Via Transivanica, segmentul Terra Siculorum, ruta 1: Câmpu Cetății – Sovata

17 aprilie 2025

Deoarece planul nostru de a parcurge în întregime segmentul Bucovina al Viei Transilvanica nu s-a îndeplinit din cauza condițiilor meteo nefavorabile, întorși acasă la Târgu Mureș, am hotărât să începem traversarea segmentului Terra Siculorum, pe ruta 1: Câmpu Cetății – Sovata.

Acest segment al Ținutului Secuiesc (Terra Siculorum în latină) din Via Transilvanica începe de la o distanță mică față de orașul nostru, Câmpu Cetății aflându-se la aproximativ 45 de kilometri de Tg Mureș, ceea ce ne permite să revenim acasă după parcurgerea unei rute, mai ales că primele trasee care încep din acest segment Terra Siculorum, sunt prezentate în Ghidul drumețului ca fiind încadrate la un nivel de dificultate ușor spre mediu, iar lungimea lor nu este mare, acestea fiind în jur de 17 kilometri.

După ce în urmă cu două zile am parcurs ruta 2 dificilă de pe Via Transilvanica, dintre Sucevița - Vatra Moldoviței, Andrei ne-a spus că nu ne mai însoțește pe ruta Câmpu Cetății – Sovata, de data aceasta am plecat la drum doar eu cu Dan, pentru că eram în concediu și doream să folosim timpul liber, mai ales că vremea se anunța frumoasă în acea zi.

Nu ne-am grăbit cu plecarea pe traseu, pentru că în Ghidul drumețului această rută este prezentată ca fiind ușoară, desfășurându-se pe o distanță de 17 kilometri, cu o diferență de nivel de 608 metri și cu o durată de 6 ore.

Mașina am lăsat-o în parcarea mare de la Hanul pescăresc din Câmpu Cetății, loc pe care vi-l recomand pentru că acolo am mâncat de multe ori păstrăvi preparați excepțional și unde de asemenea vă puteți caza.

Am pornit cronometrele ceasurilor noastre ca să înregistrăm drumeția Câmpu Cetății – Sovata de pe traseul amenajat Via Transilvanica.

Echipați cu rucsacii ușori de această dată, în care ne-am pus 2 litri de apă/ persoană și niște gustări, începem să ne deplasăm pe șosea, pe lângă gospodăriile din localitatea Câmpu Cetății pe o distanță de un kilometru, urmărind bornele și marcajele Via Transilvanica.

Traseul trece apoi pe un drum de țară, pe lângă case și gospodării.

În scurt timp intrăm în pădurea deasă de fag unde pe o distanță de aproximativ trei kilometri ne vom confrunta cu urcări solicitante, dar și cu urcări mai moderate, întrerupte din când în când de poienițe fermecătoare, de un verde crud presărat cu floricele colorate.

Traseul este unul plăcut, desfășurându-se  într-un tablou primăvăratic frumos, însoțiți de acordurile vesele ale păsărilor și de zborul fluturilor.

Întâlnim des panouri cu atenționări care ne semnalizează prezența urșilor în pădure, ceea ce pentru noi nu mai este o noutate, pentru că atât în Sovata cât și în Târgu Mureș, urșii se plimbă și în afara pădurilor, prin oraș, noi primind des alerte pe telefon care ne atenționează prezența acestora.

Din nou am fost doar eu cu Dan pe traseul Via Transilvanica, cu o excepție, pe urcarea abruptă din pădure ne-am întâlnit cu un biciclist prietenos, Szabi, care ne-a povestit că a plecat din Putna și are în plan să nu se oprească până la Drobeta.

Am văzut ulterior că a reușit să parcurgă întreg traseul Via Transilvanica pe bicicletă. Respect și salutări!

Continuăm să ne deplasăm într-un ritm lejer, bucurându-ne de peisaje și de traseul ușor.

La un moment dat am traversat apa unui pârâu călcând pe bolovani.

Pe porțiunea de coborâre pe un drum de țară, spre satul Căpeți, lung de aproximativ 4 kilometri, am dat de peisaje largi, frumoase dar și peste locuri pline de apă și noroi.

Odată ajunși în satul Căpeți, trecem pe lângă gospodării cam un kilometru, unde la o casă, o persoană ne-a întrebat dacă vrem apă potabilă rece.

Continuăm înaintarea pe această rută și ajungem la șosea, după care în scurt timp marcajele ne îndrumă să o cotim la stânga și coborâm o mică pantă până la un pârâu cu apa mică pe care o traversăm călcând pe bolovani.

Suntem iar pe un drum de pământ cu o lungime de 2 kilometri, trecem pe lângă borne cu sculpturi ”sexy”, chiar sunt foarte multe busturi pe această rută.

În dreptul bornei cu numărul 360 pe care este reprezentată o pălărie și o barbă secuiască, ieșim iar la asfalt.

De pe șosea admirăm multe construcții noi și moderne, pensiuni, am văzut și un compex turistic mare, foarte multe unități de cazare cu toate că nu eram încă în stațiunea balneoclimaterică Sovata.

În Sovata ne-am cazat de multe ori de-a lungul timpului, dar de aceste unități de cazare noi nu știam și nici nu aș fi aflat dacă nu treceam pe lângă acestea pe Via Transilvanica.

De pe șosea am zărit la orizont de mult timp Turnul de observare aflat la înălțime, la care am ajuns și noi după ce am cotit la stânga și am urcat abrupt cam un kilometru, de pe lunga stradă a Liniștei.

Aici ne-am întâlnit cu E.T. care ne aștepta cuminte pe borna cu numărul 361 și pe care l-am fotografiat zâmbind la surpriza pregătită pe Via Transilvanica.

Suntem pe traseul eco-didactic al sării Ursul, cu o lungime de 1200 metri, de pământ, atât de drag nouă, pe care-l cunoșteam, noi parcurgându-l de mai multe ori prin pădurea de gorun, carpen și fag.

Pe lângă panourile informative despre fauna și biodiversitate, acesta vă poartă pașii pe multe trepte și podețe, băncuțe, pe lângă multe construcții din lemn cu rol de observator și de odihnă dar și pe lângă lacurile aflate în apropierea arhicunoscutului Lac Ursu.

Așadar, dacă doriți să vă abateți câțiva pași de la Via Transilvanica, puteți vedea Lacul Tivoli sau Tineretului, Lacul Paraschiva, aici se intersectează cu borna Via Transilvanica, apoi continuați spre Lacul Verde și Lacul Roșu, fiind apropiate, ele sunt cunoscute ca lacuri gemene, urmează apoi Muntele de Sare unde veți întâlni iar marcajul Via Transilvanica. Lacul Mierla este un lac cu apă sărată și nămol situat tot pe traseul tematic.

Lacul Aluniș, al doilea lac sărat ca importanță din Sovata, la acesta se ajunge de la Lacul Ursu.

Astfel, după 4:55 minute și 17,23 kilometri am ajuns în Sovata, la Centrul de informare turistică, ca să ne punem ștampila pe Carnetul Drumețului.

Deoarece era închis, ne-am dus spre Tivoli, alt loc menționat în Ghidul Drumețului, pentru a ne ștampila carnetul.

Am găsit complexul Tivoli închis, dar aveau un număr de telefon afișat în geam. Dan a sunat și i-a spus că ștampila este la Restaurantul Paprika de lângă Lacul Ursu. Astfel, ne-am reîntors la Lacul Ursu unde pe partea stângă, la Restaurantul Paprika, fostul Dracula, am reușit în cele din urmă să ne ștampilăm carnetele.

Noi am mâncat la Bello Pizza Italia, pentru că ne place foarte mult pizza acolo.

Am citit ulterior că s-a deschis Complexul Tivoli.

Concluzionând, această drumeție este una ușoară, nu cred că necesită nicio pregătire fizică, urcările fiind scurte, intercalate de multe poieni și porțiuni de creastă plate frumoase.

Aș spune că traseul pe ruta1: Câmpu Cetății – Sovata, este foarte potrivit atunci când doriți să faceți mișcare și totodată să vă răcoriți în zilele toride de vară, pentru că trece în mare parte prin păduri, iar la final puteți să vă relaxați cu o bălăceală la oricare dintre lacurile din Sovata.

Partea de final pe traseul eco-didactic al sării Ursul, are un farmec aparte, însăși această parte meritând a fi parcursă cel puțin o dată pentru diversitatea ei și o atenție specială pentru că este foarte frumos amenajată.

Date Tehnice: Via Transivanica, segmentul Terra Siculorum, ruta1: Câmpu Cetății – Sovata

Traseul de desfășoară în mare parte prin pădure, cu două porțiuni de urcări abrupte

Distanța totală – 17,25 kilometri

Durată – 5 ore

Diferență de nivel –  375 metri

Dificultate – ușor

Cale bună!