9 septembrie 2023
Un sentiment de împlinire și o mare bucurie s-a așternut peste sufletele noastre, al meu și al lui Dan, pentru că am reușit să parcurgem traseul spre Vârful Lespezi, al 13-lea vârf în ordinea în care am urcat piscurile din România de peste 2500 de metri.
O superstiție sau nu, a 13-a oară a fost cu noroc, dar totuși nu ne-am încumetat să mergem și la vecinul aflat la mică distanță de Vârful Lespezi, și anume la Vârful Cornul Călțunului.
Pentru noi, bifarea tuturor vârfurilor de peste 2500 metri se oprește deocamdată aici, pentru că nu include și Vârful Cornul Călțunului din cauza răului de înălțime a lui Dan, traseul spre acesta având porțiuni expuse și nu este amenajat, cu toate că este foarte periculos.
Cu o săptămână înainte am urcat pe Vârful Negoiu și ne-am spus că dacă am lăsat la urmă cele două trasee spre vârfurile Negoiu și Lespezi din diverse motive, trebuie să le facem acum, unul după altul, pentru că suntem în formă fizică bună.
Vârful Parângul Mare îl bifasem pentru a două oară cu două săptămâni înaintea Vârfului Negoiu. Și da, abia așteptăm să ajungem iar pe Vârful Dara și Vârful Hârtopul Darei, ne este dor de Retezat cu Vârfurile Peleaga și Păpușa... aceste piscuri de peste 2500 metri au ceva aparte, o magie care îți dezvăluie acolo la înălțime perfecțiunea naturii, o vrajă care te farmecă, ademenește și recheamă la ele.
Mie personal mi-a plăcut mai mult traseul spre vârful Lespezi și mi s-a părut mai ușor decât cel spre Vârful Negoiu.
Traseul l-am început de la Complexul Turistic Piscul Negru de unde am plecat la ora 8:45.
Prima parte a traseului spre Vârful Lespezi trece prin pădure, este destul de solicitant, dar avem răcoare la umbra brazilor.
Această parte durează aproximativ o oră, până am ajuns la Stâna Lespezi.
De aici întreg traseul până la Vârful Lespezi se va desfășura în golul alpin, urcând continuu și abrupt printre lespezi, jnepeni, pe iarbă, peste câteva stânci, dar care ne va recompensa cu priveliști de o frumusețe uluitoare.
Urcarea pe traseul marcat cu punct roșu, pe o diferență de nivel de 1300 metri, repartizată pe o distanță scurtă, de aproximativ 4 kilometri, este continuă și solicitantă. Nu există nicio porțiune plană pe tot traseul.
Dar nu am nici cel mai mic drept să mă leg de greutatea traseului atâta timp cât spre Vârful Lespezi am fost acompaniați pe o porțiune de traseu de o familie cu 6 copii cu vârste cuprinse între 2 și 12 ani, care urcau hotărâți. Bineînțeles că cel mic era în rucsac în spatele tatălui.
Cu cât urcăm mai sus cu atât ne apar alte creste și văi adânci, începem să zărim trapezul Viștea Mare – Moldoveanu, Vârful Lespezi și ni se reconfirmă puterea magică a Masivului Făgăraș asupra minții și sufletului.
Ne oprim tot mai des, oboseala după câteva ore de urcare continuă se resimte, ne mai hidratăm, energizăm cu dulciuri, facem fotografii, mai glumim cu ceilalți drumeți cu care ne intersectăm și ne depășim de câteva ori și uite așa am ajuns aproape de vârf, la Piciorul Lespezilor.
Aici cu atenție, ocolim pe partea dreaptă, pe cărarea îngustă, conglomeratul de stânci, mărginite de o prăpastie adâncă.
Nu durează mult traversarea acesteia, dar cu atenție depășim și această porțiune.
Ce vedem în față acum, e o pantă abruptă, care necesită un ultim efort înainte de a ajunge la cunoscuta roză a vânturilor de pe Vârful Lespezi.
Când am urcat, aici bătea tare vântul care se simțea foarte rece. Ne-am luat gecile de vânt, mi-am pus gluga dar parcă curentul acesta ne răcorea și ne dădea aripi să continuăm.
După fix 4 ore am ajuns la frumoasa roză a vânturilor, cu care am făcut multe fotografii și pe care până acum o admiram în postările celorlalți drumeți.
Ce minune, să cuprinzi cu privirea în aceeași direcție și într-o poză trei vârfuri de peste 2500 metri: Negoiu, Cornul Călțunului și Vârful Lespezi.
O bucurie și o împlinire ne-a cuprins pe amândoi. Da, este și acesta o realizare, să ai 13 vârfuri de 2500 metri din Romania urcate cel puțin o dată.
Panorama de care nu ne mai săturam din Vârful Lespezi mi s-a părut a fi mai frumoasă decât cea din Vârful Negoiu, probabil și datorită poziției soarelui care lumina perfect Vârfurile Negoiu și Cornul Călțunului.
De aici din Vârful Lespezi am admirat Lacul Vidraru, Lacul Călțun, trapezul Viștea Mare – Moldoveanu, Vârful Vânătarea lui Buteanu și toate celelalte piscuri semețe, creste și hăuri.
În timp ce contemplam măreția Făgărașilor, ajungea pe Vârful Lespezi câte un copilaș pe care îl felicitam și îl întrebam câți ani are. Răspunsurile au fost: Priscila împlinește luna viitoare 5 ani, Filip 5 ani jumătate, 8 ani, 9 ani, 11 ani, 12 ani.
În concluzie, oricine poate urca Vârful Lespezi dacă are voință, oricât de greu ar fi. Da, copiii sunt o lecție pentru adulți și am întâlnit chiar foarte multă lume pe traseu.
Coborârea, pe același traseu, așa cum se știe nu este cu mult mai ușoară decât urcarea, concentrarea trebuie să fie păstrată și în cele trei ore de coborâre.
Eu chiar am avut o atenție și grijă deosebită pentru că am tendința de a mă relaxa și grăbi pe coborâre, căci obiectivul a fost atins. Astfel, cu o săptămână mai devreme, când am coborât de pe Negoiu, am căzut pentru că m-am împiedicat pe poteca îngustă și plată, înainte de porțiunea bolovanilor.
În concluzie vigilența trebuie menținută și în porțiunile ușoare.
Ne-am mai oprit să facem poze cu rododendroni, am mai mâncat niște afine dulci și am vizitat stâna care era goală.
A fost o zi superbă, memorabilă, o zi din aceea care îți reconfirmă că natura este locul în care găsești gratuit frumusețea, spectaculosul, măreția, sublimul și bineînțeles fericirea.
Date tehnice
Traseu tip circuit
Distanța totală – 9 km dus-întors
Durată – 7 ore
Diferență de nivel – 1.300 m
Marcaj – punct roșu
Dificultate – mediu
Accesul – Complexul Turistic Piscul Negru - Transfăgărășan.
Călătorii plăcute!