11 decembrie 2021
De multă vreme, Dan, soțul meu îmi tot spunea că vrea să ajungă la vârful Saca Mare, cel mai înalt vârf din Munții Gurghiului cu ai săi 1776 metri, dar eu mereu am găsit motive să amân drumeția spre această destinație. Adevărul este că știam că în zonă sunt foarte mulți urși, de care mi-e teamă și de asemenea nu eram încântată de ideea că traseul se desfășoară în mare parte prin pădure.
Așa că, după o tentativă eșuată din luna octombrie, când am schimbat în ultima clipă destinația și ne-am dus la Vârful Vlădeasa, a sosit și momentul în care Dan a “pus piciorul în prag” vinerea seara și m-a anunțat că sâmbătă dimineața mergem la Saca Mare, împreună cu încă un prieten. Am strâmbat din nas, dar până la urmă am confirmat că mergem, așa că ne-am pregătit rucsacii și echipamentul pentru dimineață.
A doua zi, când ne-am trezit am răsuflat ușurată văzând că afară este ceață deasă și că șoseaua este umedă –aveam încă un motiv să mă retrag, invocând vremea rea, astfel am rămas să fac ordine prin casă căci se apropie sărbătorile.
Așa că până la urmă au plecat doar băieții spre Sovata, pe o vreme urâtă, cu ceață și noroi pe marginea drumului. Din Sovata se merge pe Valea Sebeșului pe un drum forestier în stare bună, care trece pe lângă pârtia de schi de unde mai înaintați cu mașina încă trei kilometri până la o intersecție unde este amplasat un indicator care arată traseele spre Cabana Repaș și unul spre Vârful Saca Mare, ambele în aceeași direcție. De la pârtia de schi, a început să fie gheață pe drum, iar în pădure zăpada era tot mai mare.
Cu toate că ceața dispăruse ca prin minune, aceasta fiind unul dintre motivele care m-au reținut să plec în drumeție, în locul unde au parcat mașina, era plin de urme de urși, de care îmi era mie cel mai frică.
De aici se mai putea înainta circa un kilometru cu mașina până la o altă barieră, dar băieții au preferat să lase mașina la acea intersecție.
Traseul pe care l-au urmat este marcat cu bandă albastră, se desfășoară pe un drum forestier și conform indicatorului timpul de parcurgere este de două ore și jumătate. La început, zăpada era mică, dar pe măsură ce înaintau, devenea tot mai mare.
De fapt, acest traseu este foarte des parcurs iarna de drumeți pe schiuri de tură. De altfel, băieții s-au și întălnit cu câțiva schiori pe vârf.
În unele zone zăpada trecea peste genunchi, efortul depus ca să înainteze fiind considerabil mai mare decât vara când drumul este uscat. Cu toate acestea, poteca încadrată de brazii încărcați cu zăpadă te duc cu găndul la copilărie și la sărbătorile de iarnă petrecute la bunici, iar razele soarelui amplifica senzația de bine, făcând ca tura să fie perfectă.
La un moment dat au ajuns într-un punct unde traseul bandă albastră se intersectează cu traseul punct roșu, de aici mai având de mers circa 15 minute până la Vârful Saca Mare.
În scurt timp apare în calea lor un refugiu nou construit, curat și bine întreținut. La o mică distanță de refugiu este un observator și câteva sute de metri mai încolo este vârful.
Saca Mare nu este un vârf golaș, el este situat pe un platou cu brazi. Priveliștea pe care o admiri de aici face să merite tot efortul depus.
Referitor la efort, în condiții de iarnă, cu porțiuni de traseu cu zăpadă mare, peste genunchi, băieții au ajuns pe vârf în trei ore.
După o scurtă pauză de făcut fotografii și în care s-au alimentat s-au pornit pe același traseu, spre mașină. Ei au preferat să se întoarcă tot pe bandă albastră pentru că deja făcuseră cărare prin zăpadă, fapt care le-a ușurat coborârea.
După aproximativ 5 ore (cu pauze incluse) au ajuns la mașină, de unde au pornit apoi spre casă.
Date tehnice
Distanța totală – 14 km
Durată – 5 ore (cu pauze incluse și zăpadă mare pe traseu)
Diferență de nivel – aproximativ 630 m
Marcaj – bandă albastră
Dificultate – ușor
Accesul – punctul de pornire este la circa 3 km de pârtia de schi din Sovata
Traseul nu are porțiuni expuse.
Călătorii plăcute!