septembrie 2019 și august 2023
Actualizare: 18 august 2023
O dorință arzătoare de a revedea Vârful Parângul Mare ne-a pus în mișcare pe traseul marcat spre acesta.

Cu toate că am fost într-o zi de vineri, 18 august 2023, muntele era plin de drumeți, mai mult sau mai puțin ambițioși de a ajunge la Vârful Parângul Mare, unii dorind să urce doar până la Vârful Cârja, urcare care este de fapt cea mai solicitantă din tot traseul până la Vârful Parângul Mare.



Spre deosebire de urcarea din anul 2019, acum am avut norocul de a prinde vreme bună, cu soare, chiar dacă pe o anumită porțiune unde e curent foarte mare, mi-am luat geaca, căciula, gulerul și mănușile.

Dorința mea era să pot admira panorama din Vârful Părângul Mare pentru că acum patru ani nu am văzut nimic din cauza ceții.



Și da, am avut norocul să se limpezească cerul și atmosfera să fie clară, să avem vizibilitate de jur împrejur, iar soarele să scalde cu razele lui uimitoarea panoramă.

Am stat în vârf cam o oră, absorbind cu poftă fiecare părticică a orizontului. Ne-am umplut sufletul de bucurie și fericire de atâta frumusețe!





Vârful Parângul Mare si Cârja


Vârful Gemănarea și Stoienița


Vârful Parângul Mic
Cele două vârfuri pe care le-am ratat în anul 2019, respectiv Vârful Gemănarea și Vârful Stoienița sunt situate între Cârja și Parângul Mare, fiind ușor accesibile, dar traseul spre ele nu este marcat, acestea fiind la câțiva zeci de metri față de traseul marcat. Noi am utilizat aplicația instalată pe telefon Munții Noștri pentru a identifica cele două vârfuri și de această dată nu le-am mai ratat.


Cu părere de rău am observat că vechiul refugiu a fost dezafectat, dar s-a amplasat unul nou, curat și etanș în apropiere de Vârful Parângul Mare.


Septembrie 2019
Vârful Parângul Mare, al patrulea ca înălțime din țară, a fost o nouă provocare pentru noi. Cu o săptămână inainte am urcat pe Vf. Moldoveanu (2544 m) care ocupă primul loc ca înălțime și pe Vf. Viștea Mare (2527 m) care este al treilea ca înălțime și pentru că am început de sus în jos cursa de cucerire a piscurilor de peste 2500 m, adică de la cel mai înalt, reușita ne-a dat aripi și încredere în forțele proprii.

Spre deosebire de cele două vârfuri unde diferența de nivel a fost mare, repartizată pe distanță relativ scurtă, în cazul Vârfului Parâng, diferența de nivel a fost mai mică, aproximativ 1100 m, dar lungimea traseului a fost destul de mare.
Am parcurs 21,60 km în nouă ore, timp care a inclus o pauză mai lunga de masă si multe pauze dese de tras sufletul, hidratare și fotografiat peisajul minunat, greu de descris în cuvinte. Frumusețea munților te lasă fără cuvinte.
Am pornit la drum devreme, pe la ora 8 de la Stația de telescaun și am ajuns înapoi la ora 17. Ne era frică să nu ne prindă ploaia pentru că erau nori deasupra Vârfului Parângul Mare vineri când am ajuns și sâmbătă dimineața de asemenea.


Am urcat cât de repede am putut, mai ales că era răcoare și aveam spor. Traseul este unul de creastă, foarte frumos, fără porțiuni expuse, de dificultate medie dată de lungimea lui. În prima parte am mers pe lângă tufe de afini de unde mai culegeam câteva boabe din mers. Am fost plăcut surprinsă să văd flori roz de Rhododendron de la începutul traseului, până la altitudini foarte mari, mai ales că este luna septembrie.

Urcușul cel mai abrupt a fost spre Vf. Cârja, la care am ajuns după două ore și patruzeci de minute, urcând cca. 700 m în altitudine.

Traseul este cu urcușuri și coborâșuri trecând peste grohotișuri, lespezi, dar și pe porțiuni plate de gol alpin acoperite cu iarbă uscată, maro – auriu. Efortul de urcare nu este constant, relaxarea survine imediat după urcare printr-o coborâre. La început este amuzantă alternanța urcare – coborâre, dar la întoarcere, după parcurgerea mai multor kilometri coborârile au început să mă deranjeze, pentru că știam că va urma o altă urcare. Tot acest efort și oboseala este absorbită de frumusețea munților, de grandoarea acestora, de sentimentul de cuceritor al masivilor pe care îl încerci când realizezi că ești deasupra multor piscuri de peste 2000 m.

La un moment dat munții te înconjoară din toate părțile, este o senzație de bucurie de nedescris. Din loc în loc apar ochiuri de lacuri glaciare, stânci franjurate, abrupt stâncos spectaculos îmbrăcat din loc în loc de jnepeni.


Am avut parte de un vânt rece, tăios, în partea superioară a traseului. Nu ne așteptam să fie atât de frig. Cu gluga pe cap, simțeam cum vântul îmi taie fața.
Cu cât ne apropiam de Vf. Parâng, cu atât vizibilitatea se reducea, umblam prin nori. Interesantă senzația, să te scufunzi în norii care fugeau cu viteză mare pe lângă corpul tău.

O teamă aveam, să nu cumva să înceapă ploaia și să nu ajungem la destinație. Am grăbit pasul ca să ajungem cât mai repede pe Vârful Parângul Mare. Am ajuns după patru ore și douăzeci de minute, ne-am fotografiat și am plecat în grabă fără a ne bucura de răsplata panoramei din cel mai înalt vârf al Munților Parâng, întrucât nu se vedea nimic în zare, totul era alb.

La coborâre, după ce am trecut de pitorescul refugiu Cârja aflat la altitudinea de 2231 metri, construit din piatră, anotimpul era altul, cu soare și fără vânt.

La întoarcere am urmat indicatorul spre Varful Parângul Mic, la care am ajuns în 20 de minute. Traseul spre acest vârf este unul ușor. De acolo am văzut Munții Șureanu.

Din Vf. Parângul Mic am mai coborât un km și am ajuns la Telescaunul Vechi, locul unde eram cazați.
Este important să știți că nu există apă pe traseu.


Recomandarea
„Muntele este vrăjitorul care îți arată adevărata splendoare a naturii!
Muntele este explozia finală a măreției naturii. ”
Acestea sunt două citate de pe un panou întâlnit la începutul traseului, citate care descriu cel mai bine frumusețea muntelui Parâng.














[…] Vârful Parângul Mare îl bifasem pentru a două oară cu două săptămâni înaintea Vârfului Negoiu. Și da, abia așteptăm să ajungem iar pe Vârful Dara și Vârful Hârtopul Darei, ne este dor de Retezat cu Vârfurile Peleaga și Păpușa... aceste piscuri de peste 2500 metri au ceva aparte, o magie care îți dezvăluie acolo la înălțime perfecțiunea naturii, o vrajă care te farmecă, ademenește și recheamă la ele. […]