Vârful Peleaga 2509m și Vârful Păpușa 2508m

Un alt weekend, un alt munte, alte două vârfuri de peste 2.500 metri.

De data aceasta am parcurs un circuit prin Munții Retezat, frumosul masiv din Carpați, muntele cu ochi albaștrii, traseul cu cele mai multe lacuri glaciare și cu cel mai mare lac glaciar din țară, Lacul Bucura, cu o suprafață de 8,90 ha.

Peisajele sunt uluitoare, adevărate tablouri pregătite pentru minunata expoziție a naturii în cinstea celor care trec de barierele efortului susținut și vin să o admire.

Noi ne-am cazat la o pensiune din localitatea Râu de Mori.

Din Râu de Mori am parcurs cu mașina distanța de 47 km până la Poiana Pelegii în aproximativ 1,45h.

Ne-am pornit devreme pentru ca să începem drumeția la ora 8. Era destul de înnorat și voiam să nu ne prindă ploaia pe piscuri.

Prima parte a drumului este asfaltată, iar ultima parte, de 20 km, este un drum forestier, sunt porțiuni cu gropi, poate va trebui să înlocuiți la mașină o bucșă, două…

Atenție! Nici graba nu este bună întotdeauna, pentru că am ajuns la bariera de la intrarea în Parcul Național Retezat, care era închisă cu lacăt.

Programul afișat ne informa că se deschide de la ora 8 – 22 zilnic. În fața noastră mai erau trei mașini care așteptau la barieră, una dinainte de ora 7.

Am început cu toții să mâncăm sendvișurile pentru mic dejun.

Am prins un răsărit superb pe lac, în timp ce așteptam la barieră.

Parcul Național Retezat este primul parc național din România, înfințat în 1935, cu o suprafață de 38.047 ha, informațiile sunt preluate de pe un panou de la intrarea în Parcul Național Retezat.

Taxa de intrare în Parcul Național Retezat este de 15lei/autoturism și de 10 lei/persoană, iar biletul are o valabilitate de 7 zile.

Am ajuns în Poiana Pelegii unde am parcat mașina. Parcarea era deja ocupată în mare măsură de către cei care au campat acolo peste noapte.

Lângă parcarea amenajată este un refugiu și un WC.

Afară erau 5 grade Celsius la ora 8:30 dimineața, când am început urcarea prin pădure, pe lângă pârâul Bucura.

Traseul este marcat cu bandă albastră iar indicatorul ne informează că până la Lacul Bucura, acesta durează 2 ore, dar noi cu pauze dese de odihnă, fotografiat și admirat peisajul, l-am parcurs în circa 1:30h.

Până la Lacul Bucura se urcă constant, dar este un drum accesibil fără a ridica dificultăți parcurgerea acestuia. Primul lac pe care l-am văzut a fost Lacul Lia.

Lângă Lacul Bucura erau campate multe corturi. Am staționat un pic pentru a admira peisajul, am fotografiat și ne-am continuat drumeția.

Lângă cladirea Salvamont Bucura este un izvor de unde ne-am alimentat cu apă.

De aici am urmărit marcajul cu cruce galbenă până la Vârful Peleaga la care am ajuns după 1:30h.

Traseul își sporește dificultatea, devine mai abrupt. De data aceasta se mai adaugă ceva în calea cuceririi Vârfului Peleaga, solul este înlocuit cu stâncile instabile, de forme ascuțite sau plate. Primul impact vizual cu muntele acoperit de lespezi și bucăți imense de stânci te sfidează, nu crezi că ești capabil să urci până la cer călcând doar pe milioanele de bucăți de stâncă, care mai de care mai neprietenoase cu picioarele.

Concentrarea este maximă. Ochii văd, pasul următor este hotărât rapid de creier, trebuie doar să te concentrezi să nu îți pierzi echilibrul. Căutam în permanență două stânci plate pe care să pășesc. O simplă dezechilibrare urmată de o cădere ar fi putut avea consecințe grave, deoarece pe sol sunt stânci cu vârfuri foarte ascuțite.

Fac o mică paranteză, fiindcă vorbim de cădere, de care mi-a fost frică, am experimentat-o la coborârea de la Vârful Păpușa. Am căzut când am pășit pe bucăți sfărâmate de stăncă care s-au răstogolit sub talpă. În cădere am aterizat pe o piatră ascuțită. E așa de ușor să cazi la coborâre... Am pierdut destul de mult timp cu coborârea, am încercat să fim foarte atenți.

Când am ajuns pe Vârful Peleaga 2509 m, cel mai înalt din Masivul Retezat, am trăit o bucurie mare, am reușit! Parcă bucuria este direct proporținală cu efortul depus pentru îndeplinirea ei.

Dar și aici pauza a fost scurtă. Trebuia să ajungem și pe Vârful Păpușa, care se afla vis-a vis de Vârful Peleaga. Când am fost noi acolo, spre Vârful Păpușa nu se vedea absolut nimic, totul era alb. Am avut câteva clipe de panică, cum să merg acolo dacă nu se vede nimic. Soțul meu a spus că el urcă. Mi-am adunat rapid gândurile și l-am urmat. Așa a fost planul de acasă - urcăm pe ambele vârfuri.

Am coborât încet din Vârful Peleaga, cam 30 de minute. Curenții erau foarte mari. Acum vedeam Colții Pelegii cum zgârie cerul, iar în câteva secunde până să-i fotografiez, dispăreau în nori.

Din varful Șeii Pelegii au început să apară alte ochiuri indigo de apă, lacuri de forme și mărimi diferite. Este splendid. Lacurile care se văd în Valea Rea sunt Tăul cu Pietriș, Lacul Mutătorii, Tăurile din Valea Rea, Lacul Mare. Nu am mai văzut atâta frumusețe la un loc - lacuri de o parte și de alta, grohotiș, stânci, hăuri amețitoare, creste de jur împrejur și nori care făceau magie cu peisajul care acum apărea, acum dispărea.

De aici până la Vârful Păpușa am urcat în 30 minute. Curenții erau foarte mari pe creastă. Am făcut poze și am coborât, nu se putea sta acolo. Era rece.

La coborâre prin Șaua Pelegii am urmărit marcajul cu punct albastru, traseul trece prin partea dreaptă a Tăului Peleaga. Noi, ca să scurtăm traseul, am coborât prin partea stângă a lacului Tăul Pelegii. Coborârea este grea, destul de abruptă printre stânci, nu o recomand. Mai întâlnim în cale Tăul Ghimpele.

După ce am ajuns jos, lângă pârâul Peleaga, coborârea a fost lină. Traseul pe lângă apa care curgea la vale cu repeziciune, ne-a oferit bucuria de a admira mini cascade pe cursul acesteia. Marcajul a fost punct albastru până în Poiana Pelegii. Coborârea a durat aproximativ o oră de la Tăul Pelegii până în Poiana Pelegii.

Chiar aproape de campingul din Poiana Pelegii am auzit și văzut două cascade mari, spectaculoase, iar deasupra lor erau altele două mai mici. Am avut plăcerea de a vedea flori roz de Rhododendron pe traseul nostru.

Pentru că acest traseu este pe lângă apă, nu trebuie să cărați cu voi multă apă de acasă, pentru că vă puteți reumple des recipientele cu apă rece din izvoare sau pârâu.

Singurul animal pe care l-am întâlnit a fost un șoricel care fugea printre stânci.

Recomandarea

Frumusețea unică a Masivului Retezat cu salba de lacuri de-a lungul traseelor spre piscuri, merită orice efort.