14 mai 2022
După multe cutreierări prin Munții Trascăului, trebuia să punctăm și acoperișul acestuia, cu al său cel mai înalt punct, Vârful Dâmbău de 1369 metri, într-o călduroasă zi de mai, presărată cu câteva reprize scurte de ploaie măruntă.
Am ales să parcurgem traseul de tip circuit, pe care am mai ajuns la încă un vârf din Munții Trascăului, respectiv pe vârful Părăginoasa de 1292 metri, am trecut pe la belvederea spre Cheile Caprei și am căutat destul de mult peștera Dâmbău, pe care în cele din urmă nu am găsit-o.
Ca să ajungem la punctul de plecare în traseu, am traversat cu mașina satul Feneș, apoi ne-am îndreptat spre valea Feneșasa. La un moment dat asfaltul se termină, urmând mai departe un drum de pământ cu denivelări și gropi, dar care cu grijă poate fi trecut și de mașini cu gardă joasă.
Drumul trece prin Cheile Feneșului cunoscute și sub denumirea de Cheile Caprei, unde veți observa trei blocuri calcaroase uriașe, numai bune de admirat și fotografiat.
Am mai înaintat cu mașina puțin pe valea Feneșasa, până am ajuns la o barieră, în dreptul unor cabane, unde am observat semnul triunghi albastru și am văzut un WC din lemn marcat cu cruce albastră, loc în care am lăsat mașina (la aproximativ 9 kilometri distanță față de satul Feneș).
Noi am ales să începem traseul pe marcajul triunghi albastru care urcă pe dealul abrupt din dreapta barierei închise – pe capul de pod dinainte ei este vizibil marcajul cu triunghi albastru și săgeată spre direcția de urcare, marcaj pe care-l vom urmări până pe Vârful Dâmbău.
Trebuie să fiți foarte atenți, urcarea este chiar după barieră, pe partea dreaptă, nu este nicio potecă bătătorită, semn că nu prea este parcursă de către turiști, dar printre ramurile copacilor veți observa marcajul cu triunghi albastru.
Dealul Dâmbăului îl urcați pieptiș cam în treizeci de minute, aceasta fiind cea mai grea urcare din tot circuitul. Ca să ne distragă atenția de la efort, un cuc ne-a însoțit cu cântecul lui, pe acestă porțiune dificilă. Urcarea prin pădure continuă, dar panta se mai domolește treptat, transformându-se într-o plimbare plăcută pe la umbra copacilor, bucurându-ne de răcoarea oferită, de ciripitul păsărilor și de floricelele colorate.
După prima urcare abruptă pe o potecă îngustă, traseul marcat pe care îl urmăm este pe un drum forestier larg și bătătorit de taf-urile care au creat o întreagă “rețea de drumuri” care se intersectează prin pădure, așa cum nu am mai văzut nicăieri prin pădurile pe care le-am colindat – semn că “se lucrează intens la curățarea pădurilor”.
Cu cât urcăm mai sus, printre copaci, începem să zărim la orizont priveliști conturate de munți.
Urmează poieni și pajiști pline, în această perioadă, de ciuboțica cucului, care colorau în galben covorul de iarbă verde crud. Chiar dacă pe traseu sunt poieni, acestea sunt tot în pantă, uneori mai grea, alteori mai ușoră.
Din poiana Dâmbăului ajungeți la un punct de belevedere și totodată la o căbănuță pe care este atașat un indicator ispită, care vă abate de la circuit circa 20 de minute/sens, urmărind marcajul punct roșu, pănă la Belvederea Cheile Caprei.
Cele douăzeci de minute până la destinație se străbat pe o potecă presărată cu stânci albe răsărite din pământ din loc în loc și cu multe floricele colorate.
După admirarea imaginilor de la belvedere, ne-am întors la traseu pentru a ajunge la Vârful Dâmbău, parcurgând o scurtă distanță pe un platou deschis, care ne oferă șansa de a admira munți și văi aflate la mare depărtare.
Frumusețea peisajului te absoarbe într-o contemplare profundă. Fotografiem, ne bucurăm și ne adunăm gândurile căci mai avem mult de parcurs din traseul circuit, așadar la drum.
După ce ieșim din pădure, pe partea dreaptă se observă cel mai mare vârf din zonă, deci am intuit că acolo este Vârful Dâmbău, drumul spre acesta nefiind semnalizat cu marcaje, deci îl puteți omite cu ușurință.
După ce urcăm o pantă mai abruptă în vreo 5 minute, observăm că am ajuns unde trebuia, adică la cel mai înalt vârf din Trascău, Vârful Dâmbău de 1369 de metri.
Ne bucurăm de priveliște, ne fotografiem, începe să picure mărunt, dar nu ne speriem pentru că este doar un nor mai întunecat desupra noastră, iar la meteo erau anunțate 0% șanse de precipitații în zonă, deci nu era ceva serios. De aici, în zilele senine se pot vedea Muntele Mare, munții Retezat și chiar munții Făgăraș.
Coborâm din vârf și o luam la vale spre o pășune unde observăm trei cratere situate la scurtă distanță unele de altele...ce să fie oare? Le facem câteva fotografii și mergem mai departe spre stâna părăsită din apropiere.
De la stână, marcajul pe care l-am urmat a fost unul comun, cruce albastră/bandă albastră.
Ceva mai încolo dăm de o turmă de oi și de niște dulăi fioroși care s-au pornit lătrând spre noi. Cu toate că ciobanul ne-a observat din depărtare, și-a lăsat câinii să ne înconjoare, iar noi să ne descurcăm cum putem.
Eu am făcut zgomot cu fluierul și am observat că îi deranja și se îndepărtau un pic de noi, iar soțul striga la ei ca să îi țină la distanță. Uite așa am mers, acompaniați de vreo zece dulăi, până am trecut de perimetrul lor. Când am trecut pe lângă cioban, tot el era nervos, înjura și striga la noi că e pășune și că a scris pe internet că are câini și că nu îi poate controla – cu toate că noi eram pe traseul marcat.
Am intrat iar într-o pădure care de data acesta era plină de flori cu boboci pe suprafețe mari, care cred că atunci când se vor deschide, vor colora și parfuma întreaga pădure, mai că m-aș întoarce acolo pentru acest spectacol al naturii.
De aici am ajuns iar la un platou larg (Poiana Părăginoasa) cu priveliști pitorești de jur împrejur, de unde indicatorul bandă albastră ne arată direcția spre Poiana cu narcise de la Negrileasa, iar cel cu cruce albastră ne conduce spre Feneșasa, locul de unde am pornit în drumeție.
Ne abatem puțin de la traseul nostru și înaintăm circa 600 de metri pe bandă albastră, parcurgem poiana largă din fața noastră și urcăm pe Vârful Părăginoasa de 1292 metri. Dacă v-ați hotărât să parcurgeți acest traseu spre Vârful Dâmbău, este păcat să nu vă abateți puțin ca să urcați și pe Vârful Părăginoasa, distanța și diferența de nivel fiind mică. Varful nu este marcat cu niciun indicator.
O bârnă de lemn stă cazută pe jos și cred că aceasta era acolo ca să ne semnalizeze Vârful Părăginoasa.
Ne reîntoarcem la indicatorul cruce albastră care ne conduce spre Feneșasa, urmând marcajul care ne poartă pe la marginea pădurii Feneșasa, și care apoi ne coboară prin pădure. La un moment dat marcajul dispare complet, probabil copacii pe care a fost aplicat au fost tăiați sau doborâți de vânt, dar cu ajutorul aplicației Munții Noștrii am ajuns din nou la traseul marcat, iar în curând la coborârea abruptă de final, pe o ploicică numai bună să înmoaie pământul, ca să fie traseul presărat și cu noroi.
După această ultimă coborâre abruptă, panta se domolește și înaintăm pe un drum forestier până ajungem la mașină după o drumeție spre Vârful Dâmbău de circa șase ore, pe un traseu cu de toate: vârfuri, pășuni, poieni cu flori, locuri de belvedere, păduri, într-un cuvânt MINUNAT.
După atâta mișcare, foamea începea să ne macine și dacă tot eram lângă Ampoița, ne-am spus să mâncâm plăcinte delicioase de la Mama Luță - încercați și voi, nu le ratați!
Călătorii plăcute!
Date tehnice
Distanța totală – 14,5 km
Durată – 6 ore (cu pauze incluse)
Diferență de nivel – aproximativ 770 m
Dificultate – ușor/mediu, fără porțiuni expuse
Marcaje: Feneșasa – Vârful Dâmbău
Vârful Dâmbău – Poiana Părăginoasa comun cu
Poiana Părăginoasa – Vârful Părăginoasa – nemarcat (distanță scurtă)
Poiana Părăginoasa - Feneșasa
Accesul – sat Feneș, județul Alba – Cheile Caprei – valea Feneșasa - Vârful Dâmbău
[…] trecută am fost pe cel mai înalt vârf din Munții Trascăului, Vârful Dâmbău și pe traseu am trecut pe lângă un indicator care ne abătea spre Poiana cu narcise de la […]