Via Transivanica, segmentul Terra Siculorum,ruta 4: Atia – Lupeni (varianta A)

3 mai 2025

Ruta 4: Atia – Lupeni, varianta A, am parcurs-o după ce în ziua anterioară am parcurs două segmente de pe Via Transilvanica și anume: Sovata – Praid și Praid – Atia.

Acum, întrebându-l pe Dan care rută a fost cea mai frumoasă de pe Terra Siculorum, acesta a răspuns că preferata lui a fost Atia - Lupeni, la fel cum am apreciat și eu.

Dar cum după o întrebare vine alta, la cea mai ușoară rută parcursă de noi până acum pe Via Transilvanica, am concis amândoi că a fost cea de la Sovata spre Praid, unde am întâlnit și cei mai mulți drumeți.

Din Atia am plecat devreme, gașca veselă de care vă povesteam că am întâlnit-o pe traseul Praid - Atia și cu care ne-am reîntâlnit la cazarea Agropensiunea Kiss Csalad Lak din Atia, am lăsat-o dormind, cu toate că urmau să continue și ei a doua zi segmentul Atia - Lupeni.

Cu toate că am parcurs două rute în ziua anterioară, ne simțeam în formă și nerăbdători să mergem mai departe pe Via Transilvanica și chiar îndrăzneți să alegem varianta A, a rutei Atia – Lupeni, care este apreciată în Ghidul drumețului pe Via Transilvanica ca fiind un traseu mediu spre dificil, cu o lungime de 17 kilometri, o diferență de nivel pozitivă de 571 metri și o durată de 7 ore.

Dacă doriți să mergeți pe varianta B, a rutei Atia – Lupeni, care este varianta ușoară a acestei rute, vă trebui sa mergeți mai mult, adică 25 kilometri, timp de 8 ore, pe asfalt și prin soare, cu o diferență pozitivă de nivel de 552 metri.

După ce cu o zi mai devreme am stat destul de mult în soarele puternic al după amiezii până să ajungem în Atia din Praid, nu se mai punea problema dificultății rutei, care urma să o parcurgem între Atia și Lupeni, atâta timp cât aceasta se derula în mare parte prin pădure.

Așadar odată stabilită varianta traseului, energici, bine odihniți și hrăniți cu un mic dejun sățios și gustos, am pornit în pas vioi spre Lupeni, pe direcția spre satul Inlăceni, pe un drum de pământ cu noroi și mai apoi cu pietricele.

Agropensiunea Kiss Csalad Lak din Atia aflată chiar la ieșirea din localitate, ne-a așezat pașii rapid pe un drum de țară lat, pe care ne-am  deplasat relaxați, scăldați de razele călduțe ale soarelui dimineții.

Pășunile verzi, pline de floricele colorate, ale Dealului Firtuș pe care le traversăm încântați de frumusețea peisajului animat de albine harnice dar și de fluturașii multicolori care ne-au stârnit interesul cu zborul lor zglobiu, reușind să ne animeze și pe noi, străduindu-ne să-i fotografiem în răgazul lor scurt pe câte o floare.

Trecem pe lângă bornele Via Transilvanica și lăsăm în urmă satul Atia care la fiecare privire în urmă se micșorează tot mai mult, devenind un contur undeva în zare.

În aproximativ 50 de minute întrăm în pădurea deasă și răcoroasă pe un drum forestier lat, ușor de parcurs, cu mici porțiuni noroioase.

În pădure trecem pe lângă stânci uriașe, pe lângă urme de urși și panouri care ne avertizează de existența urșilor în zonă.

Borna Via Transilvanica cu numărul 395 are o gravură foarte frumoasă cu o sabie a cărei teacă este sculptată cu motive interesante.

Cam după aproximativ o jumătate de oră drumul ne scoate din pădure și facem un mic ocol ca să trecem pe la ruinele Cetății Firtuș, urcând un pic până într-o ală pădure.

Ne aflăm pe Mutele Firtușu, al cărui vârf ajunge la altitudinea de 1060 metri și ne abatem un pic de la trasul spre Lupeni ca să vedem ruinele Cetătății Firtuș.

Intrăm iar în pădure unde sunt amenajate un foișor, panouri informative despre Cetatea Firtuș, o hartă turistică, un loc de popas de unde se poate vedea hăul muntelui, lângă acesta pe un indicator este inscripționată direcția și distanța până la Atia aflată la 5 kilometri de acel loc.

Este un loc plăcut pentru popas și de citit informații interesante despre istoricul Cetății Firtuș care face parte dintr-un sistem de fortificații feudale ridicate la începutul secolului al XII-lea.

Cetatea Firtuș este vestită pentru descoperirea în anul 1831 a unei comori constând în 237 de monede de aur din secolul al VII-lea.

După această mică pauză, ne-am reîntors la traseul Via Transilvanica observăm borna 396 decorată cu melci, pentru că ne aflăm în apropierea rezervației naturale Dealul Melcului din Firtuș, din comuna Corund, județul Harghita.

Drumul lat și ușor de parcurs, ne poartă pașii spre o altă pădure, ce bine că suntem la umbră iar 😊, chiar dacă avem pe traseu urme multe de urși și panouri care ne avertizează prezența acestora în zonă.

După ce ieșim din pădure, drumul Via Transilvanica urmează un curs ascendent în plin soare, dar efortul ne este răsplătit din plin, cu panoramele largi, deosebit de frumoase, care se deschid privirii.

Suntem atât de impresionați de pitorescul peisajelor și ne spunem, eu cu Dan, ce frumuseți avem atât de aproape de casă, de care nu știam și pe care nu le-am fi descoperit, dacă nu alegeam să urmăm ruta de pe Via Transilvanica.

Ne-am simțim foarte bine pe acest traseu, varianta A, a rutei Atia-Lupeni, chiar și cu urcarea abruptă și solicitantă până la borna cu numărul 400.

Efortul, de a urca pe coama dealului ne-a fost răsplătit cu peisaje de vis.

Am făcut o pauză ca să ne bucurăm de acel loc, să-i savurăm magia și să-l fixăm în memorie, dar și să-l fotografiem.

Urmează o plimbare de câteva sute de metri pe coama dealului, timp în care am admirat dealurile și văile dimprejur dar și piscurile de la orizont ale munților: Călimani, Harghitei, Făgăraș, Piatra Craiului, Bucegi, Apuseni...un cadou regal!

În vale vedem gospodăriile localității Păuleni și în depărtare Lupeniul.

În timp ce coboram de pe coamă îndreptându-ne spre satul Păuleni observăm partea de asfalt care se îndreaptă în paralel cu poteca pe care suntem.

Ne îndreptăm pașii spre șoseaua care iese din satul Păuleni, de unde vom continua traseul comun cu varianta B, a rutei Atia- Lupeni pe Via Transilvanica.

Era îngrozitor de cald pe șosea, nu aveam umbră deloc, iar apa încălzită în recipientele noastre nu izbutea să ne alunge senzația de sete.

Oricât de grele ar fi urcările prin pădure, nu se compară cu deplasare în plin soare pe șoseaua încinsă.

La un moment dat pe partea dreaptă a șoselei apare o troiță, unde marcajele ne scot de pe șosea și urmăm un drum de pământ care se derulează în paralel cu șoseaua.

Acolo veți vedea o sursă de apă când drumul marcat ne scoate în apropierea șoselei iar, dar vom continua deplasarea paralel cu șoseaua pe un drum de pământ până la o intersecție cu drumul spre Satul Mic.

Continuăm să mergem tot înainte urmărind marcajele Via Transilvanica și trecem pe terenuri agricole și pășuni.

Suntem în apropierea satului Lupeni, ne încadrăm la stânga conform marcajelor și intrăm pe trotuarul care ne conduce pe lângă șoseaua Principală spre Centrul de Informare Turistică, unde se termină această rută superbă.

Admirăm și fotografiem porțile și gardurile caselor din Lupeni, frumos sculptate în lemn.

În concluzie, chiar dacă trebuie să ne deplasăm un pic și pe șosea, ca pondere din întreaga lungime a traseului, această rută Atia - Lupeni, varianta A, a fost cea care ne-a plăcut cel mai mult de pe Segmentul Terra Siculorum, până acum, dar urmează să vedem în curând ce urmează în celelalte rute ale acestui segment de pe Via Transilvanica.

Date tehnice: Via Transivanica, segmentul Terra Siculorum, ruta 4: Atia – Lupeni (varianta A)

Distanța totală – 17 km

Durată – 6 ore

Diferență de nivel –  520 metri

Cale bună!