21 septembrie 2025, 30 august 2019
Traseu circuit: Stâna lui Burnei (triunghi roșu) – Valea Rea (triunghi roșu) – Portița Viștei (bandă roșie) – Vârful Viștea Mare (punct roșu) – Spintecătura Viștei (punct roșu) – Vârful Moldoveanu (punct roșu) – Curmătura Moldoveanu (triunghi albastru) - Vârful Roșu (cruce albastră) – Vârful Galbena (cruce albastră) – Lacurile Galbena (cruce albastră) - Curmătura Pojarnei (cruce albastră) – Stâna lui Burnei

Durata traseu – 9 ore traseu tip circuit
Diferența de nivel – 1244 metri
Dificultate traseu – medie spre grea
Totul s-a derulat foarte rapid, nu ne-am făcut un plan în acest sens... am ajuns pe acoperișul României înainte să conștientizăm ce se întâmplă. De obicei se face un plan, cu mult timp înainte, dorința de a-l îndeplini îți macină sufletul cu tot felul de gânduri de nereușită din cauza ta, sau din cauza vremii, etc.

Luni, îi spune colegul de serviciu soțului meu, că a fost pe Vârful Moldoveanu, împreună cu soția lui și să mergem și noi pentru că este foarte frumos.
Miercuri mă cheamă soțul meu să ne uităm la un serial făcut de TVR ,, În audiență la Suveran'', despre urcarea pe Vf. Moldoveanu. Excepțional serialul în care este filmat răsăritul și apusul pe Vârful Moldoveanu. Ne uitam la documentar și eram cu zâmbetul larg pe fețe amândoi, eram bucuroși, nu ne venea a crede ce frumuseți se află la câteva ore de noi. Am concluzionat că e superb dar nu e de noi, e doar pentru profesioniști urcarea pe cel mai mare vârf din România.

A doua zi, joi, mă sună soțul meu Dan, de la serviciu spunându-mi că mergem mâine la Nucșoara, să sun la numărul de telefon pe care mi-l trimite ca să fac rezervare la Casa Carpatica din Nucșoara. Îi spusese colegul lui Dan, că de acolo putem merge cu mașinile pensiunii până la Stâna lui Burnei. Să îi spun dacă vreau să mergem împreună, pentru că își ia o zi de concediu. Răspunsul meu afirmativ a venit automat. Am sunat și am rezervat.

Vineri am plecat spre Nucșoara, pentru ca sâmbătă dimineața să putem începe drumeția, la ora 6. Domnul Costică care lucrează ca voluntar la Salvamont Argeș, la a cărui pensiune Carpatica ne-am cazat, ne-a spus că așteptăm să sosească pe la ora 6:30 un grup care urcă organizat, cu ghid, la Vârful Moldoveanu și va însoți și el acest grup. Ne-am alăturat și noi grupului, cu mare bucurie, pentru că altfel ar fi trebuit să ne orientăm singuri pe unde să mergem, noi fiind începători în drumeții montane. A fost super bine cu grupul. Ne-am făcut prieteni, greutatea urcării a trecut mai ușor cu glume, povești, fotografii, etc.

Deci am plecat de la Casa Carpatica la ora 7:00, iar la ora 9 am început urcarea de la Stâna lui Burnei, de la altitudinea de 1300 metri.
Veți observa două indicatoare cu două variante de urcare spre Vârful Moldoveanu, pe triunghi roșu și pe cruce albastră.

În Valea Rea din dreptul Stânei lui Burnei, veți putea admira două cascade cu căderi mari de apă, Cascada Văii Rele, Cascada Zbuciumatul cu o cădere de apă de la 100 de metri, pe care o puteți rata dacă nu vă întoarceți privire spre partea stângă.


Am urmat traseul marcat cu triunghi roșu de la Stâna lui Burnei până la Portița Viștei, situată la altitudinea de 2310 metri, prin Valea Rea.

Mie mi s-a părut partea cea mai grea din tot traseul. Poteca este abruptă, urcarea lungă se face în plin soare. Fiindcă a venit vorba de soare, trebuie să vă dați cu cremă de protecție solară, altfel vă ardeți.

În Valea Rea vă puteți reface rezervele de apă, pe lângă potecă curge apă rece din trei izvoare cu debit mic. Eu am luat apă de aici și mi-a ajuns până la sfârșitul drumeției.

Pentru că am amintit de apă, veți consuma timp de 9 ore cam cât durează drumeția cu pauze, de la trei litri de apă în sus. Soțul meu a cărat 5 l de apă doar pentru el, dar a donat o sticlă de apă celor care la Vârful Moldoveanu nu mai aveau deloc.
Deasupra Căldării glaciare din Valea Rea, Lacul Iezerul Triunghiular sau Iezerul Moldoveanu, situat la altitudinea de 2159 metri, ne așteaptă să-i admirăm frumusețea și să ne fotografiem cu el.

Peisajul este minunat, masivi muntoși la orizont și floricele colorate și plăpânde pe lângă potecă. Sentimentele de oboseală și bucurie se întrepătrund, dând naștere unor emoții unice, care-mi conduc ființa spre stări de beatitudine.

Sufletul plutește și zburdă vesel în timp ce trupul se trudește să înainteze pe potecile solicitante care te conduc spre Acoperișul României.
Ne apropiem tot mai mult de trapezul Viștea - Moldoveanu pe care-l zărim la orizont, în timp ce traversăm Căldarea Văii Rele, o zonă plată, mlăștinoasă, cu insulițe cu iarbă despărțite de apele pârâurilor.


Mintea îți spune că frumusețea abia începe și sufletul vrea mai multă hrană, de mai sus, mai sus...

Am ajuns la Portița Viștei pe la ora 11:40 și ne-am oprit pentru a mânca. Urmează traseul de cățărare printre stâncile uriașe spre Vf. Viștea Mare cu 2527 metri, al treilea vârf ca înălțime din țară.

Traseul de la Portița Viștei spre Vf. Viștea Mare este marcat cu bandă roșie.

După pauza de masă, a urmat urcarea până la Vf. Viștea Mare, care deși este foarte abruptă, nu mi s-a părut grea nici mie, nici celor cu care am mai vorbit, pentru că se urcă folosind și mâinile, astfel greutatea urcușului nu mai este doar pe picioare.

Turiștii sunt asemeni caprelor negre, agățați de stânci ascuțite. Mie mi-a plăcut mult partea acesta. Mi-am întors brusc privirea în spate ca să văd peisajul și porțiunea parcursă, dar am făcut o greșeală foarte mare. Am amețit și m-am dezechilibrat. M-am speriat. Acolo nu ai voie să cazi pentru că totul este foarte ascuțit și prăpăstios. După aceea m-am uitat doar în jos, pe unde să pun piciorul, ca să fie stabilă stânca și în sus spre vârf, ca să văd cât mai este până acolo.

Aici ritmul nu este rapid, de aceea am spus că nu mi s-a părut greu, toată lumea așteaptă cuminte, în șir indian, nimeni nu se grăbește.

Ajunși în Vf. Viștea, ne fotografiem bucuroși, admirăm franjurii crestei Făgărașului, ne bucurăm pentru că nu ne-au mai rămas de parcurs decât 421 metri, până la cel mai înalt vârf al României.

O ceață densă ne-a urmărit și a ajuns deodată cu noi pe Vf. Viștea Mare. Îmi era frică să nu o ia înaintea noastră spre Vârful Moldoveanu. Erau și mulți nori. O altă frică după atâta efort, a fost, să nu vedem peisajul din cel mai înalt vârf din România. Ploaia putea de asemenea să ne surprindă, nimeni nu știa dacă va ploua sau nu.

Am avut noroc și am scăpat de ceață și nici ploaie nu a fost.

Cu toate că distanța este scurtă, traseul este periculos, sunt porțiuni expuse, traseul trece prin Spintecătura Viștei, sunt porțiuni în care trebuie să te ții de lanțuri, iar în câteva locuri suprafața pe care poți păși este foarte îngustă, în timp ce dedesubt hăul te sperie. Alte trăiri, alte emoții.

Partea cea mai neplăcută este că de același lanț se susțin și cei care coboară pe contra-sens. Domnul Costi de la salvamont a oprit ascensiunea până au coborât toți pe zona expusă.



Bucuria nu poate fi povestită, trăirile sunt atât de intense când realizezi că ai reușit să ajungi pe cel mai înalt vârf din România! Da, tu ești pentru câteva minute cuceritorul înălțimilor de o frumusețe indescriptibilă.


Priveliștile cu celelalte piscuri din Făgaraș care se înalță semețe către cer te fac să împietrești asemeni lor și să fixezi imaginea acestora, pe prima pagină a amintirilor...ai vrea să nu se șteargă niciodată. Sutele de fotografii făcute pe traseu sunt mărturia speranței de a duce o parte din ceea ce vezi, cu tine acasă, să fie cu tine oricând îți dorești o retrăire a acelor emoții.

Mai aruncăm o privire în urmă spre cele două vârfuri ale trapezului, Vârful Moldoveanu - 2544m și Vârful Viștea Mare - 2527m

Dar nimic nu e veșnic, așa că părăsim Vârful Moldoveanu, coborând abrupt pe marcajul cu triunghi albastru pe Curmătura Moldoveanu.

Urmează o porțiune relativ plată, relaxantă în curmătură, cu peisaje care te fac să crezi că plutești într-un cadru ireal de frumos, înaintând între piscurile și văile lanțurilor muntoase care te însoțesc pe ambele părți până la orizont.



Urmează după perioada de relaxare, o porțiune de urcare abruptă marcată cu cruce albastră, până pe Vârful Roșu (2440m).

Continuăm tot pe marcajul cruce albastră până pe Vf. Galbena (2456m) la care ajungem rapid. Acolo ne surprinde un platou larg pe care observăm un indicator care ne îndrumă să o luăm la stânga, coborând spre lacurile Galbena.

Coborâm pe poteca îngustă spre Lacul Galbena, considerat de cel mai frumos lac din Munții Făgăraș. Acesta are apa cristalină turcoaz. pe luciul căruia razele soarelui strălucesc ca niște diamante. Fascinant!



Urmează apoi coborârea și cele 6 lacuri ale Galbenei. Înainte de intrarea în pădure, marcaj triunghi albastru, la ultimul lac Galben puteți să vă refaceți proviziile de apă din râu.


Urmează apoi coborârea printre frumoșii jepi de un verde crud. Ajungeți într-un loc, Curmătura Pojarnei, de o frumusețe unică. Aici am făcut un mic popas pentru a admira peisajul și să facem fotografii.
În scurt timp ajungem la porțiunea cu afine, din care nu ai cum să nu te înfrupți.
Coborârea este lungă, dar lejeră, iar peisajele sunt de vis.

De aceea eu recomand efectuarea acestui traseu tip circuit, de o zi, acesta fiind cel mai scurt traseu spre Vârful Moldoveanu.
Dacă vă este frică de Spintecătura Viștei și de urcarea pe Viștea Mare, puteți parcurge traseul tip dus- întors, pe partea de coborâre a circuitului de pe Vârful Moldoveanu, doar că trebuie să țineți cont că acesta durează mai mult, cu aproximativ 2 ore. Vedeți mai jos timpul estimat pe indicatorul cu urcare prin Vârful Galbena.

Am ajuns coborând poteca din pădurea de molizi spre Valea Rea, la Stâna lui Burnei, locul de unde am pornit călătoria noastră.

Durata circuitului a fost de 9 ore, de la ora 9 până la ora 18. La acesta se adaugă cei 40 km parcurși cu mașina în două ore la dus și două ore la întors.

Noi am avut parte de vreme bună, toată lumea a fost îmbrăcată cu tricou, nu am avut nevoie de haine groase.

Acestă drumeție a fost pentru mine cea mai frumoasă, mai solicitantă și cea mai plină de emoții, cel puțin de până acum. Să vedem ce ne rezervă viitorul?!
Actualizare articol, din data de 21 septembrie 2025

Dan, îmi tot spunea de câțiva ani că ii este dor să urcăm iar pe Vârful Moldoveanu și pe Vârful Viștea Mare, dar eu îi tot propuneam un alt traseu, pentru că am rămas cu o frică legată de traversarea Spintecăturii Viștei. Când am fost prima dată în 2019, a fost foarte aglomerat, se circula în ambele sensuri prin spintecătură și am stat mult timp blocată în acel loc suspendată, în porțiunea lanțurilor, ca să treacă lumea.

Acum, în 2025, nu era lume aproape deloc, era liber și am văzut că nu am nicio problemă în traversarea Spintecăturii Viștei, porțiunea cu lanțuri este scurtă, aproximativ 3 metri, iar la traversare este suficient loc plat, unde s-a mai montat un lanț, pentru persoanele care au rău de înălțime.

De asemenea, pe vârful Viștea Mare s-a montat un indicator nou sub formă de carabină.

După porțiunea de urcare abruptă cu stânci ascuțite, se face o potecă la stânga, care ocolește vârful Viștea Mare. Această potecă este în special pentru persoanele care coboară de pe Moldoveanu. Dacă doriți să nu ratați al treilea vârf ca înălțime din România, continuați urcarea pe partea dreaptă unde veți observa marcajul care vă va conduce până pe vârful Viștea Mare 2527 metri. Domnul Costică ne-a spus că au fost persoane care au ratat vârful Viștea Mare, pentru că au luat-o pe poteca din stânga.

Andrei, băiatul nostru ne-a spus când eram în concediu de la mare că își dorește mult să urce pe Vârful Moldoveanu. Eu cu Dan, ne-am uitat unul la altul, surprinși de dorința lui și am confirmat că vom urca toți trei când ajungem acasă.

Din data de 15 august și până în 21 septembrie am urmărit constant prognoza meteo pentru Vârful Moldoveanu și astfel, atunci când am fost noi a fost o vreme perfectă pentru drumeție, cu un cer senin, fără vânt și ploaie, cum rar găsești pe acoperișul României.

Știind de porțiunile expuse, am avut emoții pentru Andrei, dar eram și încrezători în aptitudinile acestuia, pentru că a urcat fără nicio problemă alte două piscuri de peste 2500 de metri, Vârful Peleaga și Vârful Păpușa, cu câteva săptămâni mai devreme.

Apă am fost îndrumați să luăm din cascada care alimentează Lacul Galbena. Așa am și făcut, apa este foarte bună și curată, nu luați apă din pârul care curge din lac, că mai trec oile pe acolo, așa ne-a spus un salvamontist.

Superbul lac Galbena, ne-a ademenit să facem o pauză ca să-l admirăm și fotografiem.

După a doua urcare pe Vârful Moldoveanu, concluzia mea nu diferă față de prima dată, în sensul că circuitul este o drumeție extrem de pitorească iar trecerea prin Spintecătura Viștei pare mult mai înfricoșătoare în poze decât este în realitate.

Cu atenție, puteți trece fără probleme prin locurile expuse. Rezistența la efort și un ritm constant, fără prea multe pauze lungi, vă va ajuta să parcurgeți circuitul spre Vârful Moldoveanu în aproximativ 9 ore, lejer.
Mi-a plăcut foarte mult această urcare și abia aștept să o repet în viitor.
Călătorii plăcute!













[…] înălțime din țară, a fost o nouă provocare pentru noi. Cu o săptămână inainte am urcat pe Vf. Moldoveanu (2544 m) care ocupă primul loc ca înălțime și pe Vf. Viștea Mare (2527 m) care este al treilea ca înălțime și pentru că am început de sus în jos cursa de cucerire a […]
[…] avut norocul ca norii să ne lase să admirăm din acest pisc celelalte vârfuri celebre: Vârful Moldoveanu 2544, Vârful Viștea Mare 2527, Vârful Negoiu 2535, Vârful Lespezi 2522, Vârful Cornul Călțunului […]
[…] să ajungă cel mai sus, spre cer. Pe tot parcursul traseului de creastă puteți admira Trapezul Moldoveanu – Viștea, Vf. Lespezi cu versantul alb în lumina soarelui, Vf. Negoiu, […]