24.08.2024
De ce este atât de important acest pisc muntos și râvnit de mulți drumeți să îl bifeze în palmaresul lor? Pentru că Vârful La Om 2.238 metri sau Piscul Baciului, o altă denumire sub care mai este cunoscut acesta, este cel mai înalt vârf din Munții Piatra Craiului.
În Munții Piatra Craiului am mai fost doar pe traseul care duce la Cabana Curmătura și la Cheile Zănoagei, în rest eu m-am ferit de acest munte spectaculos pentru că știu că traseele lui, sunt, pe lângă o frumusețe de îți taie respirația la figurat dar și la propriu, periculoase, având porțiuni expuse.
Așa cum am scris în articolul despre drumeția pe care am făcut-o cu câteva zile înaintea acesteia, la Vârful Pietrosul Rodnei 2302 metri, traseul spre Vârful La Om îl pot separa în două etape, una de la Casa Folea până la Refugiul Grind, de unde am început o drumeție plăcută, ușoară ca efort și cealaltă etapă, mai spectaculoasă și istovitoare, de la Refugiul Grind spre Vârful La Om.
Noi am ales să parcurgem cel mai ușor traseu spre Vârful La Om, pe la Casa Folea, cu pornire din localitatea Peștera - am mers cu mașina până unde se termină asfaltul, și am parcat în dreptul Hotelului Nobillis.
De acolo am continuat traseul pe jos pe un drum neasfaltat, îngust, iar după 10 minute eram lângă Casa Folea.
Nu ne mai săturam să savurăm farmecul peisajului, cu pășunile de un verde crud pe care erau răsfirate case și fânare, cu vite la păscut.
În scurt timp ajungem la o intersecție la care ne încadrăm pe partea stângă spre Refugiul Grind 1, de unde am urmărit marcajul cu cruce roșie, care ne informează că ar trebui să ajungem la refugiu în circa 2 - 2,5 ore.
În prima oră, până la Șaua Joaca, traseul este într-o urcare ușoară, trece printr-o poiană largă, având în față Masivul Piatra Craiului, un peisaj memorabil, de tablou, cu o troiță.
Din poiană și până La Table am mai făcut aproximativ un sfert de oră.
De La Table urmărim marcajul cu bandă roșie până pe Vârful La Om, la început pe la umbra brazilor din pădure, umbră pe care o să ne-o amintim cu jind în partea a doua a traseului.
Un izvor cu apă bună și rece vă iese în cale la scurt timp după La Table.
Urmează apoi o urcare mai lungă și abruptă, la capătul căreia se zărește Refugiul Grind.
Refugiul Grind aflat la altitudinea de 1620 metri, ne așteaptă cu două bănci și o masă de lemn ca să ne odihnim și să ne adunăm puterile pentru ceea ce urmează, o probă de rezistență fizică și psihică, timp de aproximativ 2 ore.
După o scurtă pauză de energizare și hidratare, continuăm urcarea care de acum și până la Vârful La Om, nu mai oferă porțiuni de relaxare fizică, doar mentală, cu peisaje spectaculoase, periculoase și incredibil de frumoase.
De la Refugiul Grind urcăm susținut pentru început prin pajiști alpine cu iarbă mare, pe lângă brazi răzleți de a căror umbră ne bucurăm maxim.
Privim spre Refugiul Grind care se micșorează tot mai mult și în cele din urmă dispare din peisaj.
Poteca de pământ este înlocuită cu una de grohotiș roz și bolovani care ne poartă pașii pe lângă un perete masiv și abrupt.
Înaintăm greu, e tot mai cald, soarele stoarce la rândul lui apa din noi, grohotișul instabil ne face să alunecăm și să fim foarte atenți unde pășim.
Chiar îi arătam lui Dan la un moment dat cum mi se duce piciorul la vale în timp ce mă odihnesc pe grohotiș, panta fiind destul de înclinată.
Poteca se transformă într-una de grohotiș amestecat cu stâncă sfărâmată și bolovani.
Cam după o oră zărim Vârful La Om la orizont. Eram istoviți dar nu ne trecea prin gând să ne dăm bătuți după atâta drum.
Cu toate că este un traseu cu o urcare dificilă și periculoasă, acesta era plin de turiști.
În ultima parte, urcarea este mai ușoară deoarece chiar dacă este la fel de abruptă, acesta este fără grohotiș. Eram tot mai aproape de cer, de finalul urcării, de cel mai înalt vârf al Munților Pietrei Craiului, La Om.
O bucurie imensă mi-a cuprins sufletul atunci când am pășit pentru prima dată pe cresta spectaculoasă a Pietrei Craiului, cu peisaje care se deschid la orizont de jur împrejur.
Masive muntoase, piscuri, hăuri, cât vezi cu ochii, o fericire și o împlinire, pe care nu o pot descrie în cuvinte. Magic!!!
Coborârea a fost și ea lungă, solicitantă, cu o durată de două ore până la Refugiul Grind, timp în care vedeam și auzeam oameni alunecând pe grohotișul nemilos și neiertător.
Vă recomand să aveți la voi bețe de trekking pentru că vă vor ajuta mult pe coborârea anevoioasă.
De la Refugiul Grind și până la Nobillis unde am lăsat mașina am mai făcut o oră și 30 de minute.
A fost o drumeție palpitantă, cu peisaje minunate, cu provocări și o confirmare a pregătirii fizice și psihice, un traseu care îți redă încrederea că poți mai mult decât crezi tu că poți.
Nu pot să zic că îl recomand oricui, pentru că este un traseu greu și pe alocuri periculos (în zonele cu grohotiș), chiar dacă nu are porțiuni expuse, dar este un traseu superb care cu siguranță merită parcurs.
Călătorii plăcute!
Distanța totală – 16 km
Durată – 8 ore
Diferență de nivel – aproximativ 1.100 m
Marcaj – de la Casa Folea până La Table, cruce roșie, iar de acolo până pe Vârful La Om, bandă roșie
Dificultate – mediu/greu
Accesul – sat Peștera, pe la Casa Folea Traseul nu are porțiuni expuse, dar are zone abrupte cu grohotiș, unde se poate aluneca ușor!