Auronzo, de unde am început drumeția urmând traseul marcat cu numărul 101.
Chiar dacă nu știi de acasă pe unde să o iei, odată ajuns în parcare, vei observa direcția spre care se îndreaptă toată lumea, și când spun toată lumea, mă refer la grupuri consistente de turiști, care parcă pleacă organizat în pelerinaj, potecile presărate cu puncte colorate (oameni) fiind vizibile de la distanță, putând să îți faci o idee pe unde vei ajunge și tu în curând printre dolomitele din zare.
Nu ai cum să te rătăcești, odată pentru că potecile sunt marcate foarte bine și în al doilea rând pentru că mergi cu valul.
Este atât de frumos domeniul Tre Cime din Dolomiți, încât în afară de a-mi scăpa destul de des câte o interjecție de genul: WOW! ce frumos!, nu mai puteam să spun altceva... zâmbeam și mă bucuram, trăiam cu emoții fiecare nouă apariție stâncoasă mai înaltă sau cu o formă mai interesantă... priveam un spectacol incredibil al Dolomiților.
Noi am parcurs un traseu de tip circuit cu o lungime de circa 12 kilometri, cu urcușuri și coborâri mai accentuate sau mai line, pe poteci mai late sau mai înguste, în mare parte pe stânci de dolomite dar și pe pășune care înconjoară cele Trei Vârfuri din Dolomiți.
Cu toate că ești la o altitudine mare, printre stânci, nu ești singur niciodată, iar multitudinea refugiilor aflate pe traseu, m-a impresionat, posibilitatea de a te odihni, mânca, relaxa îți conferă o stare de siguranță.
Am început traseul de la Refugiul Auronzo, pe un drum lat din piatră săpat în munte, marcat cu numarul 101, cu privirea ațintită spre piscurile extrem de estetice, care fără milă înțepau norii și bolta albastră. Un contrast alb – albastru care te hipnotizează și pe care nu te mai saturi să-l privești și fotografiezi.
Am trecut pe la baza stâncilor Tre Cime di Lavaredo, unde cel mai înalt vârf dintre cele trei ajunge la altitudinea de 2999 metri. Peisajul era înfrumusețat de flori mov, adică era perfect, nu-i mai lipsea nimic.
Am trecut și pe lângă o biserică și panouri informative cu hărți explicative ale Dolomiților.
Până la Refugiul Lavaredo situat la altitudinea de 2344 metri am făcut o plimbare ușoară, de aproximativ 20 de minute.
De aici poteca continuă spre Refugiul Locatelli situat la altitudinea de 2405 metri, urcând abrupt dar scurt, până la Forcella Lavaredo 2454 metri, punct în care suntem cel mai aproape de cele Trei Vârfuri.
Traseul între cele două refugii durează aproximativ o oră, dar merită cu prisosință, pentru că de la Locatelli avem probabil cea mai bună perspectivă asupra Tre Cime din Dolomiți, dar și spre alte piscuri, grote și lacuri.
Refugiul Locatelli a fost construit în anul 1954 și aici vă puteți caza sau puteți mânca la terasa uriașă, amenajată ca un loc de belvedere.
De la terasă am urmărit câteva minute o operațiune de salvare cu elicopterul a unei persoane accidentate pe munte, în apropiere fiind amenajat un heliport.
L-am lăsat pe băiatul nostru să se odihnească la terasă, să se hidrateze și energizeze, iar eu cu Dan am urcat pe o potecă abruptă, cam 10 minute, până la grote, de unde am văzut și am făcut la rândul nostru, fotografii minunate.
A urmat apoi o coborâre abruptă în zig-zag, pe traseul 105, care apoi urcă solicitant până la Refugiul Langalm 2283 metri. Pe indicator scria că facem 1,2 ore... nu cred că s-a grăbit cineva având în vedere peisajele incredibile pe lângă care treceam și pe care trebuia obligatoriu să le imortalizăm.
Apoi am continuat tot pe marcajul 105 până la șaua Col de Mezo la care trebuia să ajungem în 20 de minute dacă mergeam conștincioși și nu ne lăsam distrași de peisaj, fotografiere și hidratare.
Am abordat traseul ca pe o plimbare relaxantă, fără grabă, cu asimilarea cât mai bogată de trăiri și amintiri.
Am traversat un versant pe o potecă îngustă care-l străbătea longitudinal, cu un hău mare dedesubt.
Într-un final am ajuns pe o pajiște alpină unde pășteau mai multe vite, pe parcursul căreia trebuia să ne deschidem și să închidem porți ca să trecem pe potecă.
Circuitul ne-a scos în parcarea de unde am pornit, adică lângă Refugiul Auronzo.
Am mai făcut fotografiile de final cu familia și bucuroși pentru acea zi splendidă, ne-am întors la Campigul Roccheta unde aveam montat cortul.
Uitându-mă acum iar la fotografii, realizez că am fost binecuvântați să ne desfătăm privirile în acel univers magnific.
Călătorii plăcute!
Date tehnice:
Distanța totală – 11,70 km
Durată – 5:30 ore (cu pauze incluse)
Diferență de nivel – aproximativ 550 m
Dificultate – ușor.
[…] a fost ultimul pe care l-am parcurs în Italia și alături de drumețiile de la Cinque Torri, Tre Cime di Lavaredo și de la Lacul Braies, ne-au fermecat și ne-au convins că Munții Dolomiți sunt cei mai […]
[…] săptămâni cu cortul prin Europa, în Hallstatt, Dolomiți, Veneția și Croația, a fost pentru noi o adevărată aventură, o provocare, pentru că nu […]