Sâmbătă dimineața ne-am trezit devreme, doream să pornim pe traseul Vârful Omu, Bucura Dumbrava și Capul Morarului înainte de ora 8, ca să ajungem la destinație pe la ora 12. Cam așa credem noi că e cel mai bine, ca să nu prindem ploi, ceață, etc. fenomene meteo care se manifestă în mare parte după amiaza, după ce sporește tensiunea atmosferică.

Am pornit pe jos de la Pensiunea Octavian situată la altitudinea de 1600 m, spre Telecabina Peștera (nu funcționa), am trecut pe lângă Salvamont, am traversat Valea Cocoarei și am continuat urcarea spre Cascada Ialomiței prin Obârșia Ialomiței.


Traseul se desfășoară până la Cascada Ialomiței de-a lungul râului Ialomița, pe un platou superb, cu iarbă, flori, stânci imense, bolovani imenși cu diferite forme aruncați pe Valea Obârșiei, jnepeni uriași de un verde crud. După părerea mea, acestă variantă de urcare pe acoperișul Bucegilor este mult mai frumoasă decât cea care pornește de la Babele și trece pe lângă Sfinx. Dacă pe varianta traseului de la Babe nu există deloc apă, prin Valea Obâșiei vă puteți alimenta recipientele cu apă de la izvoare sau din râul Ialomița, pentru că odată ajunși la Vârful Omu, nu veți găsi apă la cabana Omu, doar îmbuteliată.


Mi s-a părut întrega atmosferă asemeni unui basm. Din crestele munților mai multe capre negre ne observau urcarea prin căldarea inferioară a Obârșiei Ialomița. Pe întreg traseul de urcare am fost doar noi doi, susurul râului Ialomița, câteva mini cascade și izvoare, multă liniște, un soare călduț, fără curenți de aer, iar deasupra cerul curat, fără nori. Eram ca în rai, un loc minunat doar pentru noi doi, admirând cu bucurie piscurile Muntelui Bătrâna și ale Muntelui Obârșia.


Cascada Ialomiței pe care am mai admirat-o în iunie în toată splendoarea ei, cu un debit mare de apă, acum era secată, apa doar se prelingea pe peretele abrupt.
După ce am trecut de cascadă ne-a apărut la orizont Vf. Doamnele (2401m), Vf. Găvanele (2479m) și Mecetul Turcesc.
După o altă urcare abruptă, am ajuns după Șaua Văii Cerbului, în locul în care am trecut din căldarea superioară a Obârșiei, traseu marcat cu bandă albastră, pe traseul marcat cu bandă galbenă care vine dinspre Babe.




Aici am scăpat de dificultatea traseului prin Obârșia Ialomiței, cu trei pereți abrupți, mai dificil și istovitor de urcat și am ajuns pe traseul ușor, marcat cu bandă galbenă, care în scurt timp ne scoate la Vârful Omu.

Noi creste minunate zărim cum se înalță semețe spre cer, Valea Cerbului spectaculoasă și vârful Coștila 2498m, al cincilea ca înălțime din Bucegi, cu cel mai înalt punct artificial din țară din țară 2578m, releul de 80m, toate acestea ne încântă privirile și ne umple sufletul de bucurie.
Ajunși sus, am trecut prima dată pe la Vârful Capul Morarului, 2501m, marcat cu o cruce, aflat la 2 minute de Vârful Omu.

Nu am găsit un marcaj pe care să fie trecută denumirea acestui vârf și mă întreb de ce oare, este cam sinistru să faci fotografii cu crucea metalică pe care scrie Gore Spiridonescu și să spui că acesta este dovada că ai fost acolo, pe Vârful Capul Morarului.
Acesta este al treispezecelea vârf ca înălțime dintre cele mai înalte vârfuri de peste 2500m din România.
Acesta se află lângă Cabana Omu și este cel mai înalt vârf din Bucegi și al zecelea în topul celor mai înalte vârfuri de pese 2500m din România.

Apoi am scrutat cu privirea orizonturile de jur împrejurul Vârfului Omu 2507m. Peisaje de vis, care trebuie văzute, de o frumusețe care nu poate fi redată în cuvinte.
După ce ne-am odihnit, alimentat și am savurat în voie frumusețea munților, am pornit spre cucerirea celui de-al doispăzecelea vârf de peste 2500m. din România.
La Vârful Bucura Dumbrava sau Vârful Ocolit 2503m se ajunge ușor, urcând vârful care se înalță spre direcția de urcare dinspre Valea Cerbului.


Acesta este al doilea vârf ca înălțime din Munții Bucegi la care puteți ajunge în 5 minute de la vârful Omu.
Acest vârf a primit numele Bucura Dumbrava în memoria pionierei turismului montan care a scris primul ghid despre drumețiile montane, Cartea Munților.
După ședințele foto, am coborât pe același traseu, prin Obârșia Ialomiței.
Am ajuns la Vârful Omu în 3 ore și 15 minute, iar coborârea a fost mai rapidă, se face în aproximativ 2,30 h.


Pentru că era o zi superbă de toamnă, la coborâre am făcut popasuri dese pentru relaxare, umplerea sufletului cu toate frumusețile pe care muntele le oferă drumeților care aleg să-i savureze splendoarea. Astfel, drumeția noastră a durat de la ora 8 până la ora 16,30. Întotdeauna regret când sunt pe drumul de întoarcere spre casă pentru că știu că trebuie să mă despart de munte, care pe mine m-a cucerit iremediabil... mai încerc să amân despărțirea trăgând cât mai mult de timp.

Recomandarea Acest traseu este unul deosebit de frumos, are trei porțiuni mai grele de urcat și ulterior de coborât, dar merită din plin să alegeți această variantă de a ajunge la Vf. Omu, Vf. Ocolit și la Vf. Capul Morarului.













[…] 2019, dedicate cascadelor, în care am urcat și foarte multe scări, în vizitele noastre la Cascada Obârșia Ialomiței (în drumeția spre Vârful Omu), Cascada 7 Izvoare, Peștera Ialomiței și Canionul Șapte […]
[…] am mai parcurs acest traseu în drum spre Vârful Omu, fiind mult mai pitoresc comparativ cu traseul pe la Babele. Tot aici am văzut și foarte multe […]
Aceste postări ar fi mai interesante dacă s-ar trece trece anul și luna.
Mulțumesc pentru observatie. In ultima jumătate de an am adăugat la postări luna și anul, am considerat și eu că este o informație necesară/importantă.
Felicitari si viata lunga si sanatoasa si
sa ai parte de toate aceste bucurii pe care ti
le ofera CALATORIA si urcusul pe munti.
Atentie pe munte si NUMAI BINE.
Mihai J.
PS Urcusul pe Omu pe valea Ialomicioarei
este feeric. Multumiri pt acest sit.
Bună ziua Mihai Jemna!
Va mulțumesc din suflet pentru cuvintele frumoase și mă bucur că vă plac postările mele.
Viață lungă și mai ales sănătoasă, vă urez și eu.
Suntem dependenți de călătorii atât eu cât și soțul meu, unele sunt mai ușoare, altele mai solicitante,dar ne străduim să le facem în siguranță, atât cât depinde de noi...cu urșii nu ne-am întâlnit, dar sunt sigură că ei ne-au văzut atât timp cât urmele lor erau proaspete.
Aveți dreptate cu urcușul pe Valea Ialomicioarei, exact că într-un basm m-am simțit și eu. Caprele negre ne urmăreau de pe creste.
Trebuie să urcăm pe acolo obligatoriu și cu băiatul nostru să vadă și el cât de minunată este natura.
Mi-a plăcut mult comentariul dumneavoastră.
Numai bine!
[…] pe tot parcursul traseului m-a lăsat fără cuvinte, am admirat Crucea Eroilor, Vârful Coștila, Vârful Omu din Munții Bucegi care sunt paraleli cu Munții Baiului, acești doi masivi fiind despărțiți de […]