25 decembrie 2025,11 decembrie 2021
De multă vreme, Dan, soțul meu îmi tot spunea că vrea să ajungă la vârful Saca Mare, cel mai înalt vârf din Munții Gurghiului cu ai săi 1777 metri, dar eu mereu am găsit motive să amân drumeția spre această destinație.
Adevărul este că știam că în zonă sunt foarte mulți urși, de care mi-e teamă și de asemenea nu eram încântată de ideea că traseul se desfășoară în mare parte prin pădure.
Așa că, după o tentativă eșuată din luna octombrie, când am schimbat în ultima clipă destinația și ne-am dus la Vârful Vlădeasa, a sosit și momentul în care Dan a “pus piciorul în prag” vinerea seara și m-a anunțat că sâmbătă dimineața mergem la Saca Mare, împreună cu încă un prieten, ca să nu mă mai tem de urși.
Am strâmbat din nas, dar până la urmă am confirmat că mergem, așa că ne-am pregătit rucsacii și echipamentul pentru dimineață.
A doua zi, când ne-am trezit am văzut că afară este ceață deasă și că șoseaua este umedă, dar odată ajunși pe traseu am avut parte de vreme bună, cu cer senin și raze de soare.
Din Sovata se merge pe Valea Sebeșului pe un drum forestier în stare bună, care trece pe lângă pârtia de schi. De la pârtia de schi, a început să fie gheață pe drum, dar pe marginea drumului și în pădure zăpada era tot mai mare.
Mai înaintați cu mașina încă trei kilometri până la o intersecție unde este amplasat un indicator care arată traseele spre Cabana Repaș și unul spre Vârful Saca Mare, ambele în aceeași direcție.
Aici am parcat mașina pe marginea drumului, alături de alte mașini, ale căror persoane aveau ca destinație urcarea la Vârful Saca Mare, asemeni nouă, cred.
Lângă locul unde care am parcat mașina, era plin de urme de urși, exact de ceea ce îmi era mie cel mai frică.
De aici se mai putea înainta circa un kilometru cu mașina până la o altă barieră, dar Dan a preferat să lase mașina la acea intersecție.
Traseul pe care l-am urmat este marcat cu bandă albastră, se desfășoară pe un drum forestier și conform indicatorului timpul de parcurgere este de două ore și jumătate. La început, zăpada era bătută, dar pe măsură ce înaintam, devenea tot mai mare.
De fapt, acest traseu este foarte des parcurs iarna și de drumeți pe schiuri de tură. Am întâlnit multe persoane care urcau pe schiuri de tură.
În unele zone zăpada trecea peste genunchi, efortul depus ca să înainteze fiind considerabil mai mare decât vara când drumul este uscat. Cu toate acestea, poteca încadrată de brazii încărcați cu zăpadă te duc cu gândul la copilărie și la sărbătorile de iarnă petrecute la bunici, iar razele soarelui amplificau senzația de bine, făcând ca drumeția să fie perfectă.
La un moment dat am ajuns într-un punct unde traseul bandă albastră se intersectează cu traseul punct roșu, de aici mai avem de mers circa 15 minute până la Vârful Saca Mare.
În scurt timp ne apare în cale un refugiu nou, construit din lemn, curat și bine întreținut. La o mică distanță de refugiu este un observator și la câteva sute de metri mai încolo este vârful.
Saca Mare nu este un vârf golaș, el este situat pe un platou cu brazi. Priveliștea pe care o admiri de aici face să merite tot efortul depus.
Referitor la efort, în condiții de iarnă, cu porțiuni de traseu cu zăpadă mare, peste genunchi, am ajuns pe vârf în trei ore.
După o pauză de făcut fotografii, admirat peisajul și mâncat câte ceva, ne-am pornit pe același traseu, spre mașină.
După aproximativ 5 ore (cu pauze incluse) am ajuns la mașină, de unde am pornit înapoi spre casă.
Am făcut de multe ori iarna traseul spre Vârful Saca Mare, pentru că ne place foarte mult peisajul cu brazii încărcați de zăpadă pe marginea potecii, iar sus pe platou unde în general este curent și este mai rece, sunt brazi cu zăpada înghețată.
Date tehnice
Distanța totală – 14 km
Durată – 5 ore (cu pauze incluse și zăpadă mare pe traseu)
Diferență de nivel – aproximativ 680 m
Marcaj – bandă albastră
Dificultate – ușor
Accesul – punctul de pornire este la circa 3 km de pârtia de schi din Sovata
Traseul nu are porțiuni expuse.
Călătorii plăcute!