Vârful Piz Boe, 3152 metri

25 iulie 2024

Cel mai frumos, mai complex, mai spectaculos mai straniu cu peisajul selenar, Vârful Piz Boe 3152 metri, situat la cea mai mare înălțime la care am făcut o drumeție până acum, câștigă detașat la toate categoriile, în fața tuturor traseelor pe care le-am parcurs în Dolomiți: Tre Cime, Seceda, Cinque Torri, Lacul Sorapis și Lacul Braies.

În cazul traseului spre Vârful Piz Boe, am rămas la propriu fără cuvinte, iar cele pe care le voi folosi în continuare sunt muuult prea sărace pentru a descrie unicitatea și grandoarea peisajului din această parte a Dolomiților.

Dacă ceea ce am văzut până la această drumeție în Dolomiți au fost pereții masivi și bucățile uriașe de stânci calcaroase sculptate în cele mai spectaculoase forme, pe poteca către Vârful Piz Boe am rămas mască la contactul vizual cu peisajul selenar al celui mai mare platou al Dolomiților, Sass Pordoi 2950 metri, supranumit Terasa Dolomiților (La Terrazza Delle Dolomiti).

Noi am pornit către Vârful Piz Boe din Canazei, unde am  dormit trei nopți în Campingul Marmolada.

Distanța din Canazei până la Pasul Pordoi (Passo Pordoi) este de 12 kilometri, pe care i-am făcut cu mașina în aproximativ 20 de minute pe un drum sinuos în pantă.  

Parcarea din Pasul Pordoi este mare dar cred că se umple la cât de multe mașini erau în jurul orei 12 când am ajuns noi.

Taxa pentru parcare se achită la plecare, vis-a-vis de parcare, observați pe clădire indicatorul pentru plata parcării, la un automat în care se introduce tichetul de parcare, cu ora la care ați ajuns și s-a făcut parcarea. Se poate plăti atât cu cash cât și cu cardul.

Nu puteți ieși din parcare fără tichetul de achitare a acesteia, care se scanează la barieră. Taxa e în funcție de cât timp ați stat. Noi am plătit 10 euro pentru că am stat mai mult de 6 ore. 10 euro este taxa pentru o zi întreagă.

După ce am parcat mașina, ne-am așezat la rândul la casa de bilete pentru a cumpăra bilete la telegondola care ne-a dus până la stația superioară Rifugio Maria, la altitudinea de 2950 metri.

Cu toate că rândul era foarte mare, nu am așteptat mult, așa cum credeam că va fi.

Programul Telegondolei este 9-17. Preț adult 28 euro și copil 16,50 euro până la Terasa Dolomiți, stația superioară de la 2950 metri Sass Pordoi.

Pentru biletele cumpărate on-line există o altă casă unde rândul este mic.

Odată cumpărate biletele pentru telegondolă, ne-am îndreptat spre culoarul cu bandă rulantă care ne-a urcat ca să ajungem la stația de telegondolă, trecând pe lângă o expoziție fotografică și un muzeu cu informații despre Maria Piaz Dezulian (1877-1971).

Aceasta a fost supranumită mama Pordoi- ului, ea fiind mama a 7 copii și un pionier în domeniul turismului din Fassa Valley, unde a construit cu mâinile proprii în prima fază un refugiu din lemn, care ulterior a fost reconstruit și azi acesta este Rifugio Maria 2950 metri, Sass Pordoi, de la stația superioară a telegondolei.

La vârsta de 80 de ani, Maria Piaz Dezulian împreună cu fiul ei Francesco, au avut ideea genială de a construi o telecabină din Pasul Pordoi până la Sass Pordoi 2950 metri, care a fost inaugurată în primăvara anului 1963.

La îmbarcare există un tablou electronic care numără turiștii care trec să se îmbarce în telegondolă.

Eu am rămas mască când am văzut că în telegondolă pot intra 55 de persoane acesta având o capacitate de transport de 4080 kilograme, conform datelor tehnice afișate în interiorul acesteia.

Dacă vă întrebați în cât timp veți urca cu telegondola o diferență de nivel de 600 de metri, între Passo Pordoi aflat la 2339 metri și Sass Pordoi 2950 metri, răspunsul este: doar patru minute, de emoții intense la vederea peisajului fabulos și a hăului de dedesubt.

La debarcare, peisajul vă va amuți, nu veți recunoaște nimic din ceea ce ați văzut până atunci. Un platou imens cu rocă selenară, brăzdat din loc în loc de pâlcuri de zăpadă și hăuri, dar și multe piscuri de peste 3.000 de metri vizibile de jur împrejur.

Vă aflați pe cel mai sudic Vârf Sass Pordoi 2950 metri, al lanțului Muntos Sella, care face parte din Grupul Muntos Sassolungo, de unde se remarcă maiestuosul Vârful Marmolada, încărcat cu zăpadă.

O dorință subită de a pecetlui și eterniza amintirea sublimului peisaj, vă va transforma într-un fotograf, care declanșează euforic cadre continuu, fără a mai apela la rațiune. Da, trebuie să luați obligatoriu acasă cu voi decorul sublim sub toate formele posibile!

Ce mi-a plăcut pe lângă piscurile care se întrec să ajungă la cer străpungând norii, este contrastul dintre piatra gri, a Terasei Dolomiților și verdele crud al pajiștilor alpine cu care erau îmbrăcate văile înconjurătoare.

Panourile informative sunt amplasate încă de la coborârea din telegondolă și le veți întâlni des pe trasee, împreună cu marcajele traseelor.

Noi ne-am îndreptat înspre Vârful Piz Boe urmând traseul ușor și în coborâre, marcat cu numărul 627A, care în 15 minute ne poartă pașii spre Refugiul Forcella Pordoi situat la altitudinea de 2848 metri.

La Forcella bineînțeles că am mai făcut câteva fotografii minunându-ne de stâncile uriașe și de turiștii care urcau pe jos spre refugiu, nu cu telegondola ca noi.

Atunci când voi ajunge iar la Sass Podoi, voi urca pe jos ca să savurez din plin frumusețea și grandoarea peisajului.

Un indicator ne îndrumă în direcția Luna Tour, poteca pe care se observă de la distanță ca fiind presărată cu hainele colorate ale sutelor de turiști.

Nu ai cum să te rătăcești, te duce turma, cum se zice.

Poteca săpată în versant trece la un moment dat pe lângă o porțiune expusă dar nu periculoasă, unde sunt montate lanțuri pentru siguranță.

Când am fost noi a trebuit să trecem pe lângă și prin zăpada. La un moment dat am intrat în zăpadă să ne bulgărim, așa ca un dor de omăt în luna iulie.

Dacă la început mi s-a părut că e foarte frig, pe măsură ce ne deplasam pe Terasa Dolomiților expusă la soare, începeam să ne punem în rucsac hainele groase de pe noi.

Platoul larg este un loc excelent pentru admirarea peisajului, pietrele mărunte care-l acoperă făcând deplasarea foarte ușoară.

Pe Terasa Dolomiților aveți tot timpul în față o formațiune stâncoasă masivă, în vârful căreia se află Piz Boe.

Norii mari și joși care obturau peisajul se plimbau cu o viteză foarte mare, nesperiindu-ne cu amenințarea lor de precipitații, pentru că la prognoză nu erau precizate 😊.

Refugiul Hutte Boe 2873 metri, este un alt punct de odihnă pe traseul spre Vârful Piz Boe.

Noi am trecut pe lângă refugiu fără a lua o pauză, pentru că nu eram obosiți deloc, cu nerăbdarea de a urca spre vârf, pe un versant abrupt, cu o mică porțiune expusă și o diferență de nivel de circa 300 de metri.

Această parte a fost cea mai grea, deoarece urcarea este solicitantă și trebuie avută mare grijă pentru că sunt multe pietre.

Chiar la începutul urcării, am trecut printr-o porțiune alunecoasă de urcare pe zăpadă, unde bețele de treking m-au ajutat mult.

A urmat apoi o urcare printre stânci, după care un indicator ne îndrumă să ne încadrăm pe poteca din partea dreaptă cu sens unic, pentru că pe cea din față se făcea doar coborârea.

Cu toate că erau marcaje clare, mulți turiști nu o luau la dreapta ca să urce și astfel îi încurcau pe cei care coborau.

Aici pe porțiunea din dreapta, poteca expusă și amenajată cu cabluri, înconjoară muntele, după care sunt montate niște scoabe cu cablu pentru susținere.

Mie nu mi-a fost greu pe această porțiune scurtă, chiar dacă era prăpastie, poteca este suficient de lată.

După ce trecem de această mică probă, vedem la orizont versantul abrupt pe care trebuie să-l urcăm în plin soare.

Erau foarte mulți oameni pe poteca grea, de toate vârstele și naționalitățile, dar am auzit și mulți oameni vorbind românește.

Cu gâfâială și pauze de odihnă, am reușit să ajungem la cel mai înalt vârf la care am urcat pe jos, Vârful Piz Boe 3152 metri.

Noi am parcurs traseul de la telegondolă până pe Vârful Piz Boe în două ore, cu foarte multe pauze de fotografiat și admirat peisajul.

Priveliștea din acest pisc este fascinantă, impresionantă, minunată, perfectă!

La această altitudine aveți o terasă panoramică unde vă puteți răsfăța cu băuturi și mâncare, chiar să și dormiți dacă ați făcut rezervare din timp, la Refugiul Piz Fassa 3152 metri.

La acea înălțime te integrezi automat într-o lucrare grafică perfectă, cu piscurile care te înconjoară, minuțios definite cu detalii fine.

Coborârea am făcut-o pe traseul pe care am urcat, doar cu încadrarea la bază pe potecă din partea dreaptă cu sens unic.

Acolo este amenajat un cablu de susținere pentru că este mai abrupt, dar cu grijă treceți și de acest scurt pasaj.

Urmează apoi coborârea pe poteca pe care ați urcat. Eu am observat atunci când am urcat că este un traseu marcat care coboară fără a mai fi necesar să ajungem la zăpada de la baza pantei, pe care am urcat.

Dacă sunteți atenți, să nu ratați încadrarea pe partea stângă atunci când coborâți, vedeți și alți turiști, nu mai înconjurați și omiteți partea alunecoasă cu zăpadă, unde mulți turiști cădeau atât la coborâre cât și la urcare.

Cu o stare de fericire, relaxare și de împlinire a unui vis, cu telefonul pregătit pentru ultimele fotografii de pe acest traseu, ne-am îndreptat spre stația de îmbarcare de la telegondolă.

După o zi minunată cu vreme perfectă petrecută la o înălțime de aproximativ 3000 metri, pe îndelete, fără grabă, cu multe amintiri înmagazinate în suflet și minte ne căutăm biletele de la telegondolă.

Programul telegondolei este până la ora 17, deci aveți grijă că trebuie să plecați la timp și din paradisul Piz Boe.

Am vizitat Muzeul Războiului Mondial, Museo Grande Guerra 1915, 1918.

Am cumpărat de la magazinul de suveniruri câteva obiecte care să ne amintească de această experiență fantastică, după care am plecat la automat ca să plătesc parcarea.

Starea de beatitudine în contemplarea absolutului din Vârful Piz Boe de 3152 metri trebuie încercată cel puțin o dată în viață.

Eu îmi doresc să mai ajung încă o dată și apoi încă o dată și tot așa până când voi descoperi alt vârf mai fermecător decât acesta, bineînțeles, dacă există 😊.

Traseu spre Vârful Piz Boe

Distanța totală – 8 km

Durată – 4 ore cu pauze incluse

Diferență de nivel – aproximativ 510 m

Marcaj – 627

Dificultate – ușor

Accesul –  Pasul Pordoi

Traseul are porțiuni expuse asigurate cu cabluri.

Călătorii plăcute!