Via Transilvanica, Bucovina, ruta 1: Putna – Sucevița

14 aprilie 2025

Cu multă bucurie și încredere în suflete, am pornit întreaga familie: eu (Dana), soțul meu (Dan) și băiatul nostru (Andrei - 16 ani), ca să parcurgem segmentul Bucovina din traseul Via Transilvanica, de onomastica mea, în Duminica Floriilor.

După ce ne-am parcat mașina în parcarea mănăstirii, ne-am cazat și mâncat la Mănăstirea Putna.

Planul de acasă a fost să dormim în cort, dar vremea rece, zăpada care se topea, ploaia și greutatea rucsacului, ne-a făcut să abandonăm această variantă de cazare și să renunțăm la: corturi, saci de dormit și saltele, toate acestea reducând semnificativ greutatea rucsacilor. 

Luni dimineața la ora 8 am pornit pe traseul Putna – Sucevița, foarte bine marcat cu semnul VT și cu bornele Via Transilvanica.

Vremea era răcoroasă, dar entuziasmul și veselia cu care am pornit să parcurgem la pas zona pitorească a Bucovinei, nu lăsau loc de nimic potrivnic în realizarea planului nostru, pentru că ne doream foarte mult să reușim, indiferent de condiții.

La începutul traseului am fotografiat fiecare bornă Via Transilvanica pe lângă care treceam și pe care o admiram cu curiozitate. La baza bornelor am întâlnit multe plăcuțe cu citate din biblie și ale marilor personalități culturale: Goethe, Albert Einsthein, Victor Hugo, Michel de Montaigne, Voltaire, etc.

De la Mănăstirea Putna am pornit înainte pe asfalt, cam un kilometru, până am ajuns la Primărie, unde am întâlnit frumoasa bornă Via Transilvanica cu numărul 2, reprezentându-l pe Domnitorul Ștefan cel Mare.

De la Primărie o cotim la dreapta, urmărim marcajele și ajungem pe strada din spatele acesteia, de unde continuăm să mergem tot pe asfalt, până la podețul de la marginea satului.

Trecem și pe lângă Schitul Daniil Sihastru, la care Dan a fost când eu eram la Mănăstirea Putna la slujbă.

Trecem apoi pe un drum pietruit, traversăm un podeț unde avem indicatoare turistice și urmărim, în paralel de acum, marcajul cu cruce albastră, pe lângă cel cu VT.

Din acel loc am înaintat patru kilometri pe un drum forestier ușor, pe Valea Putnișoarei, într-un peisaj primăvăratic de un verde crud decorat cu flori multicolore de primăvară, acompaniați de susurul pârâului Putnișoara, în cântecul vesel al păsărilor și cucilor, însoțiți de zborul fluturilor multicolori.

Ne simțeam ca într-un basm în care toate elementele naturii își aduceau aportul pentru încărcarea noastră cu o bucurie care ne copleșea.

La borna cu numărul 7 observăm un panou care ne atenționa cu privire la prezența urșilor în zonă și pe care-l vom întâlni destul de des.

Fiindcă veni vorba, din cei 102 kilometri pe care i-am parcurs până în prezent pe traseul VT, în afară de urme proaspete, nu am zărit niciun urs. Bineînțeles că am vorbit și am folosit fluierul înainte să ajungem la cotituri și pe potecile care treceau pin pădurile dese.

 Pe traseu apare marcajul cu Via Maria Tereza alături de marcajele cu VT.

Am trecut la un moment dat pe lângă exploatări forestiere și ne-am oprit la o masă cu bănci amenajată pentru odihna trecătorilor, ca să mâncăm micul dejun.

Traseul noroios ne părea foarte ușor, înviorat de bornele sculptate, citatele așezate la baza acestora, urările dese de Cale bună! (nebună, scria la un moment dat pe o stâncă, smulgându-ne un zâmbet 😊).

Cale bună!

La un moment dat marcajele ne îndeamnă să părăsim drumul forestier, să o cotim la stânga și să traversăm podețul peste pârâul Strujinoasa.

Suntem la borna cu numărul 11, apar pâlcuri de zăpadă pe zonele umbroase și vedem urcarea abruptă amenajată cu balustrade de sprijin.

Dacă până acolo a fost o plimbare ușoară, în continuare a urmat o urcare solicitantă prin pădurea deasă, dar înainte de a o începe, vă puteți aduna puterile odihnindu-vă câteva minute în adăpostul cu bănci și masă din lemn amplasat la baza muntelui.  

În dreptul bornei cu numărul 14, trebuie să traversăm pârâul peste o scândură peste care trece apa, dar nu ne-am udat traversând-o fără nicio problemă.

Auzim foarte des cântecul cucilor și al altor păsări care parcă se întrec în triluri superbe.

De acum încolo coborâm printre căzături de copaci și noroaie.

După un timp intrăm pe un drum forestier pe care înaintăm pe o distanță de patru kilometri până în centrul Suceviței.

Ultima parte a traseului este pe șoseaua localității Sucevița care ne conduce spre Mănăstirea Sucevița.

Nu ne-am grăbit, am parcurs această etapă într-un ritm lejer, bucurându-ne de toată frumusețea pe care ne-o oferă natura.

Am ajuns la Mănăstirea Sucevița, unde este amplasată borna cu numărul 18.

Am intrat în curtea Mănăstirii Sucevița pentru a ne pune ștampila pe carnetele drumețului.

Pe întreg traseul am fost doar noi trei, nu ne-am întâlnit cu alți drumeți care să parcurgă Via.

Am mâncat și ne-am cazat la mănăstire, după care am vizitat-o și am participat la slujbă.

Măicuța care era în mănăstire ca să vândă lumânări și să preia acatiste, s-a oferit să ne fie un ghid al acesteia, explicându-ne picturile, decorurile și istoria acesteia.

Mănăstirea Sucevița este mănăstirea noastră (a mea și a lui Dan) de suflet și de care ne era foarte dor, pentru că în 2003 am stat o săptămână vizitând-o zilnic, admirând-o ore întregi de pe dealul de lângă aceasta, noi fiind cazați în Sucevița la Casa Avram.

La Mănăstirea Sucevița nu sunt locuri de cazare pentru pelerini, dar am avut noroc pentru că au avut cameră liberă în casa muncitorilor. Ștampila în Carnetul Drumețului am pus-o la mănăstire.

După această primă etapă ne simțeam foarte bine din punct de vedere fizic și sufletesc, dar totuși ne făceam griji pentru ziua următoare care se anunța a fi una dintre sau cea mai dificilă rută de pe Via: Sucevița - Moldovița.

Mulțumim din suflet organizației Tășuleasa Social pentru traseul Via Transilvanica ,,Drumul care unește''.😊

Date tehnice traseul trece prin pădure, 70 % este pe drum forestier, conform ghidului drumețului

Via Transilvanica, ruta 1: Putna – Sucevița

Distanța totală – 17,6 kilometri

Durată – 5,30 ore

Diferență de nivel –  320 metri

Marcaj – triunghi albastru

Dificultate – ușor

Cale bună!