8 iunie 2024
În week-endul din 8 iunie am vrut foarte mult să ne relaxăm, admirând bujorii de munte, care acopereau cu rozul lor seducător versanții muntoși, în diferite părți ale țării.
După ce am studiat prognoza meteo și am văzut că plouă în Ciucaș la Vârful Gropșoarele și în Bucegi la Vârful Bucșa unde munții erau roz, ne-am îndreptat atenția spre locul unde vremea se anunța fără precipitații, adică în munții Călimani, mai exact către Vârful Bistriciorul și Vârful Strunior, pe care i-am văzut pe net, de asemenea, acoperiți de un covor roz, îmbietor, de sezon.
Ne-am pornit dimineața spre Lacul Colibița din județul Bistrița- Năsăud, urmând ca apoi să ajungem în satul Mița, care este deasupra lacului, de-a lungul șoselei care-l înconjoară, sat în care au fost mutați localnicii când s-a construit barajul și Lacul artificial Colibița.
Între șosea și lac sunt multe proprietăți care din păcate ne obturează vederea spre Lacul Colibița, așa că nu am oprit mașina pe drum pentru poze cu lacul și am continuat să mergem în jurul acestuia, cu mare atenție la marcajul cu triunghi albastru care ne îndrumă spre Vârful Bistriciorul și care ne apărea din când în când.
La un moment dat un indicator ne îndrumă să părăsim șoseaua principală și să ne încadrăm la stânga pe un drum secundar, de pământ, spre Satul Mița și Vârful Bistriciorul, marcat cu triunghi albastru direcție comună cu Vârful Viișoara marcat cu triunghi roșu.
Continuăm șă mergem cu mașina ținând direcția drumului principal, până ajungem la o clădire veche dezafectată cunoscută sub denumirea ,, La blocuri’’, unde am parcat mașina.
Aici, pe indicatorul spre Vârful Bistriciorul (marcaj triunghi albastru) scria că traseul are o lungime de 5,5 kilometri și o durată de 3 ore. Pare ușor la prima vedere.
Drumeția am început-o urcând abrupt prin pădure, pe poteca marcată cu triunghi albastru.
Nu numai că urcarea începe solicitant, bonus, avem presărați pe potecă din loc în loc și copaci peste care trebuie să sărim... atletism la încălzire!😊.
La ieșirea din pădure putem admira peisajul înconjurător, doar pentru scurt timp, pentru că intrăm iar prin pădure, pe un drum forestier lat, iar norocul nostru este că avem umbră și înaintăm pe traseu mai lejer, într-o urcare ușoară care alternează cu pante abrupte.
Traseul este foarte bine semnalizat, iar din când în când apar indicatoare pe care este precizată distanța până la Vârful Bistriciorul și timpul estimat.
La început indicatoarele ne informează că vom urca spre Vârful Bistricior prin Poiana Bistricior.
Ajungem la o poiană foarte frumoasă, de un verde crud, plină de flori montane, pe care le-am întâlnit și în alte locuri din Călimani, cum ar fi Pietrosul Călimanilor, dar acolo am fost în altă perioadă și erau înflorite.
De aici, zărim pentru prima dată de pe traseu, în depărtare, Lacul Colibița, micuț, dar totuși acesta fiind un element suficient, pentru ne determina să-i căutăm imaginea, la fiecare popas pe care-l făceam, pentru reglarea respirației sau ,,ca să ne tragem sufletul’’. 😊
Spre Vârful Bistriciorul traseul este foarte frumos, Lacul Colibița dându-i un farmec aparte, da, mă tot repet, dar chiar îi căutam obsesiv imaginea, de fiecare dată când mă opream.
Tot înaintând pe potecă, am ajuns în dreptul unui refugiu în care o persoană a înnoptat și intenționa să mai doarmă încă o noapte acolo, din cele spuse.
În câțiva pași ajungem în dreptul cabanei Salvamont, care era închisă și pe care o lăsăm rapid în urmă înaintând pe potecă.
De la Salvamont și până la singura sursă de apă de izvor, aflată chiar pe traseu, sunt doar câteva minuțele.
Am băut și ne-am umplut recipientele cu apa rece și gustoasă de izvor, care curgea și printr-un jgheab, util amenajat pentru turiștii care vor să își completeze rezerva de apă de acolo.
Puteți bea cu încredere, pentru că noi am făcut-o și totul a fost ok.
Ne aflăm acum într-o zonă și mai frumoasă, cu panorame care ne umplu sufletul de bucurie și ne dă energie să continuăm urcarea, care, la orizont se observa ca fiind mai solicitantă.
Urmează iar o urcare mai lungă, susținută, cu grohotiș, dar cu peisaje de o frumusețe greu de exprimat în cuvinte.
Poteca trece pe lângă jnepenii, care sunt stăpâni la această altitudine scăldată de soare și vânt.
Nuanțele de verde ne relaxează privirea și ne alungă oboseala.
Ajungem pe culme și încep să își facă apariția, primele flori de rododendron sau bujor de munte, mai discret la început, după care rozul devine tot mai prezent.
Pe partea cealaltă a versantului vedem alte culmi și văi adânci intercalându-se la orizont asemeni valurilor învolburate ale mării înainte de furtună...frumusețea din fața noastră este fără cusur.
După câteva momente de contemplare și odihnă, continuăm să mergem pe poteca care ne duce la Vârful Bistriciorul 1990 metri.
De pe acest vârf din Munții Călimani, avem una dintre cele mai frumoase panorame de pe munte, cu Lacul Colibița strălucind în vale.
Ne bucurăm de imaginea roz cu rododendronii care îmbracă Vârful Bistriciorul, facem fotografii și o pauză de încărcare sufletească cu tot frumosul pe care ni-l oferă acești Munți Călimani.
Recunoaștem la orizont Rezervația geologică 12 Apostoli pe care am fost cu o săptămână înainte.
De asemenea, cel mai înalt vârf din Munții Călimani, Vârful Pietrosul Călimanilor 2102 metri, nu ai cum să nu-l observi cum se înalță semeț către bolta cerească.
Lângă Vârful Pietrosul Călimanilor 2102 metri, vedem Vârful Negoiu Unguresc 2081metri, noi recunoscându-le pentru că am fost pe ele.
Mă simt bucuroasă când recunosc la orizont piscuri pe care am urcat la un moment dat, iar amintirile de pe traseele respective reînvie ca prin minune.
Trebuie să o luăm din loc pentru că dorim să facem un traseu tip circuit și mai avem mult de mers.
Între Vârful Bistriciorul și Vârful Strunior , traseul de creastă trece prin Șaua Bistricior.
O altă bucurie a zilei a fost zăpada de lângă potecă, în care am intrat ca să facem poze, să ne bulgărim și să admirăm brândușele care au supraviețuit încă acolo. Până pe Vărful Strunior se ajunge ușor și rapid, porțiune de pe care ai mereu o priveliște panoramică superbă asupra Munților Călimani.
Traseul de creastă este o splendoare pe care eu o ador și cred că este pe placul tuturor din cauza panoramelor uluitoare, dar și impresiei că tu ești stăpânul acestor frumuseți pentru câteva clipe, de la acea înălțime.
Următorul vârf, Strunior 1963 metri este ultimul pe care-l urcăm, înainte de a coborî de pe creastă.
Mai poposim câteva clipe ca să ne luăm rămas bun de la piscurile Călimanilor și începem coborârea prin jnepeniș.
Traseul este foarte bine marcat cu marcajul bandă roșie, rododendronii mai apar în pâlcuri și la coborâre.
Câteva minute bune ne vom lupta efectiv să ne facem loc printre jnepenii care și-au unit crengile peste potecă.
Înaintăm destul de dificil, ne zgâriem, ne pleznim fețele cu ramurile cu ace și ne agățăm hainele, făcându-ne loc printre jnepeni...traseul cred că nu a mai fost toaletat de ceva timp și nu pot să-l recomand ca opțiune de circuit din păcate.
Ajungem la o intersecție unde schimbăm direcția și urmăm indicatorul spre satul Colibița prin Poiana Dălbidan – Valea Colbu , marcată cu marcajul triunghi roșu, pe care-l vom urmări de acum încolo până La Blocuri, unde am lăsat mașina.
Marcajul bandă roșie continuă spre Șaua Terha, vedem și un indicator Via Maria Thereza.
Într-un final ajungem la Poiana Dălbidan, unde prindem viteză, răsuflând ușurați că putem să recuperăm timpii pierduți printre jepeni, ca să nu ne apuce seara prin pădure, până ne finalizăm circuitul.
În această poiană Dălbidan de un verde crud, aflată la 1620 metri, privirea ne este atrasă de orizonturile montane cu culmile împădurite.
Dar cum tot ce este frumos se termină repede, așa că o cotim brusc prin pădure și coborâm abrupt pe un traseu marcat sporadic și cu multe dărâmături și vegetație sălbatică, care ne îngreunează iarăși înaintarea.
Nu cred că a coborât multă lume de ceva timp prin Valea Colbu, pentru că nu era nicio potecă bătătorită, exploatarea forestieră răvășind tot în cale.
După o coborâre abruptă pe un teren accidentat plin de crengi uscate și tufe cu spini, ajungem într-un final la drumul forestier care ne conduce spre Colibița.
Cu toate că drumul este lat și coborâm prin pădure, la umbra brazilor, pe lângă râul Bistrița, nu ne relaxăm pentru că avem de mers ceva timp și câțiva kilometri și cum mă motivează Dan, e ora 19, adică timpul când se coboară animalele sălbatice, urșii!!!, la pârâu.
Acesta a fost circuitul nostru, destul de lung, cu peisaje frumoase dar și dezolante, cu traseu de creastă ușor dar și cu coborâri și urcări abrupte dificile, per total un traseu complex.
Nu recomand varianta tip circuit pentru că frumusețea dominantă a circuitului fost până la Vârful Strunior.
Poteca prin Valea Colbu ar trebui, după părerea mea, să fie evitată, aceasta fiind distrusă în mare parte, din cauza exploatării forestiere.
Date tehnice :
Distanța totală – 12,5 km
Durată – 7:30 ore
Diferență de nivel – 1.100 m
Marcajele:
Dificultate – ușor/mediu
Sursa de apă - da, după Cabana Salvamont Bistriciorul
Accesul – Colibița, sat Mița, La Blocuri
Călătorii plăcute!
[…] o săptămână mai devreme am urcat pe Vârful Bistriciorul de 1990 metri și Vârful Străcior de 1963 metri în căutarea aceleiași țesături roz pe care am găsit-o și am admirat-o din plin, în Șaua […]
Multumesc pentru informatiile utile din acest articol!
Am facut ieri acest traseu dar nu imi este clar daca al doilea varf se numeste Strunior sau Stracior. Pe crucea de metal era o placuta care parea mai veche cu denumirea Stracior si inca una mai noua cu denumirea Strunior.
Pe hartile consultate am gasit ambele variante deci nu stiu care este denumirea reala a acestui varf.
Ma bucur că am fost de ajutor! Într-adevăr, pe plăcuțe apar ambele denumiri, dar pe hărți apare doar denumirea Strunior, motiv pentru care am folosit-o doar pe aceasta. Am localizat pe hartă, în zonă și vârful Straciorul de 1875 metri.